„Codul Educaţiei ne scoate din zona noastră de confort”

După luni în şir de dezbateri publice, cele două documente „revoluţionare” pentru sfera educaţiei din R. Moldova ar trebui, în săptămânile următoare, să ajungă în Executiv. Documentele, care au provocat discuţii serioase şi, pe alocuri, îngrijorări, impun aspecte „incomode” pentru „zona noastră de confort”. În timp ce unii reprezentanţi din sistem se arată îngrijoraţi de anumite prevederi, ministra Educaţiei spune că nici nu s-a aşteptat ca noul Cod să fie acceptat cu braţele deschise.

Acces la educaţie pentru fiecare, învăţământ obligatoriu până la 18 ani, forme noi de organizare, noi standarde şi noi sisteme de evaluare, fără directori aleşi pe viaţă, autonomie şi descentralizare, noi structuri de asigurare a calităţii învăţământului, salarii mai mari pentru profesori, dar şi evaluarea anuală a capacităţilor acestora, studii pe tot parcursul vieţii… Sunt o parte dintre prevederile noului proiect al Codului Educaţiei, pe care Ministerul Educaţiei l-a propus spre dezbateri în toamna anului 2012. În prezent, acesta se află la etapa de avizare de către ministere, iar în câteva săptămâni urmează să ajungă în Executiv. Până la sfârşitul lunii februarie, şi proiectul Strategiei „Educaţie 2020” ar putea fi remis Guvernului.

„Aprobarea unei strategii e mai simplă decât aprobarea unei legi. Strategia reprezintă o viziune, o declaraţie de intenţii. Aprobarea Codului e un lucru mai dificil, pentru că aici avem prevederi concrete, care vizează actori concreţi şi termene concrete de conformare la noile reguli”, a menţionat ministra Educaţiei, Maia Sandu, într-un interviu pentru Ziarul de Gardă. „Din punct de vedere politic, probabil, nu este cea mai potrivită perioadă pentru promovarea unei noi Legi a Educaţiei, dar partidele de la guvernare şi-au declarat de mai multe ori sprijinul pentru reformele din educaţie şi eu cred că toată lumea conştientizează costurile tergiversării aprobării legii”, a răspuns ministra, fiind întrebată cât de realist este ca aceste documente să fie aprobate în această perioadă.

Între timp, în societate au avut loc dezbateri pe marginea noii legi, care ar putea să intre în vigoare chiar începând cu următorul an de studii. Potrivit Maiei Sandu, cele mai multe reacţii au vizat modificarea modului de notare la ciclul primar, crearea consiliului de administraţie în fiecare şcoală, introducerea evaluării anuale a cadrelor didactice, eliminarea condiţiei studiilor pedagogice pentru directorul şcolii, finanţarea de către stat a pachetului minim de servicii în învăţământul general, inclusiv pentru instituţiile private, delimitarea responsabilităţilor între organele administraţiei publice centrale şi locale.

Directorul şcolii, limitat la două mandate

Printre cei nemulţumiţi de eliminarea condiţiei studiilor pedagogice pentru managerii şcolari este şi directoarea Liceului „Universul” din Scoreni. Maria Viniţchi consideră că nu oricine poate fi manager al unei instituţii de învăţământ, mai ales când este vorba de calitatea învăţământului, pentru că managerul urmează să evalueze profesorii. „Eu sunt categoric împotriva acestei prevederi. Cum poate să evalueze un director cadrele didactice dacă el nu are studii pedagogice? Managerul instituţiei trebuie să cunoască tot, pentru că el răspunde inclusiv de profesori”, e de părere directoarea liceului din Scoreni. „Nici de limitarea activităţii directorilor la două mandate nu suntem mulţumiţi. Eu, de exemplu, am fost numită în funcţie încă în 1998. Şcoala era o ruină, învăţam într-un bloc vechi şi scoteam apa din clădire pe ferestre. Am început aproape de la zero. Atunci nu se dădeau bani de la stat. Am implementat multe proiecte, pentru ca acum liceul nostru să ajungă să fie unul dintre cele mai bune din raion. Şi după asta ar trebui să renunţ la funcţie pentru că mi-au trecut cele două mandate?”, a mai adăugat Maria Viniţchi.

