De ce mor soldații în Armata Națională pe timp de pace: „Armata nu este făcută din călugări și din sfinți. Este o oglindă a societății”

În ultimii 30 de ani, fără a fi implicați în operațiuni de luptă, 113 militari ai Armatei Naționale au decedat în timpul exercitării serviciului. Practic în fiecare an, un militar și-a pus capăt zilelor, în timp ce alții au decedat din cauza unor boli, accidente sau altor circumstanțe tragice. Un caz de suicid analizat de Avocatul Poporului în 2024 ridică semne de întrebare privind modul de recrutare, evaluarea psihologică și  capacitatea instituțională de prevenire a situațiilor de risc.

„Nu primim un contingent omogen, ci unul vulnerabil. Astfel, 77–80 % dintre recruți provin din mediul rural, aproape fiecare a doua persoana care vine în armată provine din familie monoparentală. Noi avem mulți militari cu rețineri la poliție anterior. Fiecare al șaptelea – al optulea a avut experiență de consum de substanțe narcotice”, explică circumstanțele cifrelor colonela Ilona Dragan, șefa Serviciului asistență psihologică al Armatei Naționale, precizând că mulți recruți ajung în armată cu probleme psihologice. „Da, ei deja vin cu gânduri suicidale și cu tentative. Nimeni nu se întreabă câte cazuri de suicid noi am reușit să prevenim”, atenționează ea. 

„Acum la noi cine ajunge în armată – cei pe care reușesc să-i prindă centrele de înrolare, că ceilalți își fac certificate medicale, fug peste hotare. Numai la mine cum veneau părinții că băieții consumă alcool, consumă droguri și să-i iau în armată, să-i fac oameni. Vă dați seama ce contingent ajunge în armată. Trebuie de regândit modul de recrutare și poate de introdus facilități pentru recruți, să fie stimulați”, remarcă și Anatol Șalaru, fost ministru al Apărării. 

113 militari morți în 30 de ani. 27 s-au sinucis

La 20 ianuarie 2026, un militar al Armatei Naționale a ajuns la spital după ce s-a împușcat cu arma din dotare în timp ce muncea într-o unitate din garnizoana Florești. Patru zile mai târziu, tânărul a murit. La 12 februarie 2026, un alt militar în termen a murit după ce s-a rănit mortal cu arma din dotare. Incidentul a avut loc în timpul serviciului la post. 

Decesele în rândul militarilor Armatei Naționale nu sunt însă o noutate. Potrivit datelor prezentate în martie 2026 de ministrul Apărării, Anatolie Nosatîi, din 1996 până în 2026 au fost înregistrate 113 decese în Armata Națională. Dintre acestea, 27 au fost sinucideri și 86 au fost cauzate de boli, accidente sau alte circumstanțe. Conform acelorași declarații, printre cei care și-au pus capăt zilelor s-au numărat 17 recruți (militari în termen) și 10 militari prin contract. În anii 2022–2026 au fost înregistrate opt decese în sistem, dintre care cinci au fost raportate ca sinucideri cu arma din dotare, iar trei – ca decese în circumstanțe neclare sau alte tipuri de decese.

„S-ar fi sinucis cu arma din dotare”

În 2024, după un deces catalogat drept „suspect” de Avocatul Poporului, instituția întocmea un raport cu privire la acel caz. Documentul scotea la iveală o serie de nereguli în procesul de recrutare, monitorizare medicală și psihologică, precum și de investigare a circumstanțelor decesului. Reprezentanții Ministerului Apărării comunicaseră că „tânărul s-ar fi sinucis cu arma din dotare”.

După o documentare în teren, Avocatul Poporului a constatat că militarul A.S. finalizase în 2020 studiile la un liceu din Chișinău cu media 8, iar ulterior fusese înmatriculat la Centrul de Excelenţă în Economie şi Finanţe din Chișinău, la programul de formare inițială „Impozite și Percepere fiscală”, cu media de concurs 8.42, pentru o perioadă de 4 ani. În ultimul an de studii însă, pe 25 ianuarie 2024, A.S., împreună cu părinții, a depus cerere privind retragerea actelor de studii „din motive personale”. Cu doar o lună mai devreme, pe 18 decembrie 2023, în perioada studiilor, tânărul fusese înregistrat în calitate de recrut la Secţia administrativ-militară Ialoveni a Centrului militar teritorial Strășeni (la vârsta de 19 ani și 5 luni).  

