VIDEO Nistrul, între secetă și dezinformare: cum am ajuns la o criză previzibilă

Peste 80% dintre noi bem apă, muncim și trăim datorită Nistrului, însă fluviul care ne-a hrănit generații la rând a început să piardă bătălia cu seceta în a doua jumătate a anului 2026. 

În timp ce ecranele televizoarelor sunt inundate de falsuri alimentate de zgomotul politic și de acuzațiile reciproce ale politicienilor, realitatea din teren arată niveluri minime record și cetățeni care cunosc prea puțin despre motivele reale care au dus la această criză hidrologică. 

În ultimele luni, Nistrul seacă sub ochii noștri, atingând minime istorice, iar experții de mediu avertizează că despre faptul că „se va ajunge aici era clar încă acum 30 de ani” și că „în lupta cu efectele schimbărilor climatice foarte importantă este și contribuția oamenilor”.

Expert: „În curând, aici va fi uscat”

De pe podul Criuleni–Dubăsari, care leagă cele două maluri ale Nistrului, se deschide o priveliște care arată clar efectele secetei hidrologice recente și retragerea vizibilă a apelor. Din cauza scăderii nivelului apei, s-au format insulițe acoperite cu vegetație. În unele zone apa pare că nici nu mai curge. 

„Apa a scăzut cu aproximativ 10 cm și acesta este doar începutul. De fapt, în curând, apa se va scurge în canalul de navigație care se află pe malul stâng, iar aici va fi uscat”, explică Ilia Trombițchi, doctor în biologie și director executiv al Asociației Internaționale a Păstrătorilor Râului „Eco-Tiras”, care a însoțit echipa ZdG într-o inspecție a Nistrului. 

Expertul confirmă – trecem printr-o perioadă de schimbări climatice care au dus la lipsa precipitațiilor necesare pentru alimentarea râului cu apă. Totuși, aceasta nu este o problemă exclusiv a zonei noastre, ci un fenomen care se întâlnește în toată Europa. 

„Zona de nord-vest a litoralului Mării Negre, în principiu, ca și cea mai mare parte a Europei, a devenit o zonă cu mai puține precipitații și cu temperaturi mai ridicate. Din acest motiv, teritoriul pierde apă. Acest proces este cumulativ și, în consecință, solul devine mai uscat. În Carpați, când cade cea mai mare parte a precipitațiilor, fie că e ploaie sau zăpadă, ea se duce în sol. Câte ceva mai nimerește în râu, dar nici pe departe nu curge tot. În acest context, din an în an, situația se înrăutățește și astăzi avem un rezultat sumar al câtorva ani de neajuns de precipitații”, constată Trombițchi.

„Ucraina a făcut barajele celea și a închis apa și iată care este situația”

Și la Coșnița, raionul Dubăsari, deși situația nu pare atât de sumbră, semnele crizei hidrologice sunt deja vizibile.

Deși în localitate fântânile sunt sursa primară de apă potabilă, apa din Nistru este utilizată intensiv pentru irigare. Alexandru Stasiev, directorul executiv al Asociației de Irigare Coșnița, pe care l-am întâlnit la Stația de pompare nr. 1 a sistemului de irigare al localității, afirmă că, deocamdată, nu sunt obstacole în captarea apei din râu, dar remarcă faptul că observă primele semne ale crizei. 

„La moment, să zic că este scăzut tare, tare – nu prea. Comparativ cu anii trecuți, da, într-adevăr, Nistrul este mult mai scăzut. Recent am fost în partea de după Dubăsari, acolo Nistrul este evident mult mai scăzut. În caz că nivelul Nistrului coboară sub critică, există pericolul ca să nu mai putem porni pompele. Cel puțin, ar stopa definitiv irigarea”, explică el. 

Ludmila, o localnică cu care am discutat, crede că de vină pentru criză s-ar face Ucraina.

