Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Argumentele judecătorului în dosarul Domnicăi…

Argumentele judecătorului în dosarul Domnicăi Manole

Săptămâna trecută, Aureliu Postică, judecător de instrucţie la Judecătoria sect. Râşcani din Chişinău, a respins cererea avocatului magistratei Domnica Manole prin care era cerută anularea ordonanţei de începere a urmăririi penale pe numele judecătoarei de la Curtea de Apel Chişinău, emisă de Eduard Harunjen, procurorul general interimar. Acesta şi-a motivat decizia cu faptul că nu au fost încălcate cerinţele legii atunci când a fost dispusă iniţierea urmăririi penale pe numele Domnicăi Manole.

La 4 iulie 2016, Emanoil Ploşniţă şi Veronica Mihailov-Moraru, avocaţii judecătoarei Curţii de Apel (CA) Chişinău, Domnica Manole, s-au adresat Judecătoriei sect. Râşcani, mun. Chişinău, cerând anularea ordonanţei de pornire a urmăririi penale pe numele judecătoarei, emisă de Eduard Harunjen, procurorul general-interimar.

Cum au argumentat avocaţii judecătoarei solicitarea de a anula ordonanţa

În motivarea plângerii, avocaţii au invocat faptul că la 22 iunie 2016, în biroul de serviciu al judecătoarei s-a prezentat procurorul Aurel Băeşu din cadrul Procuraturii Anticorupţie, prezentându-i ordonanţa din 8 iunie 2016, de începere a urmăririi penale, dar şi ordonanţa din 17 iunie 2016, prin care s-a dispus ridicarea calculatorului utilizat în timpul lucrului. Apărătorii au considerat ordonanţa lui Harunjen „neîntemeiată şi ilegală prin faptul că nu corespunde procedurii prevăzute de legislaţia procesual-penală şi jurisprudenţei CtEDO”. „Autorul ordonanţei îşi întemeiază exclusiv necesitatea de a porni urmărirea penală pe concluziile Curţii Supreme de Justiţie (CSJ), prin care a fost admis recursul Comisiei Electorale Centrale (CEC) împotriva hotărârii CA Chişinău, emisă de Domnica Manole cu privire la obligarea CEC-ului de a dispune organizarea referendumului republican pentru revizuirea Constituţiei, dar acestea sunt concluziile unei instanţe civile şi nu pot fi prezentate drept probe ce ar demonstra o bănuială rezonabilă cu privire la intenţia de a comite infracţiunea prevăzută de art. 307 din Codul Penal (pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii)”, cred avocaţii, precizând că nu există probe suficiente pentru iniţierea urmăririi penale pe numele clientei sale şi că lipseşte bănuiala rezonabilă că Manole a comis cu bună intenţie o infracţiune penală.

Domnica Manole a susţinut integral cele spuse de apărătorii săi, accentuând că judecătorul de instrucţie are obligaţia de a respecta legea şi nu de a-l exonera arbitrar pe procurorul Eduard Harunjen. Manole i-a spus colegului său de breaslă că în hotărârea ei nu a făcut altceva decât să analizeze şi interpreteze legislaţia curentă diferit faţă de cum au interpretat-o judecătorii de la CSJ, iar în context, că judecătorul, conform legii, nu poate fi tras la răspundere pentru interpretarea legii sau pentru faptul că hotărârea sa a fost modicată sau anulată de instanţa superioară. Manole a calificat ordonanţa procurorului drept o „tentativă de intimidare şi un precedent periculos pentru întreg sistemul judecătoresc” şi a declarat că procesul penal nu este pornit doar împotriva sa, „ci este un pretext inventat pentru a strecura teama şi controlul în sistemul judecătoresc. Se va ajunge că judecătorii vor emite hotărâri în condiţii de teama de a nu fi pedepsiţi penal pentru convingerea şi conştiinţa lor”.

Argumentele acuzării de stat

Procurora Carolina Vidraşcu-Brânză a susţinut în instanţă respingerea cererii avocaţilor, precizând că iniţierea urmăririi penale a fost posibilă după demersul depus la Procuratură de către Iurie Ciocan, pe atunci, preşedintele CEC. „Având în vedere că din conţinutul actului de sesizare există o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 307 Cod Penal, iar pentru elucidarea completă şi obiectivă a circumstanţelor cazului era necesară o anchetă eficientă în lipsa împrejurărilor care exclud urmărirea penală, a fost dispusă, prin ordonanţa procurorului general, iniţierea urmăririi penale”.

Publicitate
Publicitate

Procurora a precizat că ordonanţa emisă de Harunjen „nu este un act cu caracter represiv sau incriminatoriu”, fiind adoptat cu respectarea prezumţiei nevinovăţiei, şi că sesizarea lui Ciocan îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut specifice unui denunţ. Cât despre argumentele avocaţilor privind faptul că probele procurorilor sunt argumentele unei instanţe civile, acuzatoarea de stat a menţionat că ele „nu sunt pertinente şi concludente”, pentru că legea permite procurorilor să prezinte în calitate de probă şi documente cum ar fi o decizie definitivă a unei instanţe de judecată.

