„Blestemul Mariei Drăgan”: rolul care o marchează pe Alexandrina Grecu
Alexandrina Grecu este actrița care a fost selectată printr-un concurs riguros pentru rolul Mariei în lungmetrajul artistic „Blestemul Mariei Drăgan”, un film regizat de Călin Laur – cineast și producător. Filmul se bazează pe ultimul interviu real al Mariei și pe casete audio cu mărturiile vecinilor, prietenilor și rudelor ei.
Am discutat cu Alexandrina într-o zi de sâmbătă, după repetiții. Vorbim despre titlul filmului „Blestemul Mariei Drăgan”, titlu care, așa cum îl simte Alexandrina, e o provocare pentru ea. „E un titlu profund, chiar greu, așa cum a fost viața scurtă a acestei artiste fără asemănare”, spune interpreta rolului principal în filmul despre cântăreața care nu și-a putut iubi viața mai mult decât muzica populară.
Realizarea filmului e la mijloc de cale, urmând a doua etapă a filmărilor, după care alte episoade ale producerii. Ce a fost mai dificil până acum? Alexandrina spune, după o scurtă ezitare, că „documentarea despre viața artistei, despre tot ce a însemnat și înseamnă Maria Drăgan”, a marcat-o, deoarece a fost un proces destul de lung, din vară, când a avut primele discuții cu realizatorii, până la 11 februarie 2025, când au început filmările.
„Cât m-am documentat, mă deconectasem complet de la tot ce vedeam, ce aveam în jur. Eram total acolo. Trăiam pe ore. Dormeam foarte puțin. Am încercat să omit tot ce nu trebuia să mă intereseze. Mă axam strict pe viața Mariei. Pentru mine, acest destin a fost o descoperire. Știam că a fost o mare, poate cea mai mare cântăreață de muzică populară de până acum. Dar, practica bate gramatica. După tot ce am aflat despre Maria, am înțeles că e mai mult decât o mare responsabilitate tot ce facem noi acum”, spune Alexandrina Grecu.
Despre ce a fost mai greu până acum în parcursul ei spre Maria Drăgan cea adevărată, Alexandrina Grecu spune că „totul a fost greu, nu am încercat să improvizez, am încercat să intru în starea ei, să-mi imaginez prin ce a trecut femeia asta”.
Maria nu a avut parte de oameni care puteau să o motiveze și să o apere
Despre Maria, așa cum a cunoscut-o documentându-se pentru acest rol, actrița spune că era un om foarte trist, foarte închis în sine. „Cred că tristețea o caracterizează, deși era sufletul oricărei companii. Acum mă gândesc că ea juca această calitate de om vesel, așa cum fac mulți dintre cei care încearcă să pară zurlii, purtând, de fapt, în ei o mare tristețe. Maria nu a avut parte de oameni care puteau să o motiveze și să o apere, până la urmă, să o ferească de mâna dușmanului, care era, de fapt, lângă ea. Toți cei care i-au făcut rău erau chiar în dreapta ei. Nu voi da nume, dar erau și dintre pretinșii săi prieteni. În viață însă, e mai bine să ai un dușman în față decât 100 de prieteni care nu te vor ajuta atunci când ai nevoie de ajutor”, explică Alexandrina.
Pentru că o parte dintre filmări au avut loc în satul de baștină al Mariei Drăgan, Bălăurești, acolo unde s-a retras artista după trădarea „prietenilor” și după renunțarea la scenă, am ținut să aflăm de la Alexandrina cum a fost comunicarea ei cu satul de baștină al Mariei Drăgan.
Filmul este produs de OWH Studio, cunoscut pentru proiecte care explorează identitatea și memoria, contribuind la afirmarea unei noi voci în cinematografia R. Moldova. De-a lungul timpului, OWH Studio a fost implicat în realizarea unor filme importante precum „Siberia din oase”, „Te iubesc, Ion și Doina”, „Nunta în Basarabia” , „MMM”, proiecte care au adus în prim-plan povești autentice din spațiul nostru cultural. Producătorul filmului este Virgiliu Mărgineanu, implicat în numeroase proiecte cinematografice importante și dedicat susținerii noii generații de cineaști. Director de imagine este Nicu Drăgan – rudă cu Maria Drăgan, pentru care acest film este un act personal de dreptate și de memorie.
