Cazul Bolea: „Este o chestiune de interes public și când este comisă de un deputat, nu doar familia lui este în pericol, ci și mesajul transmis întregii societăți”
Subiectul săptămânii – comiterea de către un deputat a unor acțiuni de violență asupra soției sale – continuă să fie discutat în spațiul public. ZdG a solicitat opiniile unor experți în probleme de violență în familie pe marginea perspectivelor de soluționare juridică a acestui caz. Dacă vor fi demonstrate acțiunile violente ale parlamentarului, care, chiar și potrivit declarațiilor soției sale („Are anumite abateri, dar nu mă bate”), nu au fost comise o singură dată, ce pedeapsă riscă acest cap de familie tradițională? Pentru a fi cercetat penal, ar trebui sau nu să fie lipsit imediat de imunitate? Cum ar putea să-l „salveze” devagările sale despre familia tradițională, care presupun că, în astfel de familii, violența e un remediu de soluționare „fericită” a conflictelor? Ce remedii ar trebui utilizate pentru reabilitarea copiilor care au fost martori, nu o singură dată, la astfel de scene?
Violeta Gașițoi, avocată
Violența nu este o valoare a familiei tradiționale. Este o gravă infracțiune. Deputatul Bolea a declarat public că „și-a imobilizat soția ținând-o de mâini și de picioare, cu fața în jos, în fața copiilor”. Oricât ar încerca să justifice acest gest, el nu a descris un act de dragoste sau responsabilitate părintească, ci o scenă de violență domestică. Faptul că soția „plângea” și el a ținut-o la pământ cu forța, chiar în prezența copiilor, nu are nimic de-a face cu familia tradițională. Are de-a face cu abuzul și cu traumatizarea minorilor martori ai unei astfel de agresiuni. Chiar dacă victima adultă alege să nu depună plângere, legea nu permite ignorarea violenței, în special atunci când aceasta are loc în fața copilului. Minorul devine victimă indirectă și are dreptul la protecție. Într-un asemenea caz, părinții nu pot reprezenta interesele copilului — ei sunt parte a conflictului, iar statul este obligat să intervină și să asigure un remediu eficient pentru a proteja minorul și a preveni repetarea abuzului. Nu putem permite ca violența să fie ambalată în discursuri despre „familia tradițională”. Deputatul Bolea, autoproclamat apărător al „familiei tradiționale”, a recunoscut public un act de violență fizică asupra soției, comis în prezența copiilor. Această declarație nu este un simplu derapaj verbal, ci o posibilă autodenunțare a unei infracțiuni, care, dacă va fi confirmată de fapte repetate, atrage răspundere penală. Conform Codului penal al R. Moldova, actele de violență în familie, săvârșite asupra soțului/soției în prezența minorilor, pot fi încadrate la art. 201/1, Cod Penal, care spune că violența în familie se pedepsește cu amendă, muncă neremunerată în folosul comunității, dar și cu închisoare pe un termen de până la 5 ani, în funcție de gravitate și recidivă. În plus, în cazul în care victimă este copilul sau dacă minorul a fost martor frecvent la acte de violență, acesta este un act de violență asupra copilului, mai ales că acesta a alertat 112, el este victimă minoră. Părinții nu-i mai pot reprezenta interesele, deci acestea ar trebui reprezentate de autorități. Pentru a fi cercetat penal, deputatul ar trebui lipsit de imunitatea parlamentară. Întrebarea este dacă Parlamentul va avea sau nu curajul să o facă ori va închide ochii pentru că violența este „în familie”? Violența domestică nu este un detaliu personal. Este o chestiune de interes public și când este comisă de un deputat, nu doar familia lui este în pericol, ci și mesajul transmis întregii societăți.