Judecător: „ Argumentele petiţionarului sunt declarative”

Aureliu Postică, judecătorul de instrucţie care a examinat plângerea, a ajuns la concluzia că „ordonanţa de pornire a urmăririi penale corespunde rigorilor procedurale, iar plângerea depusă de reprezentanţii petiţionarei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată”. „Instanţa nu poate admite argumentele apărării, deoarece, prin esenţa şi natura sa procedurală, ordonanţa de pornire a urmăririi penale nu îngrădeşte careva drepturi şi libertăţi ale persoanei, dar constituie un act procedural care face parte din instrumentele necesare desfăşurării normale a procesului penal, posibilităţii efectuării unui şir de acţiuni de urmărire penală şi măsuri speciale de investigaţie în scopul examinării complete şi obiective a cauzei”, precizează magistratul. „Prezenţa unor indicii rezonabile cu privire la comiterea infracţiunii de către judecătoarea Manole a fost suficientă pentru procurorul general-interimar pentru a dispune procedura începerii urmăririi penale în privinţa numitei…. Argumentele petiţionarului sunt declarative, iar instanţei nu i-au fost prezentate motive concrete şi certe ce ar demonstra că abordarea procurorului nu ar corespunde cerinţelor”.

Judecătorul a respins şi nedumerirea avocaţilor lui Manole prin care decizia CSJ a fost anexată ca probă la dosar, precizând că „acest act procedural de la o autoritate judecătorească constituie un act juridic cu caracter irevocabil şi executoriu, având puterea lucrului judecat”, şi deci poate fi recunoscut ca probă. „În acelaşi timp, judecătorul de instrucţie nu poate subroga rolul procurorului la aprecierea probatoriului şi calificarea juridică a acţiunilor persoanei”, concluzionează judecătorul Postică.

Manole: „Probabil faptul că am avut careva legături cu Platforma”

Astfel, urmărirea penală în privinţa judecătoarei Domnica Manole va continua. Aceasta susţine că încă nu a fost audiată şi că nu are nicio calitate procesuală în cadrul dosarului, deşi au trecut 3 luni de la pornirea urmăririi penale, perioadă în care, conform legii, persoanei urma să-i fie înaintat statutul de bănuit. „Am fost chemată de două ori pentru a face cunoştinţă cu încheierea privind efectuarea expertizei informaţionale. Am cerut amânare din diverse motive. Mi-au refuzat, însă din declaraţiile procurorei din cadrul şedinţei am înţeles că expertiza este gata. Expertiza calculatorului. Nu ştiu care a fost scopul lor şi ce au vrut să demonstreze. Probabil faptul că am avut careva legături cu Platforma, cu reclamanţii, că ei mi-ar fi trimis careva adresări de-ale lor. Nu cunosc”, zice magistrata Manole, care în această perioadă se află în concediu.

Andrei Băeşu, procurorul care se ocupă de dosar, nu ne-a răspuns la telefon. Din anticamera Procuraturii Anticorupţie ni s-a spus că acesta este în şedinţe. ZdG aminteşte că, la 14 aprilie 2016, Domnica Manole, judecătoare la CA Chişinău, anula hotărârea CEC din 30 martie 2016 care respingea organizarea unui referendum propus de Platforma „Demnitate şi Adevăr” şi obliga instituţia să iniţieze acel referendum. A doua zi, reprezentanţii CEC au atacat decizia la CSJ, iar peste doar o săptămână, la 22 aprilie 2016, printr-o hotărâre semnată de judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru şi Oleg Sternioală, instanţa supremă anula decizia magistratei Manole ca fiind „ilegală”. Ulterior, CEC s-a adresat Procuraturii Generale (PG) şi Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), cerând investigarea acţiunilor judecătoarei care, la Apel, nu le-a dat dreptate. În acest context, pe 23 mai, Eduard Harunjen, procuror general interimar, se adresează la CSM, cerând acordul pentru iniţierea urmăririi penale pe numele judecătoarei. Procurorul îşi explică demersul prin faptul că CSJ a constatat că hotărârea magistratei a fost luată cu „interpretarea eronată de prima instanţă a unei legi care nu putea fi aplicată, deoarece era abrogată, depăşirea limitelor împuternicirilor de prima instanţă prin faptul interpretării Constituţiei”. Astfel, CSM a permis urmărirea penală a judecătoarei.

Acest articol este realizat în cadrul proiectului „Consolidarea statului de drept şi asigurarea transparenţei sistemului judecătoresc”, implementat de A.O. “Juriştii pentru drepturile omului” cu suportul Civil Rights Defenders şi National Endowment for Democracy, care nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul investigaţiilor publicate.
Publicitate
Publicitate