Din trenurile morții spre scenele Italiei. „Dosarele Siberiei” – în turneu pentru diasporă
Trei seri răvășitoare pentru diaspora din regiunile Bologna, Roma și Veneția. Spectacolul „Dosarele Siberiei”, montat acum șase ani la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, este jucat în perioada 28 aprilie – 3 mai la 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐀𝐫𝐞𝐧𝐚 𝐝𝐞𝐥 𝐒𝐨𝐥𝐞 (Bologna), la 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐨 𝐏𝐚𝐫𝐢𝐨𝐥𝐢 (Roma) și la 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐓𝐨𝐧𝐢𝐨𝐥𝐨 (Veneția).
„Deși, pe parcursul anilor, spectacolul a fost jucat în mai multe orașe din Europa – Budapesta, Praga, Bruxelles, Berlin, fiind prezentat și în cadrul turneelor desfășurate în România – la Oradea, Cluj, Baia Mare, Satu Mare – emoțiile pe care le avem cu prilejul actualului turneu în Italia sunt deosebite, pentru că turneul are loc în urma solicitărilor publicului spectator din aceste regiuni”, spune directorul TNME, Petru Hadârcă, tot el regizorul spectacolului „Dosarele Siberiei”, precizând că acesta nu este doar un spectacol. Sunt patru mărturii adevărate: un copil, o învățătoare, o absolventă de liceu și un tânăr de douăzeci de ani. Patru destine trecute prin trenurile morții, gerurile Siberiei și închisorile Gulagului.
„După șocul produs de lectura Arhipelagului GULAG de Aleksandr Soljenițîn, am citit alte materiale, în special memorii ale conaționalilor noștri trecuți prin malaxorul represiunilor staliniste, descoperind treptat o realitate ascunsă, paralelă și diferită de cea trăită de mine în perioada copilăriei și tinereții mele. Am descoperit îngrozit că alături de noi, pionierii și comsomoliștii care recitam voioși ode lui Lenin și partidului, trăiau oameni care sufereau în tăcere și își plângeau în taină mamele și tații, surorile și frații, bunicii, prietenii uciși de un sistem odios și pervers, creat de cei pe care noi îi glorificam cu atâta inconștiență înflăcărată”, își amintește Petru Hadârcă cum anume a început drumul său spre acest spectacol.
Publicul din diasporă a ales pentru turneu spectacolul „Dosarele Siberiei”
În ajunul plecării trupei în Italia, l-am întrebat de Petru Hadârcă de ce anume acest spectacol a fost selectat pentru turneul european din această primăvară.
„A fost o solicitare din partea publicului care a văzut spectacolele precedente: „Steaua fără nume” și „Grădina de sticlă”. Da, solicitarea a fost susținută și de Ambasadorul R. Moldova în Italia, Oleg Nica”, spune Petru Hadârcă, amintind că anul trecut, în cadrul Turneului European cu spectacolul „Grădina de sticlă” după romanul Tatianei Țîbuleac, mai mulți spectatori se declaraseră impresionați de efectul pe care îl poate avea asupra publicului o istorie redată pe viu.
„E o cale mai clară de a le explica copiilor și nepoților atmosfera în care au trăit în anii ‘60–’80 în Chișinăul secolului trecut. Totodată, a fost o șansă de a se face cunoscuți comunităților de italieni alături de care își trăiesc viața în Italia. La Roma, am fost onorați de prezența domnului Federico Mollicone, președintele Comisiei cultură a Camerei Deputaților din Parlamentul Italiei. Atunci am și discutat despre importanța consolidării relațiilor culturale între cele două țări și despre efectul special pe care îl are teatrul în crearea unor conexiuni afective și cognitive, crearea unui spațiu comun prin înțelegerea proceselor istorice prin care am trecut cu toții, dar prin experiențe de viață diferite. Sunt surprins și impresionat de faptul că Ambasadorul nostru nu s-a limitat la acel dialog, de după prezentarea spectacolului „Grădina de sticlă”, dar a venit cu inițiativa și s-a implicat în organizarea acestui turneu cu spectacolul „Dosarele Siberiei”, realizat în baza memoriilor scrise de Ecaterina Chele (deportată în Siberia la 13 iunie 1941), Margareta Cemârtan-Spânu (deportată în Siberia la 6 iulie 1949) și Ion Moraru, deținut politic (condamnat în 1950 la 25 de ani de GULAG). Mă bucur că, după mai bine de treizeci de ani de independență, și autoritățile noastre pun problema susținerii proiectelor ce promovează teme durute din istoria recentă”, punctează Petru Hadârcă.
