COMPETIŢIE INEGALĂ: Femeile şi bărbaţii în politică
Femeile sunt active la nivel local, fiind un sprijin devotat al partidelor politice în campaniile electorale, totuşi, atunci când e vorba de poziţionarea lor în listele electorale, prea puţine dintre activistele remarcate se regăsesc în calitate de candidate, este constatarea experţilor în probleme politice. Or, dacă femeile sunt în număr relativ mare în consiliile locale, foarte puţine dintre acestea ajung în listele unor structuri de nivelul II sau I. Bunăoară, dintr-un total de 5 municipii şi 32 de raioane ale R. Moldova, poziţionarea femeilor în fruntea listelor nu atinge nici măcar cifra 10. Vorbim de un total de doar cinci conducătoare de raion, patru din partea PDM: Eleonora Graur, la Rezina, Svetlana Rotundu, la Şoldăneşti, Ludmila Guzun, la Ungheni, Iraida Brânzari, la Făleşti, şi o reprezentantă a PLDM, Diana Manoli, la Teleneşti.
„Urcând scara ierarhică, vom observa că numărul femeilor este din ce în ce mai mic, coborând – vom remarca că numărul lor creşte, deci femeile sunt lăsate să facă munca migăloasă, pe când bărbaţii au funcţii de frunte. Asta nu înseamnă că femeile nu s-ar descurca, ci doar că nu sunt promovate”, remarcă Cornelia Călin, expertă Promo-lex.
Experţii mai consideră că femeile au nevoie de un sprijin financiar distinct pentru a accede în viaţa politică
„Chiar într-un ultim proiect de lege fusese inclusă o prevedere care, ulterior, a fost exclusă. Aceasta presupunea ca femeile care acced în politică să fie finanţate de la buget, separat. În opinia mea, femeile au nevoie de această finanţare, altfel nu au cum să stea la masa de discuţii”, punctează Cornelia Călin.
„Da, a fost şi un alt proiect de lege, care prevedea alocarea unui anumit procent de locuri femeilor pe lista de partid, şi anume 30%. Legea a fost adoptată din prima lectură, iar apoi procesul s-a stopat. Acum, Platforma pentru egalitate de gen, din care face parte şi Promo-lex, încearcă să promoveze aceste legi.
În R. Moldova, cel mai recent exemplu de bun manager este cel al Maiei Sandu, care a demonstrat că o femeie poate aduce schimbarea activând într-o funcţie de răspundere. Sunt multe alte exemple şi în localităţi. Unul ar fi cel al Valentinei Casian, din Străşeni, care, în primul său mandat, a fost reprezentantă a PLDM. Pe parcursul activităţii sale, a demonstrat că este un bun organizator şi, la următorul scrutin, a participat în campanie în calitate de candidat independent, deci ea nu a mai avut nevoie de susţinerea financiară a partidului ca să-şi reconfirme funcţia”, adaugă Elena Prohniţchi, expertă la Promo-lex.
Ne-am propus să realizăm un act de guvernare eficient
Zinaida Bădărău este vicepreşedinta raionului Călăraşi. Ea spune că a dorit să acceadă la această funcţie pentru că, fiind profesoară de istorie, are şi o viziune pe care a dorit să o împărtăşească, şi mai este şi apropiată domeniului. Interacţionând cu familiile copiilor cărora le preda, s-a simţit oarecum deja implicată în domeniu. „Mi s-au făcut propuneri din partea mai multor partide şi am decis să mă alătur PL-ului, pentru că împărtăşesc doctrina liberală”, explică Zinaida Bădărău, adăugând că, în cele două luni de când se află în funcţie, a reuşit să se acomodeze mediului. „Asta şi datorită faptului că sunt o fire sociabilă şi flexibilă”, spune vicepreşedinta.
Ludmila Guzun, preşedinta raionului Ungheni, spune că nu a avut scopul să devină preşedintă de raion, or, colegii consilieri au considerat că, reieşind din experienţa pe care o are dumneaei, ar fi bine să candideze. „Mai mult m-au convins ei decât aş fi avut eu această ambiţie”, zice Ludmila Guzun.
„N-aş spune că e atât de complicat, atunci când ştii să-ţi găseşti locul. Totuşi, îmi este greu, pentru că bărbaţii văd lucrurile într-un fel, femeile puţin diferit, dar ne străduim: în momentul de faţă avem o conlucrare bună, depunem eforturi pentru a reuşi. Îmi dau foarte bine seama de ce ponderea femeilor în funcţii de conducere este mai mică. Şi în cazul meu, dacă s-ar fi venit cu propunerea de a candida la acest post atunci când copiii îmi erau mai mici, ar fi fost o altă situaţie”, recunoaşte Ludmila Guzun. Ea crede că femeile nu ar trebui doar să fie cu adevărat bune în ceea ce fac, ci şi să-i convingă pe ceilalţi de asta. „E important ca femeile să fie tratate ca profesioniste în ceea ce fac”, precizează ea.