Avocatul Poporului constata că în dosarul personal al tânărului nu au fost identificate documente privind amânarea recrutării sau ordine de chemare și că recrutarea sa a avut loc „peste termenul prescris, fără ordin de chemare sau de amânare, și pare să fie contrară Regulamentului de încorporare”. Avocatul Poporului sublinia că recrutarea și înrolarea au avut loc „în perioada de studii active”, situație calificată drept „contrară prevederilor legale”.

Raportul evidențiază că problema nu era una izolată. Doar într-o rundă de încorporare în raionul Ialoveni, șase din 14 recruți se aflau la studii, fapt „despre care Comisia a cunoscut și cărora le-ar fi fost încălcat dreptul la educație”. Ombudsmanul vorbea despre o problemă veche a sistemului militar, și anume „ignorarea studiilor sau prevalarea încorporării în detrimentul admiterii la studii”.

Raportul ridica semne de întrebare și asupra modului în care tânărul a ajuns la secția administrativ-militară, el fiind adus de către bunicul și tatăl său pentru încorporare în serviciul militar, chiar dacă legislația prevede prezentarea recrutului în baza unui ordin de chemare. Instituția considera că autoritățile militare ar fi trebuit să respecte procedurile obișnuite și să-l convoace în cadrul următoarei campanii de recrutare.

Raportul critica dur activitatea Comisiei de recrutare-încorporare, care în câteva ore a reușit să analizeze starea de sănătate a lui A.S., situația familială, nivelul de studii, cazierul, profilul psihologic și să decidă repartizarea sa. Instituția concluziona că examinarea a fost una formală și insuficientă pentru identificarea unor eventuale vulnerabilități. „Costul acestei recrutări pripite a avut în final consecințe tragice (decesul unui tânăr)”, nota Avocatul Poporului. 

 „Lipsa psihologilor, neînregistrarea traumelor și a leziunilor…”

În timpul vizitei la unitatea militară, reprezentanții Avocatului Poporului au constatat multiple probleme.

„Lenjeriile de pat, plapumele, îmbrăcămintea și încălțămintea militarilor în termen erau uzate. Lipsa intimității în baia comună, chiar și în timpul somnului (paturile sunt lipite unul de altul), la fel, creează probleme de incomoditate sau potențiale abuzuri”, constata raportul. 

Totodată, instituția Ombudsmanului accentua că „lipsa psihologilor, neînregistrarea traumelor și a leziunilor, lipsa unor garanții eficiente de a raporta abuzurile și a fi protejat de acestea erau evidente la ziua vizitei.”

Analizând declarațiile a peste 15 militari, Ombudsmanul observa că aproape toate conțineau aceleași elemente: A.S. devenise retras, tăcut și abătut. Martorii audiați declarau că „nu avea dispoziție”, „era închis în sine”, „nu vorbea”, „era supărat”, „nu a mâncat vreo 2–3 zile”. În același timp, numeroși colegi au observat leziuni pe corpul său –  „avea zgârieturi la gât”, „era tăiat la gât și sub gât”, „avea tăieturi la ceafă și la gât” , „avea tăieturi de la lamă la gât și după gât”.

Raportul constata că doar patru dintre cei 15 soldați l-au întrebat despre răni sau i-au sugerat să meargă la punctul medical.

„Nimeni (dintre soldați, n.r.) nu i-a acordat ajutor medical. Nimeni nu a raportat comandantului superior despre comportamentul suspect”, constata Avocatul Poporului. 

Una dintre cele mai grave concluzii viza activitatea personalului medical. La 3 aprilie 2024, cu o zi înainte să moară, A.S. s-a prezentat la punctul medical cu plăgi și leziuni. Acestea au fost tratate de către personalul medical, „care însă nu a făcut nicio înscriere în registrul traumelor și nu le-a raportat în ordinea stabilită de legislație”, accentua Avocatul Poporului. 

Raportul constata și că cele două funcții de psiholog prevăzute în batalion erau vacante de mai bine de trei ani, iar „tinerii (…) erau admiși la arme, trageri, exerciții militare contrar cadrului normativ militar în vigoare”. Avocatul Poporului remarca faptul că „o evaluare psihologică pe moment putea să identifice acele neajunsuri, însă lipsa psihologilor în unitate sau alte probleme inopozabile și-au făcut efectul tragic.” 

Raportul critica și ancheta administrativă post-factum a ministerului, menționând că ea nu a fost completă și nu a răspuns la întrebările esențiale.

„Ancheta nu răspunde la întrebarea esențială: cum a fost posibil ca un militar care a manifestat tentative repetate de suicid să aibă acces la armament și muniție?”