„Nistru curge din Carpați, iar mai sus, în Ucraina, au construit o nouă hidrocentrală și rețin apa, și îi dau drumul când la ei apa are un nivel mai mare. Iar la noi Nistrul a început să sece”, consideră femeia.

În centrul satului, pe un scaun, câteva localnice cred la fel. Enumeră însă și alte motive:

— Ucraina a făcut barajele celea și a închis apa și iată care este situația. Apă deloc nu o să fie. În genere nu o să fie. O să fie ca на вес золота (la prețul aurului, din rusă, n.r.).
— Asta-i de la secetă, de la căldurile acestea.
— Și de la căldură, și de la Nistru, căci nu se curăță Nistrul și nu se adâncește. Înainte erau iernile ierni și era zăpadă, din Carpați curgea apa când se dezgheța, dar acum ce-i? Zăpadă nu-i, de unde vreți apă? Erau ploi line, ploi ciobănești, cum le ziceau moșnegii. Dar acum ce? Burează două-cinci minute și e gata ploaia. E scăzută tare apa în fântâni. La noi acasă, dacă e secetă, rămâne un metru de apă în fântână.

Un alt localnic ne spune că nu a mai văzut anterior Nistrul atât de scăzut.

„Este deplorabil, s-a schimbat ca niciodată, în principiu. Ceva se întâmplă cu ecologia și cu natura, asta se vede. În general se schimbă clima. Dar totuși mie mi se pare că și factorul uman este aici – diferite diguri, se pompează apa aceasta undeva, poate se folosește la irigații. Cândva, pe vremuri, vapoare circulau până la Bender, acum este greu de imaginat așa ceva”, își amintește el. 

Bărbatul crede că ar trebui să avem mai multă grijă de natură. „Mai rău e că noi nu avem milă de natură niciodată. Asta e. Iar statul, aici deja un singur stat nu poate să facă nimic. Știți ce se petrece în lume, atâta răutate.”

Criza apei – motiv de speculații

Subiectul crizei apei de pe Nistru a ajuns motiv de speculații în spațiul public, narațiunea că Ucraina „ne-a închis apa” fiind promovată inclusiv de unii politicieni. Realitatea arată însă că Ucraina este și ea afectată de debitul scăzut al Nistrului, la fel ca R. Moldova. 

„Mai multe localități din Cernăuți, orașul Cernăuți, deja au apă conform unui grafic, chiar și în orașul Novodnestrovsk, unde există lacul de acumulare cu același nume, lacul de acumulare Novodnestrovsk. Deci, și în acest oraș, chiar dacă lacul este foarte aproape, oamenii primesc deja apă pe grafic. […] Noi de multe ori avem foarte multă critică asupra acestei infrastructuri din Ucraina, acestui baraj, pentru că se spune că ne fură apa, ne iau apa. Dacă nu exista acel baraj, noi în această situație eram cu multe luni înainte”, afirmă Gheorghe Hajder, ministrul Mediului.

Care este totuși rolul lacului de acumulare de la Novodnestrovsk?

Pentru că debitul unui râu nu este constant pe tot parcursul anului, pe cursul acestuia sunt construite baraje și lacuri de acumulare, care au rolul de a stoca surplusurile de apă atunci când debitul este mai mare. Rezervele de apă adunate astfel pot fi folosite în „zilele negre” – atunci când din munți vine mai puțină apă.

Aceeași funcție o are și lacul de acumulare de la Novodnestrovsk, Ucraina, ajuns în ultimele luni ținta unor speculații. 

„În rezervorul de la Novodnestrovsk se acumulează în jur de trei miliarde de m³ de apă – cam un sfert din ceea ce are pe criterii strict naturale Nistrul. Există o reglementare – să dea (Ucraina R. Moldova, n.r.) nu mai puțin de 100 de m³/s”, explică Alecu Reniță, ecolog și președinte al Mișcării Ecologiste din Moldova.

Din cauza secetei, cantitatea de apă care ajunge în lacul de acumulare din munți a devenit  mult mai mică. Astfel, pentru a elibera din acel lac de acumulare de pe Nistru cantitatea reglementată, s-a recurs la apa stocată în rezervor. Cu timpul însă, și aceasta a ajuns la cantități prea mici.

