O icoană seculară s-a întors acasă

După 30 de ani de refugiu, o icoană veche de mai multe secole, care a fost salvată de la devastările comuniştilor sovietici de către credincioşi, a revenit în satul Olăneşti din Ştefan-Vodă. Restaurată la Moscova, Icoana Sfintei Maria Magdalena, pictată pe lemn, a fost sfinţită şi pusă la loc de cinste în biserica din localitate.

Sâmbătă-dimineaţă, deşi era un ger aprig, majoritatea olăneştenilor s-au adunat la biserică pentru a asista la minunea revenirii acasă a icoanei salvate, cum o numesc ei. Aveau emoţii, de altfel ca şi oaspeţii de la Chişinău, care o aduceau.

„Această zi de sâmbătă a răposaţilor s-a transformat într-o adevărată zi de duminică. Sfânta icoană are mai multe mesaje către noi, dar şi o lecţie de pedagogie pentru cei mici, prezenţi aici. Icoana aceasta este o operă cum sunt puţine în cultura creştinismului. Semnificaţia o vedem în pictura ei, iar cel care a lucrat-o a avut o revelaţie de la Dumnezeu ca să o vadă pe Maria Magdalena într-un mod inedit, cum nu am mai văzut-o nicăieri în altă biserică a lumii. Valoarea ei este şi mai nepreţuită tocmai pentru faptul că ea s-a întors aici”, este convins poetul Ion Hadârcă. Cum a auzit despre această icoană, a ţinut neapărat să vină în Olăneşti odată cu ea. Poetul susţine că această zi este una dintre cele mai frumoase din viaţa sa.

Icoana de sute de ani are un trecut necunoscut

În biserică, care a fost construită acum câţiva ani pe ruinele celei distruse de sovietici, oamenii stăteau lipiţi unul de altul şi ascultau cuvintele celor care au contribuit la acest eveniment. Bunicile îşi transmiteau la ureche detaliile cele mai importante din istoria acestei reveniri. Cei mai impresionaţi erau bătrânii, care s-au rugat şi în tinereţea lor la această icoană.

Nimeni nu ştie cu precizie când şi unde a fost pictată icoana. Până la venirea sovieticilor, la Olăneşti erau două biserici. Icoana era în cea de pe malul Nistrului. Când a fost construită, în 1823, urma să fie numită în cinstea Sfintei Maria Magdalena şi cu această ocazie trebuia să fie adusă icoana. Nu se ştie de ce, dar nu a fost aşa şi Biserica a purtat numele Sfintei Paraschiva. Cu toate acestea, icoana a fost adusă aici, deşi cu întârziere. Profesorul Mihail Ciobanu, care are 83 de ani, spune că mai mult de atât nu se ştie despre originile icoanei, ba chiar nici de cele relatate nu ar fi convins că sunt veridice.

Din pod, la Moscova

În 1974, ambele biserici au fost devastate. Bătrânele îşi amintesc cu lacrimi în ochi cum pluteau pe Nistru icoanele distruse. Cea a Sfintei Magdalena a fost salvată de doi tineri din sat, care au ascuns-o în pod. „Tare mare curaj au avut, că umblau sovieticii şi o cătau peste tot prin sat”, spune mătuşa Maria. N-au găsit-o. Timp de 6 ani, a stat ascunsă.

În 1980, doctorul Nichifor Vasiliev venise în concediu în satul de baştină. Cumnatul său, care era unul dintre cei ce tăinuiseră icoana, i-a dat-o lui Nichifor, s-o ia la Moscova, unde locuia, şi s-o restaureze. Aşa a şi făcut. Timp de mai mulţi ani, a fost restaurată într-un atelier din Sofrino, o renumită suburbie a capitalei ruseşti. Cei doi olăneşteni care au salvat icoana nu au reuşit să se bucure de revenirea ei acasă, între timp, au plecat ambii din viaţă.

A lucrat la arma biologică, dar a crezut în miracolele icoanei

„Ar tebui nu doar satul, ci şi ţara să se mândrească cu Nichifor”, crede doctorul şi prietenul său Ion Corcimaru. Nichifor Vasiliev, născut într-o familie de ţărani, a obţinut totul prin muncă. Este un om deştept, muncitor, cumsecade şi cu inima mare, îl descriu cei care-l cunosc. Este doctor în medicină, profesor universitar şi general-locotenent în armata rusească. S-a ocupat cu activitatea ştiinţifică, a lucrat în Direcţia arme bacteriologice şi chimice.

„Când mergeam la Moscova şi ne întâlneam, vorbea despre casă, avea o nostalgie foarte mare. Îşi iubeşte nespus plaiul natal, tradiţiile noastre, de câte ori m-am dus la Moscova, m-a rugat să-i aduc cântece moldoveneşti. Când asculta cântecul „Moldova-i ca un strugure de poamă”, plângea”, povesteşte cu vocea tremurândă prietenul său.

A revenit, asemeni moldovenilor din Siberia

În ultimii ani, doctorul Vasiliev a încercat de mai multe ori să aducă icoana în sat, dar fără success. O dată a fost întoarsă de la frontieră, altă dată a fost confiscată în Breansk şi iniţiat dosar penal pe numele lui Vasiliev. Prin judecată şi plătind foarte mulţi bani, el a reuşit să o recupereze. După ce a aflat că suferă de o boală incurabilă, cu şi mai multă insistenţă a dorit ca icoana să ajungă cât mai curând în Moldova. La începutul anului trecut, s-au adresat şi ambasadorului Moldovei în Rusia. Ion Corcimaru spune că soţia lui Vasiliev îl tot suna în ultimul timp şi-l ruga disperată să-i ajute.

Întâmplător, a auzit de această situaţie omul de afaceri Victor Captari. L-a impresionat istoria şi a decis să se implice. A apelat la mai multe persoane importante şi, doar în decurs de o lună, icoana care a făcut atâtea drumuri timp de mai mulţi ani a ajuns în Olăneşti. Captari mulţumeşte Domnului că i-a dat şi lui o mică parte de cinste şi onoare ca să atingă această icoană valoroasă. El vede în istoria icoanei similitudini cu tragedia poporului nostru, care „a fost ars, nenorocit, prigonit în Siberia, dar care a avut tăria şi s-a întors acasă”.

Tatiana EŢCO

SCRISOARE

Vă scrie o familie de moldoveni care s-au născut în satul Olăneşti în 1947 şi 1948 – Vasiliev Nichifor şi Inna. Am învățat la şcoală cu chiriliță, de atâta ne cerem scuze că scriem greu în latiniţă.

Am plecat din Olăneşti în 1965. Am învățat la Chişinău la Institutul de medicină şi, peste patru ani, ne-au trecut în Kuibîşeb. După terminarea facultății militare, am făcut lucru militar în diferite locuri. Acum trăim mai mult de 30 de ani la Moscova. Bărbatul e general-locotenent de medicină, soția – pedagog pensionat. Bărbatul e tare bolnav de o boală oncologică şi noi vrem să transmitem o icoană pe care am adus-o cu noi în timpul sovietic în Moscova. Am restaurat-o în Sofrino. De câteva ori am vrut s-o trimitem la locul ei în Olăneşti, dar nu s-a putut. În Breansk ne-au confiscat-o. Cu multe probleme ne-au întors-o, după ce am plătit bani.

Acum noi ne-am adresat ambasadorului Moldovei. Dacă ne-a ajuta, vă rugăm să vă rugați la Dumnezeu să ne ajute cu sănătate.

La revedere. Trăim cu nădejdea că Maria Magdalena se va întoarce la locul ei, în biserica din satul Olăneşti.

10. III. 09, Moscova