Reforma APL și amalgamarea voluntară: de ce puterea și opoziția nu găsesc un numitor comun?
În aprilie 2026, Guvernul a făcut public „conceptul” de reformă a administrației publice locale. Tranziția de la 32 de raioane la 10, transformarea raionului Taraclia în municipiu de nivelul II, cu APL de nivelul I în componența sa, acordarea resurselor suplimentare – „de trei ori mai mulți bani pentru investiții în infrastructura localităților care se vor amalgama” – sunt câteva soluții prevăzute de reforma APL.
Deși această reformă este considerată de unii drept necesară, iar decizia luată de actuala putere drept una „curajoasă”, alți experți sau politicieni din opoziție, deși susțin amalgamarea, critică anumite aspecte.
Între timp, Guvernul precizează că „reforma nu mai poate fi amânată”, pentru că zilnic primarii și consilierii locali din R. Moldova gestionează comunitățile cu resurse limitate, fiind afectată calitatea serviciilor publice oferite cetățenilor. Astfel, peste 87 % din primăriile existente în R. Moldova au sub 3000 de locuitori.
De ce puterea și opoziția nu găsesc un numitor comun? Care aspecte încă trebuiesc negociate sau discutate? Care este cea mai mare problemă?
Olga Ursu, deputată a Blocului Politic „Alternativa”
Noi suntem pentru municipalizare. Totuși, cu siguranță, oamenii trebuie să fie implicați, și nu doar prin consultări, pentru că nu suntem siguri dacă aceste consultări au loc cu toți cetățenii sau nu. Așa cum prevede Constituția, acest lucru ar trebui realizat, de fapt, prin referendum. De asemenea, amalgamarea este într-o anumită măsură forțată, deoarece a fost stabilit brusc un termen-limită, care nici măcar nu a fost prezentat în momentul modificării Legii privind amalgamarea în plenul Parlamentului. Acesta a apărut ulterior printr-o scrisoare transmisă de Cancelaria de Stat către primării, potrivit căreia termenul-limită pentru amalgamarea voluntară ar fi sfârșitul lunii mai.
Evident că noi vom avea o poziție critică, nu împotriva reformei, pentru că am spus de fiecare dată că reforma este necesară și inevitabilă, ci împotriva modului în care aceasta este organizată. La ziua de astăzi, nu avem un document final care să fie transmis deputaților spre aprobare. Atât timp cât se insistă din partea Cancelariei ca acest lucru să fie făcut cel târziu în prima lectură până la sfârșitul sesiunii parlamentare, presupun că documentul va apărea din nou în grabă și tot în grabă va fi supus votului. Pe de altă parte, legea prevede că documentul final trebuie consultat în mod obligatoriu timp de cel puțin 15 zile lucrătoare, iar eu sper că acest termen va fi respectat. Cea mai mare problemă a acestei reforme este faptul că nu este consultată suficient.
Alexandru Chițu, deputat al Partidului „Democrația Acasă”
Noi suntem în opoziție, dar decizia trebuie să aparțină cetățenilor. Dacă se organizează un referendum local, atunci cetățenii pot decide singuri. Nu trebuie să decidă un consiliu format în mare parte din reprezentanți ai partidului de guvernare și nici grupuri create împreună cu reprezentanții Guvernului, unde majoritatea sunt tot din partea partidului de guvernare.
Echipa noastră a susținut procedurile simplificate și a propus mai multe amendamente. Noi am solicitat ca inclusiv în procedurile de amalgamare să fie luate în considerare anumite situații concrete. Vă dau un exemplu: în raionul Ștefan Vodă există localitățile Palanca și Tudora, care împreună însumează aproximativ 2500 de locuitori. Chiar dacă decid să se unească, nu se încadrează în criteriile actuale pentru amalgamare.
În ceea ce privește raioanele, noi considerăm că rolul lor trebuie limitat. Ar trebui să se meargă pe regiuni – sud, centru și nord – sau pe municipalități. În opinia mea, raioanele nu mai sunt necesare. Eu, personal, am fost consilier raional și nu văd utilitatea lor. Ele generează doar cheltuieli suplimentare și birocrație.