De această prevedere este nemulţumit şi directorul Liceului „C. Stere” din or. Soroca, Vasile Bas. „În ce priveşte învăţământul preuniversitar, pe noi ne aranjează stipulările actualului cod, fiindcă pentru precedentele am mai trimis propuneri şi vedem că ministerul a ţinut cont de ele. Singurul lucru care nu ne convine sunt cele două mandate ale managerului. Iată, mie îmi expiră cel de-al doilea mandat în 2015. Eu abia am învăţat să lucrez, şi acum, când am puţină forţă, trebuie să plec. Cred că e cazul să fie cel puţin trei termene. Credem să parlamentarii vor ţine cont de doleanţele noastre. În rest, e o variantă bună. E părerea mea, dar şi a colectivului alături de care lucrez”, afirmă Vasile Bas.

Potrivit unui studiu efectuat la comanda Ministerului Educaţiei, 30 la sută dintre directori au fost numiţi prin ordin pe viaţă şi nu trec printr-un proces de competiţii. În prezent, nu avem un sistem de evaluare a managerilor şi de responsabilizare a acestora.

„Ne place în zona noastră de confort”

Şi la Cojuşna profesorii s-au adunat în cadrul consiliului profesoral pentru a discuta noile prevederi ale legii privind educaţia. O parte dintre profesori au acceptat, o altă parte şi-au exprimat temerea, însă „una timidă”, ne-a spus directoarea liceului, Maria Prodan. „Lumea crede că, în primul rând, ar trebui să se pornească de la salarizare. Profesorii spun că şcoala trebuie să ofere servicii educaţionale de calitate, dar felul în care sunt formulate unele prevederi supără auzul. Dar nu înseamnă că aceste temeri sunt fondate. Nouă ne place să rămânem în zona noastră de confort. Şi când ajungem în faţa noului… Codul Educaţiei asta ne propune: să ieşim din zona de confort”, opinează directoarea.

Un alt subiect care a provocat multiple reacţii ţine de declararea învăţământului obligatoriu până la 18 ani. Unii manageri de instituţii spun că nu orice elev posedă capacităţi pentru a-şi continua studiile după gimnaziu. „Cred că la durata studiilor se va interveni, pentru că nu fiecare elev poate să facă faţă învăţământului liceal. Aici ar trebui să dea dovadă de nişte competenţe, sunt exigenţe pe care trebuie să le acopere. Nu îngrădim dreptul elevului la studii liceale, dar nici nu putem vorbi despre obligativitate. Ar fi varianta ideală ca toţi absolvenţii de gimnazii să meargă la licee, mi-aş dori, dar mă gândesc că, dacă admitem obligativitatea, nu fiecare elev va fi în stare să facă faţă”, menţionează directoarea liceului din Cojuşna, Maria Prodan.

„Oricum, majoritatea elevilor învaţă până la 18 ani. Oricum, ei merg sau la liceu, sau la colegiu, sau la o şcoală profesională. Am discutat cu membrii consiliului elevilor de la noi din liceu şi pentru ei întrebarea aceasta n-a trezit niciun fel de disconfort. Poate este o altă situaţie pentru cei de la sate, însă cei de la oraş nu văd o problemă în asta”, spune directorul Liceului „C. Stere” din or. Soroca, Vasile Bas.

„Dacă ceea ce învaţă elevii la şcoală va fi adaptat nevoilor lor, atunci tinerii nu vor vedea o problemă în a continua studiile şi după gimnaziu”, e de părere Dan Mocanu, membru al Consiliului Naţional al Elevilor.

