„Adesea în mâncare era nisip și pietre… Stomacurile ne dureau atât de foame, cât și de la mâncare”. Hrana, ca formă de tortură: cum rușii au depășit practicile Gulagului

„Foamea ne chinuia atât de mult, încât nu ne puteam gândi la nimic altceva. Nu mai era nici disperare, nici frică, nici dor de rude, de copii. Era doar foame”, își amintea Oksana Meșko, o disidentă ucraineană și prizonieră politică despre condițiile de detenție din GULAG.

„Vorbeam tot timpul cu băieții despre mâncare. Unii chiar se forțau din răsputeri să vorbească despre mâncare doar în anumite momente – cu o oră înainte și după masă, pentru a nu stimula o dată în plus secreția gastrică”, relatează Dmitri, un combatant care s-a aflat în captivitate la ruși.

Între prizonieratul Oksanei Meșko din Uhta și a lui Dmitri din teritoriile ocupate de ruși sunt mai mult de 70 de ani. Dar obiceiurile torționarilor ruși nu se schimbă: îi torturează pe ucraineni cu foamea pentru a-i frânge și distruge.

Jurnaliștii de la hromadske au discutat cu prizonierii de atunci și cu cei actuali ai lagărelor, pentru a vedea care sunt analogiile.

Convenția de la Geneva este scrisă pentru oameni nobili

Misiunea ONU de monitorizare a Drepturilor Omului din Ucraina a intervievat foști prizonieri ucraineni. Peste 80% dintre aceștia s-au plâns de calitatea proastă a hranei și de lipsa acesteia în captivitate, precum și de faptul că erau privați de hrană în mod deliberat. Asta le provoca prizonierilor dureri și suferințe fizice.

„Tortura consta și în faptul că prizonierilor li se acorda puțin timp pentru a lua masa, hrana devenea un instrument de umilință – era servită în vase murdare, aruncată direct pe podea”, spune Eva Katinka Schmidt, șefa Departamentului Justiție, Libertăți și Spațiu Civic al Misiunii.

Convenția de la Geneva privind tratamentul prizonierilor de război, adoptată în 1929, prevede că „rațiile alimentare zilnice trebuie să fie satisfăcătoare în ce privește cantitatea, calitatea și varietatea, astfel încât prizonierii de război să nu piardă în greutate, să fie sănătoși și să nu sufere din cauza dezvoltării deficiențelor nutriționale”.

Dar Convenția nu definește cât de multe proteine, grăsimi și carbohidrați ar trebui să primească prizonierii zilnic. Principalul indicator al alimentării slabe este pierderea în greutate și deteriorarea sănătății oamenilor.

Lături sovietice în stil rusesc

Este puțin probabil ca în GULAG să fi fost înregistrată schimbarea în greutate corporală a prizonierilor, dar ei înșiși vorbeau despre asta. De exemplu, Stepan Hmara își amintea: „Când m-am întors acasă (după prizonierat, n. r.), pielea îmi atârna ca pe un schelet”. Iar potrivit prietenilor lui Vasil Stus, bărbatul a slăbit cu mai mult de 15 kilograme în timpul celei de-a doua detenții (5 ani).

Luptătorul ucrainean Denis a slăbit cu 34 de kilograme în 13 luni de captivitate. Dmitri a slăbit cu 14 kg în patru luni, iar Oleg – cu 26 de kilograme într-un an.

Am putea conchide că acum rușii hrănesc prizonierii ucraineni de război mai rău decât au fost hrăniți prizonierii politici ucraineni în GULAG în vremurile sovietice?

Ivan Pater, doctor în științe istorice, profesor din Lviv, a investigat normele nutriționale în lagărele sovietice.

„Rația zilnică a deținuților includea: 600 g de pâine de orz de cea mai proastă calitate, 20 g de carne de trei ori pe săptămână, diverse legume uscate – 150 g, grăsimi – 15 g, făină nu era, pește sărat – 60 g de patru ori pe săptămână, crupe de orz sau păsat – 120 g, zahăr granulat – 20 g, apă, sare – fără normă. Conținutul caloric al alimentelor zilnice ale deținuților era de 1200 kcal”, spune Pater.

Pentru comparație, prezentăm rația zilnică de hrană a câinilor de pază paramilitari din lagărele de concentrare GULAG, conform datelor prezentate de istoric: carne de vită sau de porc – 500 g, cereale – 400 g, făină – 100 g, cartofi – 250 g, varză – 250 g, pâine – 400 g.

