„M-am așezat lângă cărucior și am început să țip”. Interviu cu Irina Dmitrieva, a cărei fiică de patru ani a fost ucisă acum un an în timpul atacului cu rachete asupra orașului Vinița

Pe 14 iulie 2022, armata rusă a atacat cu rachete Kalibr orașul ucrainean Vinița. În urma atacului, 27 de persoane au fost ucise, inclusiv trei copii. Lisa, în vârstă de patru ani, se număra printre copiii morți. Cu puțin timp înainte de atac, Irina, mama fetei, a postat în Stories un videoclip, în care arată cum merge cu fiica ei la lecția de logopedie. După lecție, voiau să meargă la plimbare cu bunica Lisei, dar chiar în centrul orașului Vinița, mama și fiica au nimerit sub foc. Lisa a murit pe loc. Irina a supraviețuit. În ciuda faptului că a văzut cum singura ei fiică a murit, trauma a fost atât de profundă și puternică, încât Irina nu-și amintea de moartea Lisei și timp de câteva zile medicii nimic nu i-au spus ca starea ei să nu se înrăutățească din cauza unui nou șoc.

Irina spune că nu voia să trăiască fără fiica ei: „De ce, de ce m-ați salvat?”- a întrebat ea pe medici. După un tratament îndelungat în străinătate, femeia s-a întors în Ucraina. În memoria fiicei decedate, Irina a început să ajute Copiii Soarelui (așa cum sunt adesea numiți copiii cu sindromul Down) ca ei să se integreze în societate, ca părinții acestor copii să înțeleagă că acest diagnostic nu este un verdict.

În ajunul împlinirii unui an de la tragedia din Vinița, jurnalista de la Current Time s-a întâlnit cu Irina Dmitrieva, care i-a povestit despre evenimentele din acea zi cumplită, despre ruperea relațiilor cu rudele și cunoscuții ruși, despre pedeapsa pentru criminalii de război și munca ei cu copiii.

„L-am sunat pe fostul meu soț, i-am spus: „Lisa a fost ucisă, mor și eu”

„Împreună [cu Lisa] ne-am ridicat capul și am văzut o rachetă chiar deasupra noastră. A căzut pe Casa Ofițerilor, în partea opusă. M-am gândit că acesta-i sfârșitul”, povestește Irina despre evenimentele din 14 iulie 2022.

„M-am aplecat deasupra căruciorului cu fața lipită de Lisa. Apoi s-a produs o explozie, pământul s-a cutremurat”.

Din cauza exploziei, Irina nimic nu auzea. A ridicat capul și a văzut Piața Victoriei învăluită în fum negru. Casa de Deservire „Iubileinîi” și Casa Ofițerilor erau grav avariate.

Din cauza șocului, Irina nu simțea nici o durere, în ciuda rănilor multiple. Alerga în jurul pieței țipând după ajutor, apoi s-a apropiat de căruciorul Lisei și și-a dat seama că rănile fetei sunt incompatibile cu viața.

„M-am așezat lângă cărucior și am început să țip. Mi-a sunat telefonul în geantă. Suna mama, ne aștepta în centru și, desigur, explozia s-a auzit peste tot, în întreg orașul. I-am spun că Lisa a fost ucisă de o rachetă și am închis telefonul”, își amintește Irina.

L-am sunat pe fostul meu soț și i-am spus: „Lisa a fost ucisă, mor și eu”. Am închis telefonul și am simțit o durere cumplită, încât nu puteam respira. Am văzut cum sângele curge pe asfalt ca dintr-o fântână”.

Irina a fost dusă la Spitalul din Vinița și medicii i-au scos din corp zeci de fragmente de obiecte ascuțite. S-a trezit în secția de terapie intensivă și a început să depene amintiri cu Lisa: i se părea că ceea ce s-a întâmplat este un vis teribil și se gândea că acuși se va trezi și va fi din nou cu fiica ei. Din cauza traumei psihologice și fiind sub influența medicamentelor, Irina a uitat temporar de moartea Lisei. Medicii și rudele, temându-se de sănătatea ei, au asigurat-o că fata este în viață și că este tratată la un spital pentru copii. Mai târziu, Irinei i-a revenit memoria – după cum spune ea, a visat-o pe Lisa care „i-a povestit totul”.

„M-am trezit și am văzut o mulțime de oameni în jurul meu. I-am întrebat: „Lisa a murit?”. Nimeni nu mi-a răspuns. Am început să țip, dar nu țin minte ce a fost mai departe”.

Am aflat, că Elena Zelenskaya, Prima Doamnă a Ucrainei, a cunoscut-o pe Lisa. Chiar înainte de începerea războiului pe scară largă, fata a participat la filmările unu videoclip împreună cu soția președintelui ucrainean și alți copii.

„Am întâlnit această fetiță minunată în timp ce înregistram un videoclip pentru sărbătorile de Crăciun”, a scris Zelenskaya. – Un copil luminos, sincer, vesel, crescut în atmosferă de dragoste. Această fetița zglobie a reușit să picteze în jumătate de oră nu doar pe ea însăși, rochița ei, ci și pe toți ceilalți copii, pe mine, pe cameramani și pe regizor … Păstrați-i memoria vie, vă rog. O deplâng împreună cu apropiații ei”.