„Dacă facem o evaluare de unde se adună apa noastră, o să vedem că în proporție de 75–80 % se adună de pe teritoriul Ucrainei, din Munții Carpați, din afluenți, mai ales din stânga Nistrului, de pe teritoriul Ucrainei, fiindcă în R. Moldova avem doi afluenți minori. Din moment ce în rezervor nu mai vine apă din munții Carpați, lucrurile se schimbă dramatic. Au fost zile când în rezervor intrau câte 15–20 m³/s. De cealaltă parte, nouă ni se dădeau 100 de m³/s, ulterior a scăzut la 60 m³/s. Și acum suntem iarăși într-o nouă negociere cu Ucraina, să vedem cât se va da, fiindcă linia roșie a scăzut practic cu 11 m³/s. Și a ieșit un dezastru, în fond, adică nu mai ai de unde da. Ca să explic pe înțelesul populației: în Nistru se vărsa o căldare de apă din munții Carpați; nouă, R. Moldova, ni se dădeau patru căldări de apă, adică de patru ori mai mult. Acum s-a golit rezervorul, el a trecut de linia critică”, explică Reniță.

Potrivit ministrului Mediului, Gheorghe Hajder, dacă nu ar fi existat rezervorul de la Novodnestrovsk, R. Moldova ar fi putut ajunge la criza hidrologică de astăzi mult mai devreme.

„Noi până în această perioadă am negociat cu partea Ucrainei atâta timp cât au fost rezerve de apă și noi am prelungit ca acest fenomen să se întâmple mai târziu. Eu am menționat aceste riscuri încă din luna iulie, pentru că trebuia să ne pregătim, pentru că tendința este clară – mai devreme sau mai târziu, oricum avea să ajungem la acest punct. 

[…] Noi am putut consuma din rezerva care s-a acumulat în anii precedenți și am putut avea acest debit până acum recent. Acum, vă dați seama, această apă s-a consumat, deja scad debitele peste tot și, inevitabil, am ajuns la această situație când aportul sau deversările s-au egalat cu aportul”, precizează Hajder.

Ecologul Alecu Reniță confirmă că „situația este catastrofală” și pentru R. Moldova, și pentru Ucraina, iar „restul sunt speculații”.

„Faptul că ucrainenii n-ar vrea să ne dea apă, deci, nu este cinstit din partea celor care comentează așa, fiindcă ei nu au apă de unde să ne dea. Trebuie să tratăm lucrurile așa cum sunt. Noi putem găsi un milion și unu de țapi ispășitori. În realitate, situația de azi care este în bazinul fluviului Nistru, dar deja și Prut, este în exclusivitate o problemă legată de schimbările climatice. Este o problemă legată și de atitudinea autorităților față de pădurile din munții Carpați și din R. Moldova. De aceea ar trebui să explicăm populației că ei acum adună mai mult sau mai puțin roadele neglijenței lor de-a lungul deceniilor față de tot ceea ce înseamnă mediul înconjurător. Apa s-a luat mult mai înainte, de fiecare dintre noi care nu am ținut cont, dar și de o situație obiectivă.” 

„Că se va ajunge aici era clar încă acum 30 de ani”

Potrivit lui Ilia Trombițchi, problema ar fi putut fi prevenită sau, cel puțin, atenuată dacă autoritățile din Ucraina și R. Moldova ar fi luat măsurile necesare la timp.

„Noi am estimat că situația, din cauza schimbărilor climatice, se va înrăutăți evolutiv, dar astăzi observăm că acest lucru se întâmplă mult mai repede decât ne-am așteptat. […] Este un proces, iar problemele s-au acumulat. Ambele părți (Ucraina și R. Moldova, n.r.) nu au vrut să le rezolve la timp. Că se va ajunge aici era clar încă acum 30 de ani. Dacă atunci s-ar fi plantat intensiv păduri în ambele țări, am fi avut o situație mai bună.

