Sărbătoarea Independenţei vs drama dependenţei
Moldova este independenta, dar continua sa aiba psihologia unui stat dependent atat la nivelul elitelor, cat si a populatiei. Acest lucru se manfiesta atat in data relativ tarzie a declaratiei de independenta (27 august), cat si in modul cum percep sau prezinta elitele politice şi votul din 4 aprilie 2005, dar si criza politica actuala din ultima jumatate de an, scrie Nicu Popescu într-un comentariu recent.Sa incepem cu ziua independentei. Chiar si data acesteia este sugestiva. Dupa putchul din 19-21 August 1991 – Armenia si-a declarat independenta pe 23 august, Ucraina pe 24, Belarus pe 25 (Georgia si Balticii inaintea putchului)… iar Moldova a asteptat aproape o saptamana dupa tentativa esuata a loviturii de stat ca sa-si declare independenta pe 27.
Într-un sondaj recent (eurasia monitor, pagina 35) Moldova are cel mai jos sprijin pentru independenta dintre cele 10 state post-sovietice prezente in sondaj. Întrebarea este formulata in urmatorul fel: ‘daca ati putea alege, in ce tara sau uniune de state ati prefera sa traiti: a) in Uniunea Europeana, b) intr-o uniune Rusia-Belarus-Ucraina-Kazahstan, c) in CSI, d) in URSS reinviata, e) in propria tara fara unirea cu nici un alt stat sau uniune de state’. In Moldova rezultatele sunt urmatoarele: 33% pentru UE (locul doi dupa Georgia), 26% – Rusia et co, 3% in CSI, 8% in URSS, 20% – independenta ‘totala’. Optiunea pro-independenta totala este cea mai mica din acest grup de 10 sate post-sovietice (Rusia are 36% pentru indepedenta, Ucraina 23%, Belarus 28% si Georgia 48% – cel mai inalt).
Un exemplu mai recent, si mai serios. În 2005 mai multi deputati din Moldova au votat pentru realegerea lui V. Voronin in postul de presedinte a Moldovei. Politicienii au ajuns la o intelegere (votarea lui Voronin in schimbul celor 10 masuri de democratizare al sistemului politic).
Însa dupa aia – de 4 ani tot citim interviuri peste interviuri in care politicienii incearca sa se ascunda in spatele factorului extern – ca SUA, si Romania, Georgia si UE i-ar fi rugat sa voteze pentru Voronin (si nu ma refer doar la interviul recent al lui Iurie Rosca. Multi au facut-o). Citind aceste interviuri – de fiecare data vedeam niste politicieni care nu stiau sa-si asume responsabilitatea pentru propriile gesturi.
O Moldova independenta nu poate exista fara niste politicieni care gandesc independent. Este admisibil sa asculti si sa te consulti cu factorii si partenerii externi. Dar deciziile finale sunt luate de politicieni – si este corect ca acestia sa isi asume responsabilitatea pentru propriile actiuni. Toate ‘interventiile’ externe in politica interna a avut efecte extrem de limitate. Ganditi-va la impactul foarte limitat al opozitiei Rusiei fata de pcrm in 2005, dar si a spijinului rus pentru pcrm in 2009.
Şi evenimentele din aprilie-mai 2009 au revelat gradul de ‘independenta’ al actorilor politici interni. Represiunile brutale din aprilie au avut loc nu pentru ca Rusia ar fi sustinut pcrm-ul, ci pentru ca asa a stiut sa reactioneze pcrm-ul la acele evenimente. Şi nici ue nu i-a putut opri. Logica de actiune a pcrm a fost inspirata de factori interni: instincte, psihologie si metode determinate pe plan intern. Şi opozitia ue si sprijinul rusiei au fost marginale in acele zile.
A urmat ne-votarea de catre cei 41 de deputati din opozitie a candidaturii Zinaidei Greceanii la Presedintie. În pofida sprijinului Rusiei pentru pcrm, si a eforturilor UE de a promova un nou ‘deal’ dintre pcrm si opozitie. Atunci, opozitia si-a asumat un gest politic foarte serios sfidand factorii si presiunile externe.
Acum, iesirea din criza politica actuala se va face nu datorita UE, SUA sau a Rusiei. Acestia pot ajuta actorii politici sa negocieze, dar in proportie de 80% finalul crizei actuale va fi determinat de factorii si calculele interne ale actorilor politici.
npopescu.yam.ro
