DW Alegeri în Israel: Îl poate învinge Gadi Eisenkot pe Netanyahu?

Înaintea alegerilor de marți, 27 octombrie, locuitorii care sosesc cu trenul la periferia orașului Sderot, din vestul Israelului, sunt întâmpinați de afișe electorale ale principalelor partide. Sloganuri ale partidului de dreapta Likud și ale formațiunii de extremă dreapta Otzma Yehudit sunt vizibile peste tot. Totuși, un afiș atrage mai mult atenția decât celelalte: cel al partidului liberal Yashar, relatează DW.

Sloganul său, „Rosh Memshala Dialna”, combină termenul ebraic pentru „prim-ministru” cu expresia marocano-arabă „de-al nostru”.

Există un motiv clar pentru care campania lui Eisenkot în Sderot și în alte orașe de la periferia socio-politică a Israelului pune accent pe originile sale marocane.

Originile mizrahi ale lui Eisenkot

Sderot, situat în deșertul Negev, la aproximativ 75 de kilometri sud de Tel Aviv și la doar un kilometru de granița cu Gaza, găzduiește o importantă comunitate de evrei de origine marocană.

În ultimele decenii, orașul a devenit un simbol al culturii evreilor marocani din Israel, reflectată în muzică, cinematografie și politică.

Din punct de vedere politic, Sderot este considerat de mult timp un bastion al dreptei israeliene și, în special, o fortăreață a partidului Likud condus de Benjamin Netanyahu.

La alegerile din 2022, Likud a obținut peste 40% din voturile din Sderot, comparativ cu 23% la nivel național. Alte formațiuni ale coaliției de dreapta au beneficiat, de asemenea, de un sprijin puternic în oraș.

Această realitate reflectă o diviziune istorică mai profundă din societatea israeliană: cea dintre așkenazi, evreii cu origini europene, și mizrahi, evreii proveniți în principal din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Potrivit estimărilor, aproximativ jumătate din populația evreiască a Israelului, adică circa patru milioane de persoane, are origini mizrahi.

Timp de decenii, evreii mizrahi s-au confruntat cu discriminare și marginalizare, iar aceste inegalități continuă să influențeze realitatea economică, socială și discursul politic din Israel.

Un subiect central al campaniei electorale

Tema a devenit deosebit de importantă în campania electorală din 2026. Eisenkot, principalul rival al lui Netanyahu, provine dintr-o familie marocană și a crescut în Eilat, oraș cu o numeroasă populație evreiască originară din Africa de Nord.

Partidul său, Yashar, a acuzat Likud că și-a marginalizat proprii politicieni mizrahi. Un slogan electoral ironiza această situație: „Netanyahu: Lăsați-i și pe mizrahi să dea interviuri.”

Într-o emisiune televizată, jurnalistul de dreapta Yinon Magal, unul dintre cei mai vocali susținători ai lui Netanyahu, a afirmat că Eisenkot este controlat de elitele așkenaze și l-a numit „maimuță”.

Netanyahu, care are origini europene, a condamnat declarația.

Daniel Ben-Simon, jurnalist israelian premiat, născut în Maroc și fost parlamentar, consideră că apropierea lui Eisenkot de identitatea sa marocană a fost probabil accelerată de aceste atacuri, însă are și o importantă semnificație istorică.

„Oamenii nu folosesc cu mândrie termeni precum «Dialna»”, spune Ben-Simon.

În opinia sa, societatea israeliană a încercat mult timp să estompeze identitatea arabă a evreilor proveniți din Africa de Nord.

Prin asumarea acestui termen, Eisenkot depășește tiparele impuse de societate. „Folosind o astfel de expresie, creezi o nouă identitate: una israeliano-marocană. Eisenkot este primul care permite exprimarea acestei duble identități și, în același timp, se simte pe deplin acasă în cadrul ei”, afirmă Ben-Simon.

O fractură istorică în societatea israeliană

După înființarea statului Israel, partidul socialist Mapai, dominat de lideri așkenazi, a promovat politici considerate discriminatorii față de mizrahi. Acestora li se cerea adesea să se „europenizeze”, în loc să-și păstreze cultura, patrimoniul și limba arabă.

Inegalitățile s-au manifestat și concret.

În timp ce numeroși imigranți europeni primeau locuințe și locuri de muncă mai bune, mulți evrei veniți din țările arabe au fost trimiși în tabere de tranzit numite ma’abarot, amplasate deseori în regiuni izolate și slab dezvoltate.

Multe dintre aceste așezări s-au transformat ulterior în așa-numite „orașe de dezvoltare”, care au rămas subfinanțate comparativ cu centrul țării.

Consecința a fost perpetuarea sărăciei. Sderot este unul dintre cele mai cunoscute exemple ale acestui model.

Pentru mulți mizrahi, accesul limitat la locuri de muncă, educație și infrastructură a devenit simbolul excluderii de către vechiul establishment politic reprezentat de Mapai.

Likud, fondat în 1973 ca alianță de dreapta, a exploatat cu succes această nemulțumire sub conducerea lui Menachem Begin.

Sprijinul electoratului mizrahi a contribuit decisiv la celebrul „Mahapach” („răsturnarea”), când Likud a învins pentru prima dată tabăra socialistă și a preluat puterea.

De atunci, alegătorii mizrahi au fost asociați frecvent cu Likud, chiar dacă partidul nu a avut niciodată un lider provenit din această comunitate.

Sderot se schimbă

În ultimele două decenii, apropierea de Fâșia Gaza a transformat Sderot într-o țintă constantă a atacurilor cu rachete lansate de Hamas.

În timpul atacului terorist din 7 octombrie 2023, orașul a fost lovit deosebit de grav. Peste 50 de persoane și-au pierdut viața.

În cei trei ani care au urmat, populația localității a crescut cu aproximativ 5000 de locuitori, ajungând la circa 40 000.

Numeroase familii tinere s-au mutat aici, motivate atât de convingeri ideologice, cât și de avantajele oferite de stat.

La o plimbare prin oraș devine evidentă influența tot mai mare a comunității național-religioase. Aceasta votează în general pentru partidul Sionismul Religios, condus de Bezalel Smotrich, una dintre principalele formațiuni din coaliția lui Netanyahu.

Deși voturile pentru Smotrich contribuie indirect la consolidarea blocului lui Netanyahu, partidul Likud însuși ar putea pierde sprijin în Sderot.

Oportunitatea redefinirii identității

Indiferent de rezultatul alegerilor, percepția Sderotului ca oraș al evreilor de origine marocană nu pare să se schimbe prea curând.

Potrivit lui Daniel Ben-Simon, o eventuală victorie a lui Eisenkot ar putea reprezenta un moment important pentru redefinirea identității evreilor marocani din Israel.

„Legătura unor orașe precum Sderot cu rădăcinile lor marocane s-ar consolida în urma unei victorii a lui Eisenkot”, afirmă el.