În plus, situația este legată și de gestionarea teritoriului. Noi, în Moldova, am moștenit de la URSS o situație în care aproximativ 65 % din teritoriul țării îl reprezintă terenurile agricole. Ele pierd foarte repede umiditatea din cauza monoculturilor. Trebuia să reexaminăm de la bun început această problemă și să acordăm pădurilor mult mai multă atenție. Și plantațiilor multianuale la fel”, consideră Trombițchi. 

Și ecologul Alecu Reniță afirmă că țării noastre i-a lipsit o strategie de protecție a mediului.

„Schimbările climatice sunt un fenomen global, nu un fenomen local sau regional, dar fiecare țară a adoptat o strategie pentru aceste schimbări climatice și cei care s-au grăbit cu 20–30 de ani în urmă să amelioreze situația sunt într-o stare mult mai bună. […] Moldova are strategii pentru schimbări climatice, dar, dacă trecem la partea ei de implementare, vedem că lucrurile sunt mai mult pe hârtie decât în realitate.

[…] E o poveste veche din perioada Uniunii Sovietice. Ei nu au pus în prim-plan apa potabilă, ci interesele hidrologice, hidrografice, dar îndeosebi energetice. Și atunci, pe lângă faptul că doreau apă pentru irigare și agricultură, ei au creat un plan, într-un fel, diabolic, prin care au încercat să îndiguiască Nistrul pe teritoriul Ucrainei și R. Moldova. […] Și în timpul Uniunii Sovietice, din 300 și ceva de mii de hectare de zone umede, cum au fost bălțile Prutului și Nistrului și râurile mici, s-au lichidat peste 200 de mii, adică 70 %, și în felul ăsta s-a distrus rețeaua de depozite cu apă dulce”, explică Reniță. 

Ministrul Mediului: „Acesta este viitorul nostru și nu ne putem decât adapta”

Printre măsurile pe termen lung, experții enumeră împădurirea teritoriilor. „Noi am cerut ca să se găsească toate resursele și să se aloce terenuri ca măcar 20 % din teritoriul național să fie împădurit. Ar fi fost un «amortizator» foarte bun pentru aceste schimbări climatice”, remarcă președintele Mișcării Ecologiste din Moldova. Potrivit lui, și refacerea zonelor naturale distruse ar reprezenta o soluție.

Iar Ilia Trombițchi consideră că revenirea râurilor în meandrele care existau cândva ar contribui la rezolvarea problemei apelor: „Înainte, râurile curgeau nu ca niște șanțuri drepte, ci erau «ondulate». Din păcate, este costisitor și de aceea aproape nicăieri această metodă nu este folosită.”

De cealaltă parte, ministrul Mediului afirmă că instituția implementează deja programe de mediu care au rolul de a ameliora problema apei din R. Moldova.

„Am început programul de împădurire. În ultimii ani deja am curățat și sunt în proces de curățare vreo 100 de kilometri de râuri interne. Trebuie să fim mult mai raționali în consumul de apă, să trecem la tehnologii mult mai avansate, pentru că, din păcate sau din fericire, acesta este viitorul nostru și nu ne putem decât adapta. Să împădurim cât mai mult, astfel să aducem acele ploi”, ne-a relatat ministrul.

Totuși, în lupta cu efectele schimbărilor climatice foarte importantă este și contribuția oamenilor. 

„Toate, în fond, pornesc de la cetățean, de la societate. Statul clar că poate stimula multe lucruri, poate ajuta, poate finanța, dar dacă societatea nu se implică și noi găsim că numai statul e de vină, nu te alegi cu nimic. Responsabilitatea vine deopotrivă și pe seama comunităților, și pe seama statului. […] Dacă trei zile nu ar fi apă în Chișinău, noi toți am înțelege foarte rapid în a patra sau în a cincea zi ce înseamnă lipsa apei. Atât timp cât avem apă, noi nu înțelegem niciuna din problemele reale cu care se confruntă R. Moldova în privința apei”, concluzionează Alecu Reniță.

