Gabi Conac, originară din Șoldănești, stabilită de 13 ani în Canada: „Trebuie să trăiești frumos acolo unde ești fizic. Dacă te vei gândi doar la neajunsuri, vei intra în depresie”
Nu a avut vreodată gândul să se stabilească în Canada, dar viața a dus-o încolo. De 13 ani este stabilită împreună cu familia sa la Alberta, una dintre cele mai spectaculoase provincii din Canada, acolo unde munții stâncoși se oglindesc în cele peste 600 de lacuri, iar numeroasele râuri fac atmosfera din jur întotdeauna proaspătă. Faimoasele parcuri naționale Banff și Jasper îți oferă, ori de câte ori cauți, trasee turistice pentru drumeții captivante.
Gabi Conac: „Sunt din Șoldănești, am făcut câteva facultăți, una… neabsolvită la București. Ulterior, am revenit la Chișinău, unde am făcut Facultatea de jurnalism și comunicare, după care am apucat să scriu despre modă, care e una dintre pasiunile mele. Nu am avut un parcurs prea desfășurat acasă, pentru că nu am stat prea mult aici după absolvire, astfel încât despărțirea de Moldova, acum 13 ani, nu a fost una traumatizantă. În Canada, călătorim mult, participăm la evenimente culturale, chiar dacă acestea au loc la mii de kilometri de casa noastră. În general, activitățile mele aici sunt strâns legate de pasiunea mea pentru modă – ofer servicii de styling.”
Spune că decizia de a pleca în Canada a fost o curată întâmplare. „În Canada am plecat în urma unei oferte de schimb de experiență pe doi ani pe care soțul meu a primit-o de la angajatori. Soțul muncea într-o corporație internațională care avea birouri și acolo. El, fiind din stânga Nistrului, nu reușise să-și perfecteze acte românești, iar asta, chiar dacă am fi intenționat să plecăm din Moldova, ne ținea cumva pe loc. Când a primit oferta, am decis să ieșim totuși din limitele politice în care eram ținuți, așa că am ajuns în Canada, în regiunea Alberta. Între timp, cei doi ani s-au transformat în 13, o perioadă în care am învățat să fim și aici și acolo, și peste tot – cu sufletul”, povestește Gabi Conac despre decizia de a se stabili împreună cu soțul în Canada.
„Toată lumea ambițioasă, care nu vrea să stagneze aici, pleacă”
Ce simte când revine acasă? „Îmi place sentimentul pe care îl trăiesc în Chișinău, care pe alocuri pare un sătuc mic. Aici poți trece pe lângă oricine zâmbindu-i și salutându-l”, spune Gabi.
De mai mult timp este moderatoarea rubricii online „Între două lumi”. Despre aceste dialoguri, care îi sunt dragi și apropiate sufletului său, spune că de fiecare dată încearcă să descopere persoane cu experiențe importante, dar și oameni simpli. „Sunt fascinată de excelența, de talentul lor, care au ajuns «oameni de export». Am zis întotdeauna că cele mai mari resurse ale Moldovei sunt pământul și oamenii crescuți pe acest pământ și pe care noi îi exportăm, exact cum am exporta căpșuni sau cireșe.”
Se simte și ea din categoria oamenilor de export? „E greu să vorbesc despre mine, dar aici și în alte țări pe unde am călătorit, am cunoscut mulți de-ai noștri, plecați de acasă, care sunt harnici, talentați, ambițioși. Mă bucur pentru ei, care deseori obțin reușite pe care nici localnicii nu le obțin”, povestește Gabi, moldoveanca „dintre două lumi”, precizând că, rămânând acasă, acești oameni nu ar fi atins asemenea performanțe.
„Chiar și povestea soțului meu. În R. Moldova nu există o astfel de poziție pe piața muncii. În Canada, muncește la o agenție guvernamentală de care nu avem în Moldova. Sau persoane care muncesc în birouri prestigioase de pe Wall Street, New York. Nu ai cum să ajungi la astfel de performanțe acasă, pentru că nu există o piață a muncii care ți-ar permite asta. Așa că lumea ambițioasă, care nu vrea să stagneze, pleacă”, spune interlocutoarea noastră.