Olesea Doronceanu, avocată, președintă a Consiliului Amnesty International Moldova
La fel ca și în alte mii de cazuri similare, deputatul ar trebui atras la răspundere penală sau contravențională pentru violență în familie. În opinia mea, însă, șanse sunt puține, reieșind din faptul că acesta are statut de deputat, imunitate, dar și pentru că soția, public, a negat violența sub orice formă. Urmează să vedem dacă se autosesizează autoritățile pe violență indirectă în privința copiilor, care au fost martori. Și asta, însă, puțin probabil, deoarece copilul nu va depune declarații împotriva părinților săi. Cel mai probabil, ar putea fi sancționați angajații IGP pentru divulgarea ilegală a segmentelor video în spațiu public, argumentându-se că nu s-a respectat inviolabilitatea vieții private. Posibil să urmeze și niște sancțiuni disciplinare pentru acțiunile ridicole de la fața locului: „Mă scuzați, dl Bolea, vă rog frumos să încetați acțiunile…Ne scuzați de deranj”. Deputatul, însă, puțin probabil să fie sancționat. Doar dacă acest caz ar ajunge la un magistrat foarte curajos, care ar constata violența psihologică și fizică chiar și în lipsa declarațiilor soției, deși nu prea cred. În prezent, este aplicat doar ordin de restricție, la ordonanță de protecție nu cred că s-ar ajunge. Sper să greșesc, dar nu cred.
Ion Arhiliuc, avocat, fost magistrat
Potrivit legislației în vigoare, organul de poliţie are dreptul să aplice în privinţa agresorului una sau mai multe dintre următoarele măsuri: obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuința victimei; interzicerea de a se apropia de victimă, respectând distanța ce ar asigura securitatea acesteia și excluzând orice contact vizual cu victima și/sau copiii; c) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau prin orice alte mijloace de comunicare, cu victima şi/sau copiii; interzicerea de a păstra şi purta armă. Ordinul de restricţie de urgență se eliberează pentru o perioadă de până la 10 zile şi se pune imediat în aplicare, agresorul şi victima (în cazul copiilor – reprezentantul legal al victimei) fiind informaţi despre restricţiile aplicate, drepturile şi obligaţiile care le revin şi despre răspunderea pentru neexecutarea cerinţelor ordinului de restricţie. În astfel de cazuri, supravegherea îndeplinirii măsurilor stabilite în ordinul de restricţie de urgenţă se exercită de către angajaţii postului sau ai sectorului de poliţie din localitate. Totodată, agresorul are dreptul să conteste în judecată ordinul de restricţie de urgenţă în condiţiile contenciosului administrativ. Depunerea cererii nu suspendă acţiunea ordinului de restricţie, iar victima are dreptul, în perioada de acţiune a ordinului de restricţie de urgenţă, să solicite, în condiţiile legii, eliberarea ordonanţei de protecţie. Acţiunea ordinului de restricţie de urgenţă, în acest caz, se prelungeşte de drept şi încetează odată cu punerea în aplicare a măsurilor de protecţie stabilite de judecată. În caz de comitere a actelor de violență împotriva femeilor și de violenţă în familie care întrunesc elementele constitutive de infracţiune, survine răspunderea în condiţiile legii, indiferent de stabilirea măsurilor de protecţie, iar nerespectarea legii de către persoanele cu funcţie de răspundere şi profesioniştii în domeniu este o încălcare a disciplinei muncii şi atrage răspundere disciplinară în conformitate cu legislaţia. Cod de procedură penală, art. 276, spune că pornirea urmăririi penale are loc în baza plângerii victimei, precum și în urma sesizării organului de urmărire penală printr-o plângere, printr-un denunţ sau autodenunţ. Referitor la iresponsabilitatea juridică a deputatului în Parlament, vom menţiona că art.71 din Constituţia R. Moldova prevede că deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului. Şi această formă de protejare a mandatului îşi are izvorul în mandatul reprezentativ, prin care deputatul nu este legat de alegătorii săi sau de partidul care l-a promovat, iar pentru exercitarea liberă a acestuia trebuie să dispună de deplina libertate de gândire şi exprimare a opiniilor. O privire atentă asupra textului constituţional relevă faptul că lipsa răspunderii juridice intervine numai în cazurile în care deputatul se află în exercitarea mandatului. Legea nu fixează care sunt aceste cazuri, specifică numai legătura lor cu exercitarea mandatului. Astfel spus, iresponsabilitatea juridică a deputatului în Parlament nu se răsfrânge şi asupra acţiunilor care nu ţin de exercitarea mandatului şi contravin prevederilor legii. În cazul unor asemenea acţiuni, deputatul va putea fi tras la orice formă de răspundere în funcţie de gravitatea acţiunii întreprinse.