„Chiar dacă toată Rusia va fie distrusă, asta nu-i va aduce înapoi pe cei dragi”

Pe 10 iulie 2023, în Krasnodar a fost împușcat mortal Stanislav Orzhitsky, fostul comandant al submarinului „Krasnodar”. În mass-media ucraineană, numele acestuia a apărut în legătură cu tragedia din Vinița: „Krasnodar” este unul dintre cele șase submarine ale Flotei ruse din Marea Neagră, dotat cu rachete Kalibr, din care s-a tras asupra orașului ucrainean. Potrivit Irinei, se bucură că „s-a făcut dreptate”, dar n-a simțit „plăcere din ceea ce a auzit și a citit”. Ea spune că, deși vrea ca toți rușii responsabili de uciderea ucrainenilor să fie pedepsiți, acest lucru nu o va întoarce pe fiica ei înapoi.

„Chiar dacă toată Rusia va fi distrusă, asta nu-i va aduce înapoi pe cei dragi”, subliniază mama Lisei.

„Da, mă bucur că s-a făcut dreptate, dar nu era doar el acolo, nu ordona de unul singur, erau și alții. Mulți oameni sunt implicați în asta. Dreptatea se va face atunci când absolut toți [rușii vinovați de crime de război] vor fi distruși până la ultima picătură de sânge”.

Irina are rude în Rusia. Înainte de război întreținea legături cu verișoara mamei și copiii acesteia. Odată cu începutul invaziei, „au început dezacordurile” și a devenit imposibil să continue comunicarea cu ei, a relatat femeia.

După moartea Lisei, rudele au sunat-o pe mama Irinei. Irina însă nu a vrut să comunice cu ei.

„Pentru mine, acești oameni nu există și nu vreau să știu nimic despre ei”, spune ea, apoi adaugă: „Pentru mine, această țară a murit definitiv”.

Până pe 24 februarie 2022, înainte de începerea războiului pe scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei, pagina Irinei din Instagram despre Copiii Soarelui era urmărită de mulți ruși, deoarece în Rusia există o problemă cu acceptarea copiilor cu sindromul Down în societate, spune Irina. Cu toate acestea, odată cu începutul invaziei, utilizatorii ruși au început să se dezaboneze în masă, deoarece ea a început să folosească această rețea socială ca o oportunitate de a spune despre ceea ce se întâmplă în Ucraina.

„După tragedie, unii oameni din Rusia mi-au scris: „Ne pare rău. Nu vom putea comunica cu dvs., pentru că ați devenit o amenințare pentru noi. Nu putem arăta că interacționăm cu dvs., să urmărim pagina dvs. [pe Instagram]. Familia noastră va avea de suferit din cauza ta”, își amintește Irina.

„La noi copiii speciali sunt înlăturați din start”

După tratamentul din Vinița, Irina Dmitrieva a trebuit să facă o cură de reabilitare îndelungată. S-a aflat în Austria timp de șapte luni, dar s-a întors acasă cât a putut de repede.

„În cazul meu, reabilitarea este necesară pe viață”, explică interlocutoarea noastră.

„Mi-au apărut probleme la spate, din cauza fragmentelor rămase în corp, îmi amorțește piciorul și câteva degete de la mână. Nu-mi pot încheia nasturii. Am nevoie de mult timp pentru asta”.

Acum Irina locuiește în Vinița, conduce mai multe grupuri pentru copii cu nevoi speciale din orfelinate, iar pe pagina ei de Instagram dă sfaturi pentru părinții cu copii cu sindromul Down, încearcă să răspundă la toate întrebările abonaților.

Irinei, îi este foarte dor de Lisa și doar munca cu copiii o salvează. Folosind exemplul țărilor occidentale, ea demonstrează că copiii cu sindromul Down pot fi integrați în orice societate. Își amintește cum ea însăși s-a confruntat cu o reticență incredibilă în timpul sarcinii și după nașterea Lisei, medicii nu înțelegeau de ce a decis să păstreze copilul.

„Lisa era pentru mine un copil obișnuit, deși cu unele particularități”, spune mama fetei decedate.

„Înainte de război, mergea la o grădiniță obișnuită. Seara o luam de la grădiniță, permanent ne plimbam, ne jucam, frecventa lecții de logopedie și mergea la alți specialiști. Se dezvolta absolut normal. Da, a fost puțin dificil, dar totul este posibil. Copiii noștri „speciali” sunt înlăturați din start. De ce în Occident este altfel? Se creează impresia, că trăim pe planete diferite”.

Lisa Dmitrieva. Foto: Pagina de instagram a Irinei Dmitrieva

Irina crede că în timpul războiului autoritățile și-au îndreptat toate forțele „într-o singură direcție”, uitând că copiii cu nevoi speciale și cei cu probleme de sănătate în continuare au nevoie de ajutor.

„Când simt că pot face măcar ceva pentru a rezolva problemele cu care se confruntă copiii „speciali” din Ucraina, mi se face cald pe inimă. Înțeleg că sunt pe drumul cel drept”, spune Irina Dmitrieva.