Așa cum în actuala sa vizită acasă subiectul migranților din state asiatice este larg dezbătut, i-am solicitat lui Gabi o opinie despre acest fenomen. Tânăra afirmă că este un subiect sensibil. „Se spune că acești migranți sunt aduși ca să completeze locurile de muncă vacante în urma plecării cetățenilor de aici peste hotare. Nu se accentuează însă că sunt aduși mai ales migranți necalificați, pe când de aici au plecat numeroși medici, profesori, avocați, care, ajungând prin Canada, Marea Britanie, Italia sau SUA, deseori fac munci necalificate, spală mașini, muncesc în construcție, îngrijesc bătrâni, pe când noi importăm din state sărace forță de muncă ieftină, acest lucru fiind cea mai urâtă formă de robie contemporană. Înțeleg condiția umană a acestor oameni, care ajung de nevoie în Moldova, dar urmările demografice și culturale ale acestui import de forță de muncă ieftină sunt o problemă. Acești oameni nu au condiții bune de trai, sunt plătiți prost, mănâncă nesănătos, nu știu a-și cere drepturile. Aud că mulți reproșează, invocând că moldovenii nu vor să muncească, iar când se angajează cer salarii prea mari. Dar cerințele lor sunt firești. Cum să explici că cireșele se vând cu sute de dolari, iar cei care le cultivă sunt plătiți cu sute de lei?”, se întreabă Gabi, precizând că acest import al forței de muncă ar putea aduce vreun avantaj pe termen scurt, dar nu și pe termen lung. „Sclavia contemporană, oriunde s-ar întâmpla, nu te poate face fericit, satisfăcut”, spune Gabi.
„Într-o pădure plină de uscături, avem oameni excelenți”
Despre baștină, pe care a vizitat-o constant în cei 13 ani de când s-a stabilit în Canada, spune că oamenii de aici continuă să fie minunați. „Îmi plac oamenii de aici. Într-o pădure plină de uscături, avem oameni excelenți. Dar păduri cu uscături sunt peste tot. Când revin, descopăr un soi de primire caldă, de care nicăieri în altă parte nu ai parte. Sunt impresionată de felul în care prietenul soțului meu are grijă să cumpere produse pentru mama soțului. Și tradiția clăcilor nu se mai întâlnește prin alte țări. Și apoi, oamenii de aici sunt mândri, dar nu în sens de aroganță, ci de omenie, de deschidere, chiar dacă au trecut prin experiențe negative care ar fi putut denatura aceste calități.
Așa cum, de obicei, diaspora decide soarta alegerilor, ne-am interesat să aflăm o opinie și la acest subiect. Gabi Conac susține că ar fi o problemă în acest sens. „Bunăoară, eu vin încoace și plătesc cu bani canadieni 80 de lei pentru o înghețată, iar oamenii de rând de aici suportă inflația de prețuri creată de banii din afară. V-ați întrebat câți oameni de rând din Moldova pot plăti 80 de lei pentru o înghețată? Mai e ceva. Cei de aici contactează zi de zi cu poliția, cu justiția, cu educația, iar noi, cei plecați, habar nu avem cum funcționează toate astea în realitate. Mulți din diasporă trăiesc un fel de sentiment mesianic: iată, venim să vă salvăm. Cred că nu este corect, or, cei rămași acasă cunosc cum trăiesc și știu cum ar vrea să trăiască. Cei plecați, care s-au distanțat de casă, nu pot decide pentru cei rămași. Nu mi se pare corect sub aspect moral ca cei plecați să decidă cum ar trebui să trăiască cei de acasă. Am studiat cum e în lume în acest sens. Sunt state care nu deschid circumscripții în diasporă”, dezvăluie Gabi punctul său de vedere.
„După Covid, lumea s-a relaxat atât de mult încât nu mai știe cum să se îmbrace”
Și pentru că în Canada Gabi oferă servicii de styling, am solicitat o opinie despre felul în care încearcă să arate lumea de la noi, deseori preferând garderobe scumpe, intervenții estetice, în condițiile în care se alimentează prost.
„E vorba despre un complex al sărăciei, pe care trebuie să-l depășim. Ar trebui să ne îmbrăcăm cu bun simț, nu ca niște pomi de Crăciun. După Covid, lumea s-a relaxat atât de mult încât nu mai știe cum să se îmbrace. În Canada, ofer servicii de styling, ajutându-i pe cei interesați să-și organizeze o garderobă funcțională. Cred că în Moldova e mult loc pentru astfel de servicii. Aici, deseori, lumea e cuprinsă de un fel de mândrie nefondată, de aroganță, uitând că mașinile sau telefoanele scumpe sunt simple obiecte uzuale. Dacă îți permiți să le ai, asta nu înseamnă că ele îți validează calitățile”, spune Gabi.
Am insistat să aflăm dacă familia Conac se va regăsi în următorii ani în R. Moldova. „Dacă aș pleca din Canada, nu aș reveni acasă. Îmi plac vacanțele aici, dar pentru viață, pentru perspectivă, pentru copilăria și viitorul copilului, nu aș alege Moldova. Ne atrag rădăcinile noastre romane. Probabil, ne-am simți bine în Italia. Cred însă că peste tot te poți simți și fericit, dar și neîmplinit. Trebuie să trăiești frumos acolo unde ești fizic”, explică interlocutoarea noastră.
Insistăm totuși să aflăm de ce e atât de imposibilă revenirea ei acasă. „Văd oameni care s-au întors, dar aici au numeroase probleme cu poliția, cu justiția, cu sistemul medical, cu sistemul de educație. Când ai de trăit o singură viață, nu ai timp să revii acolo unde sunt atâtea probleme”, spune Gabi Conac.
foto Nadya Glo