Iată ce își amintesc prizonierii ucraineni eliberați recent din captivitate despre cum erau hrăniți:

„La micul dejun ne dădeau pe fundul farfuriei puțină fiertură de alac, orz sau bulgur, uneori pe jumătate crud. Ipotetic, putea avea și carne în ea. De asemenea, ne dădeau o jumătate de ceașcă cu ceai. La prânz – doar o supă rară, cu puține cereale sau paste și, dacă aveai noroc, o dată la câteva zile, ceva resturi de carne în farfuria cu supă. De asemenea, ne dădeau borș cu varză, foarte rar. La cină, din nou terci”, spune Dmitri.

„Puneau pe masă o farfurie comună cu oase fierte, aproape fără carne pe ele. Pâinea adesea era mucezită, era evident că o roaseră șoarecii. Uneori, puteau pune o farfurie cu varză crudă feliată pentru 10 persoane – porția fiind ca pentru o singură persoană. Ceaiul era un fel de apă colorată, fără zahăr. Pastele erau ca o bucată de aluat întins, nu puteau fi mestecate. Ne dădeau nu mai mult de 5 minute pentru mâncare, deoarece trebuia să cedăm locul băieților din alte cazărmi”, spune Denis.

Cine vrea să se plângă?

Deținuții ucraineni din GULAG beau ceai cu zahăr, puteau să-și cumpere dulciuri și prăjituri de la chioșcul din lagăr și primeau ceva delicios în colete de la rude. Prizonierii ucraineni din teritoriile ocupate de Rusia nu au avut nimic din toate acestea. Ei spun că visau la legume, fructe și dulciuri.

„Era o grădină mare acolo, cu mere, pere, caisele zăceau chiar sub picioare, putrezind. Treceam prin această grădină în drum spre interogatoriu sau spre locul de muncă. Dacă cineva ridica vreun fruct, era dus în centrul disciplinar, iar acolo condițiile erau și mai rele. Vedeai merele atârnând, dar nu puteai să le rupi”, își împărtășește Dmitri amintirile.

Un centru disciplinar este un fel de celulă de pedeapsă, despre care povestesc deținuții politici ucraineni. Oksana Meșko primea în celula de pedeapsă 300 g de pâine și un pahar cu apă fiartă de două ori pe zi. Stepan Hmara își potolea foamea și setea cu „un lichid întunecat, numit ceai, 500 g de pâine lipicioasă care provoca arsuri insuportabile la stomac și o supă în care pluteau câteva boabe de arpacaș”.

„Luam câteva boabe în gură și le mestecam cât mai mult timp, să avem senzația că mâncăm mult”, relatează Stepan Hmara.

Deținuții din GULAG puteau să se plângă verbal și în scris superiorilor acestora, chiar să organizeze acte de neascultare din cauza hranei proaste. Prizonierii ucraineni de astăzi nu se pot apăra în niciun fel.

„Era imposibil să deschizi acolo gura pentru a cere apă sau pastile pentru dureri de stomac, deoarece primeai imediat o lovitură fie în spate, fie în față, fie ajungeai în celula de pedeapsă, dacă nu și mai rău. Tăceam, ca să nu provocăm violență”, spune Oleg.

Durerile abdominale și problemele dentare i-au afectat pe toți.

„Adesea în mâncare era nisip și pietre, dar trebuia să mănânci repede, așa că unii băieți și-au rupt dinții. Gingiile multora sângerau, iar dinții le erau slăbiți. Și de multe ori aveam intoxicații de la aceste supe, nu se știe din ce erau gătite. Stomacurile ne dureau atât de foame, cât și de la mâncare. În stomac permanent se auzeau chiorăieli, burțile ne erau umflate ca tobele. Băieții se sculau adesea în toiul nopții din cauza greții și vomitau”, își amintește Denis.

Administrația închisorii în mod special provoca nemulțumirea prizonierilor în privința alimentării, de exemplu, nu li se dădeau linguri. Supa chioară putea fi băută din castron sau din borcan, iar terciul trebuia să fie luat cu mâna. Sau trebuiau făcute linguri improvizate, dar puteau fi pedepsiți dacă ar fi fost găsite în timpul controalelor, „nu este permis”.

„Îndoiam dreptunghiuri de plastic, asemănătoare cu riglele, pentru a lua mâncarea. Nu știu de unde le aveam în celulă”, își amintește Dmitri.

„Ne-am făcut linguri din sticlele pentru apă din plastic. Probabil că au rămas în cazarmă de la alți prizonieri. Dar dacă nu erau sticle, mâncam fără linguri”, spune Denis.

După captivitate, băieții în mod diferit se obișnuiesc cu mâncarea „pașnică”. Dmitri spune că s-a adaptat rapid, Oleg însă de aproape șase luni suferă de gastrită.

În prezent, Misiunea de monitorizare deține date privind alimentația deficitară din 20 de locuri de privațiune de libertate din teritoriile ocupate ale Ucrainei. În unele situația este mai rea, în altele – mai bună. Partea rusă însă a refuzat accesul organizației pe teritoriile ocupate ale Ucrainei.