sondaj Ștefan cel Mare: domnitorul cel mai onorat sau cel mai speculat în R. Moldova?

Pe 2 iulie 1504, la vârsta de 65 de ani, părăsea această lume cel mai longeviv și vrednic cârmuitor din epoca medievală a Țărilor Române, Ștefan al III-lea, supranumit cel Mare. A domnit 47 de ani, a purtat peste 40 de războaie și lupte, a fost un mare apărător al creștinătății în Balcani și ctitor de biserici și mănăstiri în Moldova, Țara Românească și Ardeal. În 1992 este canonizat de Biserica Ortodoxă Română, iar în 2006 este desemnat, în campania „Mari Români” de la TVR, drept cel mai mare român al tuturor timpurilor. La Chișinău, și după aproape 30 de ani de independență, Ștefan cel Mare rămâne subiectul unor mari intrigi între stânga și dreapta politică.

Sergiu Musteață, istoric

La noi se speculează mult în jurul acestei personalități istorice marcante, încercându-se să fie „privatizat” de unii lideri politici sau istorici din R. Moldova. Până nu vom înțelege că istoria și trecutul nostru, al celor de dincoace și de dincolo de Prut, sunt comune, vom oscila în căutarea „adevărului”. Ar fi cazul ca politicienii să asculte istoricii profesioniști și să se debaraseze de abordările istoriografiei sovietice, transformate în „una moldoveneasca”. Ștefan cel Mare a fost un domn al Țării Moldovei și nu poate fi împărțit între România și R. Moldova.

Andrei Strâmbeanu, scriitor

Și una, și alta. La nivel de societate civilă, Ștefan cel Mare a fost și rămâne un ideal de slujire cu credință neamului și țării. Nu-i o glumă să te menții la domnie timp de 47 de ani. Ăștia de azi nu-s capabili s-o facă nici măcar 4 ani. Îs niște lași și profitori. Și pe „stânga”, și pe „dreapta”, în speță acești „ștefaniști” gen Dodon sau Voronin, care încearcă să-l rupă din contextul istoric românesc și să facă din el o unealtă împotriva românismului, un moldovenist în stil rusesc. Speculanți. Să te declari atașat de Ștefan cel Mare înseamnă să fii sau, cel puțin, să vrei să fii ca el. Care dintre ei vrea? Să vedeți cum vor alerga pe 2 iulie, pe rând, la monument, să depună flori. Niște prefăcuți. Și după asta își vor aminti de el la anul, iar între timp vor vinde Moldova lui Putin. Dodon a declarat anul 2018 anul lui Ștefan cel Mare. S-a schimbat ceva? Cel mai mare onor pe care i-l putem face lui Ștefan cel Mare este Unirea cu România. Ștefan a fost un mare unionist, el a căutat în anii săi de domnie să unească sub sabia sa toate oștile Europei pentru unitatea și libertatea Europei și a ținuturilor românești. Să ținem minte asta.

Maria Șleahtițchi, directoare generală a Muzeului Național de Literatură „M. Kogălniceanu”

Ștefan cel Mare este o personalitate istorică de anvergură. Dar imaginea lui de cârmuitor și apărător de moșie și ctitor de lăcașe sfinte este confiscată de curentul moldovenist, deci românofob, al stângii pro-ruse din R. Moldova, care pretinde să se declare urmașa lui. În acest context, dreapta politică s-a pomenit în defensivă. Stânga agită lozinci simple, accesibile maselor, dreapta vine cu argumente pentru rafinamentul celor instruiți. Cu părere de rău, cei instruiți nu s-au poziționat niciodată în istorie ca „mulți”, vorba lui Lăpușneanu, dar n-ar fi rău s-o facă, pentru a putea schimba ireversibil direcția de mișcare. Oricât ar părea de paradoxal, imaginea „politică” a domnitorului, încăpută pe mâna oricui (vorba vine!), funcționează azi, aici, la noi, în detrimentul unității naționale a românilor și modifică contextual semnificația acestei mari personalități din istoria românilor, amestecând-o cu interesele mărunte ale unui prezent decăzut, în care totul este de fațadă și manipulator.

Mihai Adauge, cercetător științific, AȘM

Ștefan cel Mare și Sfânt a fost un domnitor fără pereche al neamului românesc, un apărător neînfricat al credinței, un strălucit diplomat, un iscusit strateg militar și o gândire politică mult peste vremuri, încercând refacerea Daciei („restitutio Daciae”), fiind numit „Re de Dacia”, adică regele Daciei… Pentru aceste și multe alte virtuți ale marelui și dreptcredinciosului voievod, dar mai cu seamă pentru credința lui strămoșească profundă și dragostea lui nemărginită pentru țară și neam el este un simbol incontestabil, o stea călăuzitoare și atât de mare, încât nu poate fi contestat de nimeni. Doar că pentru ADEVĂRAȚII URMAȘI, care servesc și se închină acelorași idealuri, el este cu închinăciune onorat, iar pentru cei falși, unde și dragostea lor pentru credința strămoșească, pentru țară și neam este una falsă – numele marelui domnitor este cu lingușeală speculat.

Pentru conformitate, P.G.