În acest context, și ministrul Mediului îndeamnă oamenii să folosească apa rațional: „Eu cred că procesul de economisire a apei trebuie să fie unul permanent, nu doar atunci când sunt anumite riscuri, fie că o utilizăm în agricultură, pentru că sunt multe metode eficiente – prin picătură; să nu mai mergem prin acele metode când se irosește foarte multă apă, să începem să colectăm apa atunci când avem, de exemplu, ploile de primăvară, de toamnă și ulterior, iarăși, să o utilizăm.”

Ce urmează? 

Totuși, fără Nistru nu vom rămâne, este sigur ministrul Mediului, dar și experții. Întrebarea este însă dacă va putea fi captată și tratată apa din râu atunci când nivelul ei va fi și mai mic.

„Noi totuși vorbim despre 30 m³/s pe Nistru. Asta, din punct de vedere teoretic, este suficient sau mai mult decât suficient pentru a alimenta toate localitățile din R. Moldova. Deci, apă, din punct de vedere fizic, o să fie. Acum, ține de capacitatea noastră, mai cu seamă a Primăriei Chișinău și Apă-Canal, care gestionează această infrastructură, să ia toate măsurile necesare ca noi să putem capta din punct de vedere tehnic apa, să o tratăm și să o livrăm oamenilor la robinete”, remarcă Hajder.

Într-o postare din 1 octombrie, primarul Chișinăului, Ion Ceban, informa că „noi facem tot posibilul la stația de captare și fortificăm efortul și capacitatea”, iar responsabilitatea pentru această criză este „la nivel înalt și nu ține de un primar” sau de angajații stațiilor de captare.

Am încercat să discutăm cu cineva de la Primăria Chișinău pentru a obține date actualizate cu referire la activitatea stației de captare a apei de la Vadul lui Vodă, însă purtătorul de cuvânt al instituției ne-a zis că nu ne poate comunica alte informații decât cele  care au fost deja transmise și că municipalitatea face tot ce ține de ea, iar „mingea este în ograda autorităților centrale”.

Potrivit ministrului Mediului, dacă alimentarea cu apa din Nistru devine dificilă sau imposibilă, există soluții alternative: „Avem surse subterane. Deci, noi avem nevoie, în primul rând, de studii, de proiectări, ca să înțelegem unde sunt ele, cum le captăm și le conectăm în sistemul de aprovizionare. Și, desigur, și lacurile de acumulare, care pot servi ca o sursă alternativă.”

Alecu Reniță crede că, în caz de forță majoră, autoritățile pot utiliza și apa din lacul de la Dubăsari, însă aceasta nu ar fi o soluție de lungă durată. „Dacă ai scos apa de acolo și nu vine din altă parte apă, vine al doilea risc.” 

Totuși, debitul mic al râului Nistru oricum ar putea avea efecte negative, în special asupra biodiversității. „Nistrul va exista. Altceva este câtă apă va fi în el. Debitul scăzut al apei îi va afecta în principal pe oameni, mă refer la dificultățile legate de alimentarea cu apă, dar și biodiversitatea, adică peștii care trăiesc în Nistru. Unele specii, în mod evident, nu vor supraviețui, pentru că iarna pot apărea mortalități în masă, adică apa poate rămâne fără oxigen, iar în acest caz, peștii vor muri. Ceea ce va rămâne se va reproduce cândva. Dar sunt pierderi mari pentru întregul ecosistem al râului. […] Desigur, această situație nu este veșnică. Mai devreme sau mai târziu, în bazinul Nistrului, în Carpați, vor cădea precipitații, în acest caz va «învia». Însă noi nu știm când se va întâmpla asta, din păcate”, explică Trombițchi.  

Râul Nistru izvorăște în munții Carpați din Ucraina și are o lungime de peste 1300 km, dintre care circa 600 km sunt pe teritoriul R. Moldova.