„Majorarea vârstei este un proces aferent altor procese, inclusiv faptului că acest Cod prevede ca accentul să se pună pe conţinut, pe ceea ce învăţăm noi la şcoală, şi atunci, dacă ministerul va avea grijă ca Curricula să fie una adecvată nevoilor noastre şi pieţei de muncă, iar evaluarea va fi în baza acestui conţinut, atunci elevii vor avea şi o mai mare atracţie faţă de şcoală. Vor vedea concret cum timpul petrecut la şcoală contribuie la obţinerea abilităţilor, şi atunci nu văd nicio problemă în a învăţa cel puţin până la 18 ani”, a mai adăugat elevul.

Nu neapărat liceul, orice program de formare până la 18 ani

Printre îngrijorările privind declararea învăţământului obligatoriu până la 18 ani se numără şi faptul că va fi îngrădit accesul tinerilor la muncă sau că şcoala îi va ţine forţat şi pe cei care nu pot sau nu doresc să înveţe. Argumentul pe care-l aduce ministerul în acest sens este că nu poate un tânăr cu studii gimnaziale să-şi asigure un loc de muncă bun şi de durată în condiţiile în care competiţia pe piaţa forţei de muncă devine tot mai dură şi exigenţele angajatorilor cresc. „Vreau ca toată lumea să înţeleagă că această prevedere nu înseamnă că liceul devine obligatoriu, ci că până la 18 ani toţi tinerii trebuie să fie cuprinşi într-un program de formare, oricare ar fi el, inclusiv la întreprinderi, în cadrul programelor de pregătire profesională care urmează să fie lansate până la intrarea în vigoare a acestei prevederi. Este important ca până a ajunge pe piaţa muncii, tinerii să stăpânească cel puţin o meserie. Nu suntem singurii care mergem pe această cale, mai multe ţări din lume, inclusiv din regiune (România, Turcia), au adoptat această politică”, precizează Maia Sandu. Potrivit studiului efectuat la comanda Ministerului Educaţiei, 13 elevi dintr-o sută părăsesc sistemul educaţional după absolvirea gimnaziului.

Rectorii – cei mai nemulţumiţi

Admiterea la ciclul III, studii superioare de doctorat, urmează să fie organizată de către instituţiile de învăţământ superior sau organizaţiile din sfera de cercetare şi inovare. Studiile de doctorat trec astfel în subordinea Ministerului Educaţiei. În prezent acestea sunt subordonate Academiei de Ştiinţe. „Ne temem că în sensul acesta o să deschidem portiţa păcatului şi unele instituţii de învăţământ se vor transforma în întreprinderi de decernare a titulurilor ştiinţifice. Noi suntem pentru păstrarea actualului sistem în acest domeniu”, susţine rectorul Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, Nicolae Chicuş.

Potrivit ministrei Educaţiei, cea mai mare nemulţumire a rectorilor este provocată de propunerea de schimbare a modelului de administrare a instituţiilor de învăţământ superior. Modelul promovat presupune o dualitate a sistemului de guvernare, unde Senatul este instituţia care decide în procesul educaţional, iar Consiliul pentru Dezvoltarea Strategică şi Instituţională asigură obiectivitatea luării deciziilor, echitatea şi adecvarea alocării resurselor. O treime dintre membrii Consiliului vor fi delegaţi de către fondator, din rândul oamenilor de afaceri, oamenilor cu experienţă în administrarea afacerilor, economiştilor şi juriştilor.