„În două luni am reuşit să studiem, să ne familiarizăm cu situaţia de moment şi, pas cu pas, începem să rezolvăm problemele. Vrem să luăm decizii de durată, bazate pe analize serioase şi făcând abstracţie de apartenenţa politică, or, ne-am propus să realizăm un act de guvernare bun. Dacă e să vorbim de proiecte concrete, ne axăm pe aspectul de aprovizionare cu apă potabilă şi reţele de canalizare a localităţilor din raion. Vrem să fim partenerii primarilor în realizarea proiectelor. Sunt doar nişte începuturi, dar acestea pun baza unei activităţi de durată, bine chibzuite, şi pentru mine este important ca lucrurile să fie făcute bine”, subliniază Ludmila Guzun.
În politică, sunt mai puţine femei decât ar merita
„Cultura ţării noastre, trecutul istoric, mai ales perioada comunistă, a produs implicarea masivă a femeilor pe piaţa muncii. În momentul de faţă, ele sunt prezente de rând cu bărbaţii, însă unele disproporţii au rămas. Mă refer la domenii puternic feminizate, cum ar fi cel social, învăţământul, iar pe de altă parte, alte domenii sunt foarte masculinizate, de exemplu, politicul”, remarcă sociologul Vasile Cantarji.
Factorul familial este cauza principală a situaţiei create. Chiar dacă femeile reprezintă jumătate din piaţa muncii, în plan privat nu au fost eliberate de povară. Astfel, bărbaţii nu împart în aceeaşi măsură cu femeile obligaţiile casnice, acestea rămân pe spatele femeilor, de aceea ele au de pierdut la capitolul carieră.
„Şi nu doar din cauză că pierd câţiva ani pentru naşterea şi îngrijirea copilului, dar, pur omeneşte, femeia este suprasolicitată. În fine, ajungem la ceea ce avem: o populaţie feminină mai educată, însă top managementul este ocupat de bărbaţi, deoarece ei au şanse mai mari să facă o carieră de succes”, argumentează sociologul.
În discursul feminist, de la „egalitatea în drepturi” s-a trecut la „egalitatea de şanse”, fiindcă s-a constatat că o egalitate în drepturi nu înseamnă şi una în realizări. Problema este pusă astfel în această ecuaţie: la acelaşi start, la aceleaşi capacităţi, bărbaţii şi femeile să aibă aceleaşi şanse. Or, pentru asta se dă bătălia.
„Ca în orice domeniu, există două perspective: de jos în sus, la revendicarea maselor, şi viceversa, referindu-ne la reforme. Noi avem mai puţine femei în politică decât merită. Şi este adevărat că ele sunt lăsate numai de ochii lumii, dacă ne referim la ceea ce fac partidele politice azi: doar pentru a arăta bine, constituie organizaţii de femei şi promovează, neapărat, o treime pe liste – femei. Dacă privim însă de-a lungul listelor, constatăm că şi aici femeile sunt lăsate mai la final şi, respectiv, din acea treime de candidaţi femei ajung să fie alese mult mai puţine.
Numărul femeilor aflate în funcţia de preşedinte de raion trebuie raportat la numărul total de mandate de care dispune fiecare partid. Majoritatea preşedinţilor de raion sunt din Partidul Democrat, din câte cunosc eu. Deci astfel se explică peisajul de ansamblu. Ar trebui să se atragă atenţia la faptul că numărul de femei desemnate în aceste funcţii este raportat la numărul total de preşedinţi din partea acestui partid”, adaugă Vasile Cantarji.
În mai multe studii se constată că femeile tind să abordeze problemele de natură socială, şi aceasta ar fi un plus pentru venirea mai multor femei în funcţii de conducere. De exemplu, problema locurilor la grădiniţă, pe cât de dificilă i-ar putea părea unui bărbat, care în casa lui nu s-a ocupat de aceste lucruri, pe atât de uşoară ar fi pentru o femeie, întrucât ea cunoaşte din experienţă ce înseamnă asta. De asemenea, bărbaţii candidaţi, la întâlnirile cu alegătorii, abordează mai mult subiectul infrastructurii, pentru că ei mai mult conduc, iar femeile acordă atenţie unui spectru mai larg: medicină, educaţie, protecţie socială.
Experţii consideră că un impediment pentru accederea femeilor la funcţii de conducere ar fi stereotipurile din societate şi că ar fi necesar, pe lângă contracararea acestora, impulsionarea femeilor să acceadă la aceste funcţii. Dar femei pregătite, femei care doresc, femei care ştiu. „Eu aş spune că femeile mai au nevoie şi de push-uri. Sunt foarte multe cu potenţial, dar cărora, din cauza presiunii sau a stereotipurilor, le este frică şi se simt în poziţie inferioară. Le e frică sa ia loc la masa de discuţii, au nevoie de invitaţie ca să ia loc. Aşa au fost create condiţiile… Femeile trebuie încurajate. O altă problemă pe care o văd eu este competiţia dintre femei, uneori o femeie ar pune beţe-n roate alteia, de frică să nu-i ia locul. Dar acesta este deja alt subiect”, încheie Cornelia Călin.
Acest articol este publicat cu susţinerea Programului „Femeile în Politică”, implementat de Entitatea Naţiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen şi Abilitarea Femeilor (UN Women) şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în parteneriat cu Fundaţia Est-Europeană şi Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, cu susţinerea financiară a Guvernului Suediei.
Aliona CIURCĂ
