Deportările în Basarabia continuă

Acum 60 de ani Basarabia, ocupată de sovietici, trăia, repetat, tragedia celui de-al doilea mare val de deportări în Siberia şi Asia Mijlocie.

Primul fusese organizat pe 13 iunie 1941, după care a urmat foametea organizată din 1946-1947, iar pe 3 iulie 1949 – decapitarea Moldovei de la est de Prut de orice suflare intelectuală. Asociaţia deportaţilor şi victimelor represiunilor comuniste, în comun cu Asociaţia Istoricilor au organizat azi la Chişinău acţiuni de comemorare a victimelor regimului sovietic de ocupaţie. Lansate la Monumentul lui Ştefan cel Mare cu depuneri de flori, acestea au continuat cu un Marş de protest pe Prospectul Ştefan cel Mare şi au finalizat în Scuaril Gării feroviare, la locul pietrei de temelie pentru viitorul monument consacrat jertvelor deportării. „Faptul că am reuşit să parcurgem pe jos, bătrâni cum suntem, o distanţă de câţiva kilometri, este o dovadă că nu cedăm în lupta pentru drepturile noastre. Şi regimul trebuie să ştie că ceea ce au făcut ei atunci împotriva noastră, este acum împotriva lor”, -a declarat în deschiderea mitingului comemorativ V. Sturza, Preşedintele Asociaţiei deportaţilor şi victimelor represiunbilor comuniste. Scriitorul N. Dabija, preşedintele Forului Democrat al Românilor din Moldova a lansat critici dure în adresa regimului Voronin, care a trecut toată responsabilitatea pentru achitarea despăgubirilor materiale deportaţilor, pe seama autorităţilor locale. „Este un non-sens şi o bătaie de joc. Nu primăriile locale au deportat lumea în Siberia şi Kazahstan. Problema este a guvernelor, celor de la Moscova şi Chişinău”, – a declarat Dabija. Potrivit participanţilor la acţiune – , istorici, scriitori, deputaţi, preoţi, oameni politici, deportările şi foametea au fost instrumente de purificate etnică a românilor din Basarabia. „Şi acestea nu începeau în 1940, nici în 1941, nici în „46 sau „49. Ele continuau atunci, începutul lor pornind odată cu prima ocupare a Basarabiei, în 1812”, -remarca Vl. Hotineanu, medic-savant şi deputat PLDM. Hotineanu susţine că partidele politice de la Chişinău şi societatea civilă trebuie „să cerem UE să recunoască deportările din 1941 şi 1949 drept acte ale holocaustului împotriva populaţiei autohtone din Basarabia”. Numnai astfel „vom putea pune punct acestei tragedii şi consecinţelor ei pentru noi”, – susţine Hotineanu. Rezumând toate discursurile la final, V. Sturza, Preşedintele Asociaţiei deportaţilor şi victimelor represiunilor comuniste a cerut participanţilor la acţiune să nu renunţe la luptă. „Deportările în Basatabia continuă şi azi şi nu vom considera procesul încheiat până ce victimele deportărilor nu vor fi repuse în drepturile lor legale cu restituirea prejudiciului material cauzat de regim”, a spus Sturza.

Vă oferim în continuare câteva rânduri, scrise de Margareta Cemortan, deportată în Siberia la doar 6 ani împreună cu părinţii şi dată citirii în cadrul manifestării din Scuarul Gării feroviare de nepotul acesteea, Cristian Ovidiu Cemortan, aflat la vârsta de atunci a bunicii.

In memoriam

I-au dus ca pe vite

În pustiia rusească

Lupii flămânzi

Cu ei să hrănească.

I-au dus să-i robească

Şi să-i lichideze,

La Patria-Mamă

Să nu mai viseze.

Mii de morminte

Acolo-s lăsate,

Cu lacrimi şi sânge

Sunt toate udate.

Geme pădurea,

Jos frunza o lasă

Oasele strig că vor,

Vor acasă,

Acasă, acasă,

În Moldova frumoasă.