„Am fost pe parcursul verii, înainte de a începe filmările. Lumea o ține minte. Am vorbit cu Anastasia, prietena ei de copilărie, am fost la locul casei în care a crescut, am fost la mormântul ei, la Biserica de lângă mormânt, am vorbit și cu alți oameni din sat care au cunoscut-o. Am aflat mai multe detalii interesante. Tot ce am aflat veți vedea și în film. De altfel, tot în film vor fi cei care au fost în „Mugurel”, alături de Maria – Valentina Cojocaru, Anastasia Istrati, Ion Bas, Valeriu Negruță. E un film artistic, dar dat fiind destinul Mariei Drăgan, suntem în fața unei lucrări la care suntem obligați să participăm cu maximă responsabilitate. Acolo, în sat, am aflat că Maria nu era deloc în regulă atunci când a revenit acasă, când a renunțat la cariera artistică. Satul cumva „a deconectat-o” de la tot ce făcea și a conectat-o la singurătate, la izolare… Omul are nevoie de om ca să poată merge mai departe. Maria nu a avut noroc de un astfel de om. Pe mormântul ei e scris „VAI SĂRMANA TURTURICĂ” și cred că asta o caracterizează în totalitate”, consideră Alexandrina.
Filmul e despre fragilitatea unui suflet care a încercat să facă ceva într-o societate plină de controverse
De ce, după 40 de ani de la moartea tragică a Mariei Drăgan la vârsta de doar 39 de ani, avem nevoie de acest film biografic, realizat în condițiile în care în arhive există prea puține informații despre cariera artistică a Mariei Drăgan?
„Pe lângă faptul că e vorba despre soarta Mariei, e vorba și despre soarta artistului în societate. S-au schimbat timpurile, dar soarta artiștilor rămâne neschimbată. Omul este empatic când vede ceva ce i se întâmplă și lui acasă, când a trecut prin aceleași situații. Filmul e despre fragilitatea unui suflet care a încercat să facă ceva într-o societate plină de controverse. Deseori mă gândesc cum ar fi fost viața Mariei dacă nu deceda la vârsta de 39 de ani și constat cu tristețe că, probabil, ar fi avut același destin. Nu pot spune mai mult decât atât. Omul acesta, cât a fost pe pământ și a avut aer, a făcut multe lucruri memorabile, dar atunci când nu a mai avut aer, la propriu și la figurat, a decis să plece. Maria a fost și o femeie extraordinară și sper ca asta să se vadă în film”, spune Alexandrina.
Despre neprietenii Mariei. De ce atât de mulți au fost? Răspunsul la această întrebare este la fel de trist ca viața Turturicăi: „Dar de ce un om are atât de mulți neprieteni, mai ales cei care sunt foarte buni în ceea ce fac. Omul este singur de la naștere până la moarte. Celelalte sunt iluzii. În viață, cele mai mari succese, dar și cele mai grele suferințe, le trăiești singur. Poate că e și bine așa să fie”, consideră interpreta rolului Mariei în filmul „Blestemul Mariei Drăgan”.
Ce nu cunoaștem încă despre Maria? Potrivit Alexandrinei, e mult nespus despre ea. „E imposibil să o cunoști în totalitate. Ultimul ei interviu, realizat de Gheorghe Budeanu cu două săptămâni înainte de moartea artistei, e la baza acestui film. Am vorbit cu Budeanu, pentru că mă interesa aspectul fizic, cum o văzuse autorul atunci, în sat. Am aflat că era bolnavă, era lovită puternic de viață. Era de nerecunoscut atunci când o descoperise în vița-de-vie, în satul său de baștină, Bălăurești. «Hai, Marie, întoarce-te, că lumea te așteaptă», a îndemnat-o jurnalistul, la care ea ar fi răspuns: «Hai că vom vedea.» Atât a fost”, continuă Alexandrina despre relația sa cu Turturica, punctând că vocea Mariei e incomparabilă, un timbru, o sensibilitate, o profunzime pe care niciun artist nu le are. Chiar nu mai este un astfel de artist. Cineva încearcă să mimeze, să fie ca ea, dar asta nu e Maria. Publicul nu poate fi mințit.
Lansarea filmului va avea loc în 2027.
Alexandrina Grecu a studiat actoria la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP). În timpul studiilor, a fost remarcată pentru expresivitate și naturalețea evoluțiilor în scenă. Era foarte tânără când a intrat în trupa Teatrului Național Satiricus Ion Luca Caragiale, jucând pe scenă în paralel cu studiile. Primele roluri le-a jucat în spectacole cu tematică socială. În prezent, repertoriul său include roluri în mai multe spectacole importante: Mădălina – în „Ciuleandra” de Liviu Rebreanu; Valeria – în „Cu bunelul ce facem?” de Constantin Cheianu; roluri sugestive în „Made in Moldova!”, de același Constantin Cheianu, sau în „Fără pijamale”, după Mawby Green & Ed Feilbert. În 2022, ultimul i-a adus Premiul UNITEM pentru cel mai bun rol feminin.
