[sondaj] Comemorarea victimelor represiunilor

Moldova va avea, oficial, o zi de comemorare a victimelor represiunilor staliniste. Cel puţin aşa spune un proiect de lege elaborat de guvern. „Guvernul consideră oportună instituirea unei zile unice de comemorare a victimelor regimului, represiunilor, execuţiilor şi tuturor valurilor de deportări staliniste, care au avut consecinţe extrem de dramatice pentru poporul moldovenesc”, se spune în avizul la proiectul de lege. Dacă proiectul va fi votat de Parlament, Ziua Memoriei va fi instituită, cel mai degrabă, pe 6 iulie, ziua celui mai mare val de deportări.

Ziua Memoriei: Cum ar fi să o consemnăm?

Viorica Olaru-Cemârtan, istoric

Bună decizie. Sper să fie susţinută şi în Parlament. Noi am pierdut, estimativ, în perioada de până la 1949, circa un milion de populaţie, cu tot cu deportări, lagăre de muncă, foamete etc. Ceea ce ar fi bine să se întâmple e ca evenimentul să nu ţină doar de ziua de 6 iulie, cu un miting în Scuarul Gării şi atât. Ar fi bine să înceapă pe 13 iunie (primul val de deportări) şi să culmineze cu 6 iulie, ziua în care s-a făcut cea mai masivă deportare. Iar în acest interval să existe programe speciale la Radio şi TV, pagini în presa scrisă, să avem noi lansări de carte, manifestări academice, un dialog între generaţii în muzee, la biblioteci şi, principalul – să se facă o reabilitare de facto a victimelor care mai sunt în viaţă.

Valentin Krîlov, comentator politic

Motive pentru o Zi de comemorare a victimelor represiunilor staliniste există. Nu poate nimeni nega acest lucru. Şi pentru spaţiul ex-sovietic nu e o noutate. A fost o mare tragedie în tot URSS-ul. Unul dintre buneii mei, care era preot, a fost împuşcat la Leningrad în 1938. Iar ceea ce s-a întâmplat la periferiile Uniunii a fost şi mai grav. Loc pentru comemorare trebuie să existe. Au murit zeci, sute de mii de oameni nevinovaţi. Dar să nu se facă speculaţii politice în această problemă, aşa după cum se obişnuieşte la noi. Pentru mine, instituirea acestei zile va fi un argument în plus că R. Moldova recunoaşte supremaţia ideii că omul este o valoare supremă şi că nimeni nu are dreptul să atenteze la ea.

Pavel Borşevschi, preot

Atunci când vorbim de cei plecaţi, amintirea sau pomenirea lor trebuie să fie cu laudă. Prin pomenire, noi nu le facem o ofertă lor. Pomenirea este pentru noi, nu pentru dânşii. Ei au plecat, trăindu-şi destinul până la capăt, ca nişte martiri… Şi, în acest sens, noi avem nevoie de ei, nu ei de noi, fiindcă pomenirea înseamnă să preluăm de la ei ceea ce ne lipseşte nouă, iar ei au pătimit pentru dreapta credinţă şi spiritul lor de mare gospodari… Pomenirea nu e doar un colac şi un pahar de vin. Şi mai este ceva: ei nu trebuie bociţi. Nu au ei nevoie de bocetele noastre. „Plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri”, a zis Mântuitorului, când fusese urcat pe cruce la Ierusalim. În această zi, trebuie să batem clopotele în toate bisericile şi să ne rugăm întru nădejdea învierii şi vieţii lor veşnice.

Valentina Sturza, Asociaţia Foştilor Deportati şi Deţinuţi politici

Noi am cerut, mai mulţi ani la rând, o decizie în acest sens, dar fiindcă am fost refuzaţi, organizăm singuri, pe 13 iunie şi 6 iulie, manifestări de comemorare în Scuarul Gării, de unde au fost trimişi în Siberia şi în Kazahstan circa 100 de mii de oameni. E bine să existe o lege, dar vrem ca odată cu această lege să se schimbe şi atitudinea faţă de deportaţi şi faţă de ceilalţi oameni supuși represiunilor. Subvenţiile la serviciile publice ni s-au luat, călătoria în transportul public ni s-a anulat, ajutorul lunar pe care-l avem e de 100 de lei şi e doar pentru pensionari. Mai primeam până în acest an 700 de lei ajutor anual de la guvern, dar cum va fi mai departe – nu ştim. În schimb, legile pentru restituirea averilor confiscate sunt atât de sucite, că nu mai poţi dovedi nimănui nimic.

Tudor Botnaru, ex-ministru al Securităţii

Cam târziu această decizie, dar merită apreciată. Eu am fost martor la deportările din 1949 şi din 1951. Am văzut cu ochii mei tot calvarul la gara din Şoldăneşti. Asta era politica regimului: să bage frica în oameni şi să le închidă gura. Eu cred că 6 iulie, sau orice altă zi va fi aleasă, trebuie declarată Zi de Doliu, Tricolorul trebuie coborât în bernă pe tot teritoriul republicii, trebuie anulate toate concertele, spectacolele, programele distractive de la Radio şi TV, iar manifestările din Scuarul Gării de Trenuri să fie precedate de un marş al tăcerii Nu ar fi în plus să cerem Rusiei, pe canale internaţionale, să-şi ceară cel puţin scuze publice, dacă refuză să plătească prejudicii.