Alla Pilipețcaia, deputată a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova
Imaginați-vă două localități aflate la o distanță de 10 kilometri una de alta. Le lipsesc doar 25 de locuitori pentru a putea forma împreună o primărie de 3000 de locuitori. Din această cauză, trebuie adăugată încă o localitate aflată la 15 kilometri distanță. Un sat întreg trebuie inclus doar pentru că lipsesc 25 de persoane. Deocamdată, autoritățile țin acest subiect în secret. De ce să nu discutăm despre asta acum? Nu ni s-a prezentat niciun plan privind viitorul raioanelor.
Într-adevăr, există localități care trebuie unite. Dar autoritățile nu ascultă – nu ascultă nici CALM-ul, care și-a exprimat poziția; nu ascultă nici președinții de raioane; nu-i ascultă nici pe primari, cărora le adresăm întrebări concrete și practice, care îi vizează direct. Și puteți verifica acest lucru inclusiv în cazul primarilor PAS. Chiar și primarii partidului aflat astăzi la guvernare sunt nemulțumiți. Doar că ei tac. Asta este esența problemei.
Repetăm încă o dată: amalgamarea este necesară. Dar întrebați actualul Guvern sau ministerul care se ocupă de această reformă ce sugestii, propuneri și informații au luat în considerare. Noi am comunicat cu ei, ne-am întâlnit, am discutat și le-am oferit recomandări. Însă nimic nu a fost acceptat. Absolut nimic. Din păcate, aceasta este cea mai mare problemă.
Larisa Voloh, deputată a Partidului Acțiune și Solidaritate
Din discuțiile pe care le-am avut și din ceea ce cunosc eu, există diferențe de opinie privind numărul minim de locuitori. Sunt propuneri ca pragul să fie mai mic, de exemplu, 1500 de locuitori și nu 3000. Alte partide, nu neapărat din opoziție sau extraparlamentare, susțin că acesta ar trebui să fie mai mare, de exemplu, 5000 de locuitori ca număr minim pentru o comună amalgamată. Conceptul prevede clar că nu pot exista administrații locale în comunități cu o populație mai mică de 3000 de locuitori. Ar putea exista anumite excepții, însă acestea vor fi analizate prin prisma distanțelor, a delimitărilor teritoriale sau a unor particularități etnice și lingvistice. Când vorbim despre excepții, ne referim la excepții în sensul strict al cuvântului.
Alte divergențe vor apărea la nivelul II, adică în ceea ce privește numărul unităților administrative regionale. Probabil că vor exista discuții și despre competențele nivelului I și nivelului II. De asemenea, există mai multe scenarii de reformă. Cunoașteți scenariul CALM privind municipalizarea, care include și elementul de amalgamare voluntară. Avem scenariul deputatului Tkaciuk, care conține atât elemente de municipalizare, cât și de regionalizare, fiind mai apropiat de conceptul CALM. Există și scenariul domnului Tofan, care propune un alt model de municipalizare, cu 40 de municipii. Acesta ar presupune eliminarea nivelului II al administrației publice locale și existența doar a nivelului central și a nivelului local, organizat în municipii.
În rest, alte divergențe țin de faptul că nu s-au făcut consultări pe o perioadă mai îndelungată, că reforma este grăbită sau că nu au fost discutate suficient conceptele la nivel local și cu cetățenii. Acestea sunt sugestii sau, mai degrabă, revendicări care vin din partea opoziției.
În prezent, procesul este în faza de discuții. Probabil, până la sfârșitul lunii iulie, după ce toate localitățile care doresc vor declara intenția de amalgamare voluntară și procesul va fi finalizat, vom avea o imagine clară asupra numărului de unități administrativ-teritoriale amalgamate și asupra numărului de clustere formate. Ulterior, în lunile august și septembrie, Guvernul va trebui să definitiveze harta administrativ-teritorială, astfel încât să fie clar câte unități vom avea. În anul 2026 va fi votată legea, iar în 2027, în cadrul alegerilor locale generale ordinare, vom ști deja în ce unități administrativ-teritoriale vor avea loc alegerile.