Raportul Avocatului Poporului atrăgea atenția și asupra modului în care autoritățile au abordat problema despăgubirilor acordate familiei militarului. Potrivit instituției, deși legislația prevede că militarii și familiile lor sunt asigurați în caz de deces sau traumă survenită în timpul serviciului militar, comenduirea militară a refuzat aplicarea mecanismului de acordare a indemnizației unice de asigurare obligatorie de stat. Refuzul a fost motivat prin faptul că în cazul sinuciderii plata nu se efectuează, cu excepția situațiilor în care actul a fost provocat de o stare patologică sau de constrângeri. 

Ce s-a schimbat în armată după întocmirea raportului?

L-am întrebat pe Ceslav Panico, Avocatul Poporului, dacă reprezentanții Ministerului Apărării au luat în calcul recomandările raportului din 2024. Panico susține că a fost informat despre faptul că s-au realizat instruiri în domeniul drepturilor omului, dar afirmă că despre cazurile grave din armată află tot din presă.

„Ceea ce ține de mecanismul de informare a Avocatului Poporului privind incidentele din armată, este în proces de elaborare, iar mecanismul de depunere a plângerilor este o provocare încă. Despre decesele și suicidurile din 2026 am aflat din presă, ceea ce este regretabil pentru mine”, a precizat Ceslav Panico. 

„În armată nu sunt mobilizați tinerii pentru a face cursuri de dans sau de bune maniere, sau ore de religie”

Fostul ministru al Apărării, Anatol Șalaru, consideră că prevenirea tragediilor din armată trebuie să înceapă prin evaluarea psihologică riguroasă a recruților și prin dezvoltarea unui serviciu psihologic profesionist în cadrul Armatei Naționale. Potrivit acestuia, mulți tineri ajung în armată cu probleme emoționale și vulnerabilități acumulate anterior, iar instituția militară nu poate rezolva de una singură toate dificultățile cu care aceștia se confruntă.

„Recruții, când ajung în armată, ei vin cu problemele pe care le au de acasă. Și asta este o problemă nu doar pentru Armata Națională a R. Moldova, este o problemă care există peste tot în lume”, afirmă Șalaru.

Fostul ministru susține că statul ar trebui să investească masiv în servicii de asistență psihologică și în monitorizarea permanentă a militarilor. În opinia sa, orice semn de depresie sau vulnerabilitate trebuie identificat și gestionat de specialiști.

„În armată nu sunt mobilizați tinerii pentru a face cursuri de dans sau de bune maniere, sau ore de religie. Destinația armatei este apărarea patriei, iar apărarea patriei se face prin luptă – soldații sunt învățați să ucidă inamicul. În cazul în care cineva a intrat în depresie sau are o problemă, trebuie imediat conectați psihologi cu experiență. Trebuie să existe o colaborare între Serviciul de Informații și Securitate, o colaborare între serviciile din Armată, pentru a monitoriza starea militarilor în termen”, consideră acesta.

Șalaru crede că numărul cazurilor de suicid din Armata Națională nu este unul alarmant, însă fiecare astfel de tragedie trebuie tratată cu maximă seriozitate. El subliniază că situații similare se produc și în viața civilă, iar cauzele pot fi diverse, de la probleme familiale și relaționale până la dificultăți de adaptare.

În același timp, fostul ministru respinge ideea că armata ar fi principalul responsabil pentru asemenea cazuri. „În cazul de față, nu este vina armatei, este vina societății. Acești tineri vin pe un an în armată, ei vin din societate”, afirmă el.

„Trebuie statul să investească într-un serviciu psihologic serios”

Potrivit lui Șalaru, Armata Națională de astăzi este incomparabil mai deschisă decât cea din perioada sovietică, militarii având posibilitatea să fie vizitați frecvent de familie și să meargă acasă în anumite zile. El consideră că instituția militară reflectă problemele existente în societate. 

„Armata nu este făcută din călugări și din sfinți. Și la mănăstire se bat călugării. Este o oglindă a societății”, declară fostul ministru.

Acesta oferă și exemplul Statelor Unite, unde după războiul din Vietnam au fost dezvoltate programe complexe de asistență psihologică pentru militari și veterani. În opinia sa, R. Moldova are nevoie de servicii similare, iar psihologii ar trebui să fie prezenți permanent în unitățile militare și implicați activ în monitorizarea stării emoționale a militarilor.