Acest aspect a fost discutat şi în cadrul Consiliului Rectorilor, unde s-a întocmit şi un aviz cu propuneri la adresa Ministerului Educaţiei. În prezent, rectorul deţine puterea totală în mâinile lui. El este responsabil de toată activitatea administrativă, legislativă şi executivă. Tot rectorul este şi preşedintele Senatului. Pentru a schimba acest „monopol” s-a propus formarea Consiliul pentru Dezvoltarea Strategică şi Instituţională. „Nu avem nimic împotriva divizării funcţiilor legislative şi executive, dar nu prin Consilul acesta format şi confirmat de către Ministerul Educaţiei. Consiliul dat se presupune a fi un organ legislativ, iar Senatul să rămână un organ executiv. Bugetul universităţii să fie format de către Consiliu, dar confirmat de către Senat. Apare o dualitate a puterii, iar acest fapt ar putea să ne bage într-o criză sistemică”, menţionează Nicolae Chicuş, rectorul Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”. „Al doilea aspect ar fi din punct de vedere economic. Salarizarea membrilor Consiliului va costa universitatea noastră, anual, circa 400 mii de lei. Aceşti bani pentru noi sunt mulţi. Cu ei am putea repara cel puţin 10 auditorii. În 5 ani de zile, am putea repara jumătate din numărul auditoriilor din universitate. Avem noi dreptul moral să cheltuim banii aceştia, în condiţiile în care statul nu poate asigura învăţământul superior la nivelul necesar european, mondial? Eu cred că nu”, mai adaugă rectorul Chicuş.

Pentru că mai mulţi rectori universitari s-au pronunţat împotriva acestui model, ministra a ţinut să precizeze de ce este nevoie de această schimbare. „Chiar dacă nu avem încă nişte instrumente foarte bune care să măsoare calitatea studiilor universitare, din interviurile cu angajatorii, dar şi cu studenţii, este clar că avem o problemă. O idee acceptată pe larg este că, pentru a deveni mai eficiente şi mai competitive, universităţile au nevoie de mai multă autonomie în finanţe, curricula, regulile de admitere, de cercetare, resursele umane, relaţiile internaţionale, administrarea patrimoniului să fie îmbunătăţite. Noi mergem exact pe aceeaşi cale: o să găsiţi în proiectul Codului prevederi care cresc substanţial puterea de decizie a universităţilor pe toate aceste dimensiuni. Dar atâta timp cât universităţile primesc bani publici, trebuie să existe şi o supraveghere externă. Noi ne dorim o guvernare universitară orientată pe dezvoltarea strategică a instituţiei, care îşi face curricula şi politica de cadre în funcţie de necesităţile pieţei, şi nu în funcţie de capacităţile oamenilor pe care îi angajează la moment”, precizează Maia Sandu, menţionând că discuţiile la acest subiect vor continua, probabil, şi pe platforma parlamentară.

Totodată, Ministerul Educaţiei va deveni „Organul central de specialitate în domeniul educaţiei şi cercetării din învăţământul superior”. Noţiunea a fost introdusă pentru a nu modifica Codul ori de câte ori se modifică denumirea ministerului. „Vrem să clarificăm că, de acum încolo, Ministerul Educaţiei este cel care face politici de dezvoltare a cercetării în învăţământul superior, funcţie preluată de la Academia de Ştiinţe”, precizează ministra.

„Sistemul trebuie ajutat să înţeleagă şi să participe la aceste schimbări”

„Legea trebuie schimbată pentru că astăzi avem o situaţie proastă în sectorul educaţiei, serviciile pe care le oferim nu satisfac rigorile zilei, şi mai ales pe cele ale zilei de mâine. De multe ori auzim comentarii de genul: „Ce propuneţi voi e bine, dar va putea fi implementat la noi peste vreo 20 de ani”. Peste 20 de ani vor fi cu totul alte condiţii şi alte rigori. Cu asemenea atitudine riscăm să nu eliminăm niciodată acest decalaj de 20 de ani sau poate mai mulţi, depinde cu cine ne comparăm. Sistemul trebuie ajutat să înţeleagă şi să participe la aceste schimbări; există oameni foarte buni în educaţie, care trebuie identificaţi şi încurajaţi, or, noi aici nu am făcut prea multe încă”, conchide ministra Educaţiei, Maia Sandu.