Fie că evoluează la Bologna, la Roma sau la Veneția, publicul este așteptat cu brațele deschise, iar pentru a deveni cât mai accesibili, spectacolul este prezentat în limba română, cu subtitre în italiană. „Contăm pe publicul din diaspora R. Moldova și România, dar și pe italieni. Titrele în italiană sunt destinate italienilor, dar și generațiilor tinere, copiilor din familiile noastre. În turneele precedente am constatat că generațiile tinere cunosc limba română mai puțin, de regulă, în limita unui vocabular legat de viața de familie și se simt mai puțin confortabil când curge un text complex. Astfel că aceste turnee sunt și o oportunitate de a asculta limba română, sunt și o lecție de istorie, dar creează și sentimentul de apartenență la același spațiu identitar cultural. Astfel, cei plecați și cei care muncesc acasă au acces la aceleași produse culturale, pot împărtăși opinii, emoții comune”, explică directorul TNME.
Premieră contramandată: Olga Guțu, interpreta Anei Politkovskaia, joacă în „Dosarele Siberiei”
Turneul în Italia a pus pe linia de așteptare premiera spectacolului-document „Oameni care dispar” despre jurnalista Ana Politkovskaia, programat inițial să fie jucat cu prilejul Zilelor Libertății Presei.
„Am avut de ales între premiera în ajun de 3 mai, de Ziua Internațională a Presei, și turneul european în Italia. Și asta pentru că Olga Guțu, interpreta Anei Politkovskaia, joacă în „Dosarele Siberiei” și nu putea lipsi în turneu. Pe 3 mai vom fi la Teatrul Toniolo din Veneția, de aceea am programat premiera pentru 12–13 mai”, povestește Petru Hadârcă. Acesta precizează că spectacolul este realizat în cadrul unei cercetări doctorale. Acum doi ani, Olga Guțu, în calitate de doctorandă, a propus realizarea unui monospectacol, împreună cu regizoarea Luminița Țîcu. Este vorba de un spectacol-document despre Ana Politkovskaia. „N-am ezitat nicio secundă, am discutat cu colegii și l-am inclus în planul de activitate pentru acest an”, amintește Petru Hadârcă, argumentând că Ana Politkovskaia a devenit un simbol al prețului plătit pentru dreptul la o viață liberă, pentru dreptul omului la viață demnă, pentru o societate care se bazează pe respectul față de viața și demnitatea omului, în care viața contează…
„Și da, este simbolul jurnalismului – a meseriei prin care lumea occidentală s-a constituit ca o societate în care drepturile omului contează sau au contat cel puțin până nu demult, o meserie prin care noi, cei din zona postsovietică, ne-am alimentat speranța că putem construi o lume în care drepturile fiecărui om se respectă. N-am ezitat nicio secundă când a venit propunerea acestui spectacol, pentru că mă gândesc de mult la jurnaliștii de la noi, în primul rând cei de la Ziarul de Gardă, care ați dus o luptă oră de oră, zi de zi, ani, cu prețul vieții voastre, a confortului vostru, a securității voastre și a familiilor voastre”, spune Petru Hadârcă.
Regizorul mai afirmă că „numele Ana Politkovskaia este un simbol și este un avertisment, este o alarmă pentru noi toți – să vă prețuim pe voi și să nu stăm să așteptăm până ne vor reduce pe toți la tăcere, să fim proactivi, mai ales în condițiile în care online-ul, care riscă să impună în societate și în lume regula junglei, să ne înghită într-o lume fără legi. Cred că jurnalismul nu mai este doar o meserie, dar un adevărat câmp de luptă, iar victoria va fi de partea celor care se vor implica fără indiferență.” Revenind la turneul italian, Petru Hadârcă spune că și în cadrul acestor spectacole, întrebările cruciale la care publicul este chemat să identifice răspunsuri sunt următoarele: Cât cântărește suferința celor 11 899 de copii deportați numai în vara anului 1949? Cum poate fi măsurată durerea celor 14 033 de femei, cele mai multe mame cu copii, deportate și ele în același an? „Spectacolul este despre această imensă suferință umană, dar și despre puterea de luptă și de rezistență în fața răului care părea fără capăt. „Dosarele Siberiei” este și despre cei care au încercat să lupte și să-și apere familia, să-și apere modul de viață pe care l-au avut și l-au îndrăgit până la venirea «eliberatorilor»”, încheie regizorul.
