Reforma justiției: cum putem măsura progresul dincolo de angajamente?
R. Moldova nu va putea închide negocierile de aderare la Uniunea Europeană pentru celelalte domenii fără progrese în reforma justiției, combaterea corupției, protecția drepturilor fundamentale și securitatea frontierelor. Declarația a fost făcută de secretara de stat a Guvernului pentru Integrare Europeană, Rodica Crudu, în cadrul emisiunii „Paralela 47” de la Radio Moldova. Potrivit acesteia, autoritățile au elaborat aproape 300 de măsuri pentru îndeplinirea criteriilor europene și se află în etapa finală de raportare a rezultatelor.
Ce indicatori concreți pot demonstra că reformele din justiție și combaterea corupției produc rezultate concrete și nu doar îndeplinesc angajamente formale? Cum pot verifica cetățenii dacă această reformă a generat progrese?
Lilia Ioniță, directoare de program, CAPC
Oficial, nu ducem lipsă de angajamente, indicatori și repere de evaluare. Foaia de parcurs privind „Statul de drept” (HG nr. 275/2025) și Programul național de aderare la UE (HG nr. 306/2025) prevăd măsuri și rezultate concrete, inclusiv privind evaluarea integrității judecătorilor și procurorilor, eficientizarea justiției, consolidarea instituțiilor anticorupție și recuperarea bunurilor infracționale. Dar adevăratul test este impactul acestor măsuri. S-a redus oare durata examinării cauzelor? A crescut calitatea actului de justiție? Avem rezultate tangibile în combaterea marii corupții? În opinia mea, nu este suficient să demonstrăm că am îndeplinit angajamentele. Trebuie să demonstrăm că acestea produc schimbările pentru care au fost asumate. Altfel, riscăm să avem reforme exemplare pe hârtie, dar o justiție și instituții anticorupție care continuă să șchiopăteze.
Eu aș porni de la o întrebare simplă: ce s-a schimbat pentru omul care ajunge astăzi în instanță? Cât așteaptă până i se face dreptate? Cât îl costă și câtă încredere are că va beneficia de un proces echitabil? Datele publice trebuie să confirme aceste schimbări, nu să le înlocuiască. Până la urmă, cetățeanul nu trăiește în rapoarte de progres, ci în realitatea de zi cu zi.
Cred că nu este suficient ca autoritățile să raporteze doar progresele. La fel de important este să explice public dificultățile, întârzierile și, mai ales, ce intenționează să facă pentru a le depăși. Societatea civilă poate avea aici un rol esențial, prin monitorizare independentă, observații critice și recomandări constructive, fundamentate pe dovezi. Dar acest exercițiu trebuie să fie un dialog, nu o simplă formalitate. Autoritățile ar trebui să ofere răspunsuri argumentate la recomandările primite și să-și asume măsuri de corectare, ajustare atunci când rezultatele întârzie. Or, responsabilizarea nu înseamnă doar să identificăm ce nu a funcționat, dar trebuie și să ne asigurăm că greșelile sunt corectate și nu se repetă.
Alexandru Bot, avocat, expert în domeniul justiției și dreptului
Totul depinde de criteriu. În penal, cel mai onest indicator e achitarea. În 2025 au fost 271 de sentințe de achitare pentru 372 de inculpați – 2,4 % din total, la fel de modest ca în anii statului capturat. Paradoxul apare tocmai pe segmentul combaterii corupției, unde achitările erau 6,7 % din sentințe în 2017 și 15,3 % în 2024. Se pare că pe vremea statului capturat dosarele de corupție ieșeau mai „convingător”. În civil, problema numărul unu rămâne tergiversarea. Vettingul a produs demisii, dar nimeni nu s-a obosit să completeze rapid posturile vacante. Insolvența a ajuns în atenția Parlamentului fără o soluție care să orienteze legea spre salvarea companiilor ajunse în impas financiar. Iar indicatorul comun, atât pentru civil, cât și penal, este calitatea actului de justiție, care lipsește constant din agenda publică.
În sondajul IPRE din decembrie 2025, instanțele și procuratura au 31 % încredere, avocații – 41 %. Nimeni nu trece de jumătate. E semnul unei reforme de dragul reformei, fără viziune și fără scop clar.
Mecanismele de control există, de la Curtea Constituțională la CSM și CSP. Am însă impresia că rezonează mai mult cu mofturile politice decât cu nevoia unei reforme autentice.
Ecaterina Popșoi, coordonatoare a Programului Stat de Drept și Bună Guvernare al IPRE
Progresele reale nu se măsoară doar prin legi adoptate sau instituții create, ci prin efecte verificabile. Indicatorii relevanți includ, dar nu se limitează la: evaluări de integritate finalizate; ocuparea transparentă a funcțiilor-cheie, care, în contextul crizei de cadre din sistemul justiției, reprezintă una dintre cele mai importante priorități; reducerea duratei de examinare a dosarelor; investigarea eficientă a corupției la nivel înalt și finalizarea dosarelor de rezonanță, cu tragerea la răspundere a persoanelor responsabile înainte ca acestea să părăsească țara, precum și recuperarea eficientă a prejudiciilor cauzate statului și societății. La fel de importante sunt încrederea publică și percepția privind integritatea justiției.
Cetățeanul trebuie să aibă încredere că, dacă se adresează instanței, aceasta îi va face dreptate în mod imparțial. Acesta ar fi cel mai grăitor indicator că reforma produce efecte. La acest capitol există deja o dinamică pozitivă: potrivit sondajului IPRE privind independența sectorului justiției, în 2025, circa 49 % dintre respondenți au afirmat că situația din sectorul justiției s-a îmbunătățit în ultimii trei ani, față de 32 % în 2023. Totuși, această dinamică este fragilă și ușor reversibilă. În acest context, sistemul trebuie să depună eforturile necesare pentru asigurarea calității, eficienței și transparenței actului de justiție, astfel încât percepția cetățenilor față de sistemul justiției să se mențină cel puțin la același nivel.
În ceea ce privește monitorizarea și responsabilizarea, există multiple mecanisme de monitorizare a implementării angajamentelor privind integrarea europeană a Republicii Moldova, atât la nivel guvernamental, cât și la nivelul societății civile. Sunt instituite grupuri de lucru pentru fiecare capitol de negocieri, precum și platforme de monitorizare a progresului, care reunesc reprezentanți din diferite domenii și structuri. La nivel european, raportarea către Comisia Europeană și condiționalitatea aferentă negocierilor de aderare rămân instrumente importante de responsabilizare.