„Trebuie statul să investească într-un serviciu psihologic serios și atunci când soldații sunt înrolați în armată, să treacă un control psihologic riguros și să fie monitorizați. Asta nu poate face armata, fiindcă există Ministerul Educației, există Ministerul Sănătății, există alte instituții care ar trebui să se implice în chestia asta. Și dacă starea psihologică nu-i permite să facă serviciul militar, este influențabil, este mai sensibil sau are altă stare psihologică care nu-i recomandat pentru armată, ar trebui ca acești tineri să nu vină în armată, dar noi nu avem un serviciu foarte riguros în acest sens, fiindcă e nevoie de foarte mulți bani pentru a crea un asemenea serviciu”, concluzionează Anatol Șalaru.

18 psihologi în toată Armata Națională 

De cealaltă parte, colonela Ilona Dragan, șefa Serviciului asistență psihologică al Armatei Naționale, susține că „fiecare militar trece printr-un proces de evaluare în mai multe etape – de la recrutare până la adaptarea în unitate”, dar recunoaște că există multe locuri vacante  de psiholog militar.

Colonela, psihologă militară cu 24 de ani de experiență, precizează că sistemul psihologic militar funcționează pe trei piloni: evaluare, asistență și profilaxie. Prima verificare are loc la centrele militare, înainte de încorporare, unde recruții sunt supuși testelor psihologice și analizei sociale.

A doua etapă se desfășoară în batalionul de instrucție, unde este realizat un „screening primar” și sunt identificate posibilele grupuri de risc. A treia evaluare are loc după jurământul militar și ulterior, la aproximativ șase luni de serviciu, pentru a analiza adaptarea în dinamică.

„Facem o imagine în dinamică – cum se adaptează și dacă putem exclude persoana din grupul de risc”, explică aceasta. 

În prezent, Armata Națională are 18 psihologi, iar circa 30 % din posturi sunt vacante. Potrivit Ilonei Dragan, lipsa specialiștilor este influențată de dificultatea profesiei, care implică și activitate militară directă.

„Psihologii participă la exerciții, trăiesc în condiții de câmp și gestionează cazuri complexe de criză”, susține ea. 

„Nu primim un contingent omogen, ci unul vulnerabil”

Potrivit Ilonei Dragan, Armata Națională se confruntă cu un factor dificil de controlat –  „vulnerabilitatea recruților aduși din afara mediului militar”. 

„Nu primim un contingent omogen, ci unul vulnerabil. Astfel, 77–80 % dintre recruți provin din mediul rural, aproape fiecare a doua persoana care vine în armată provine din familie monoparentală. Noi avem mulți militari cu rețineri la poliție anterior. Fiecare al șaptelea – al optulea a avut experiență de consum de substanțe narcotice”,  potrivit Ilonei Dragan. 

Ea susține că mulți recruți ajung deja în armată cu probleme psihologice anterioare.

„Da, ei deja vin cu gânduri suicidale și cu tentative. Nimeni nu se întreabă câte cazuri de suicid noi am reușit să prevenim”, spune colonela. 

Psihologa militară afirmă că nu există o cauză unică pentru comportamentul suicidar.

„Suicidul este o interacțiune dintre factori biologici, psihologici și sociali.” Conform analizei  cazurilor din armată, cele mai frecvente cauze externe identificate sunt problemele  financiare și datoriile, conflictele familiale sau despărțirile și pierderile emoționale. 

„Vulnerabilitatea personală, combinată cu stresul extern, poate declanșa comportamente de risc”, explică aceasta.

În prevenirea suicidului, Ilona Dragan pune accentul pe observarea timpurie a semnelor și pe dialog. „Soluția este comunicarea. Trebuie să vorbim mai mult, să fim atenți unii la alții”, spune ea. 

Potrivit colonelei, în cazurile severe, militarii pot fi evaluați medical suplimentar, inclusiv în instituții psihiatrice, iar dacă un recrut nu este considerat apt psihologic, acesta poate fi scos din sistemul militar. „Dacă nu poate, se întoarce acasă.”

„Eu sunt de acord cu ce zicea Dostoievski – «Copiii seamănă nu cu părinții lor, dar cu timpurile în care trăiesc.» Așa și este. Militarii în termen care au fost 10–15 ani în urmă sunt absolut diferiți de acei care sunt acum”, conchide șefa Serviciului asistență psihologică al Armatei Naționale. 

„Trebuie de regândit modul de recrutare și poate de introdus facilități pentru recruți”

Fostul Ministru al Apărării, Anatol Șalaru, propune revizuirea sistemului de recrutare și introducerea unor stimulente pentru tinerii cu studii superioare care ar putea fi atrași în armată.

„Dacă legea ar prevedea și i-ar stimula pe cei care au facultate să vină în armată… De exemplu, acum 10 ani, în Lituania era că tinerii erau încurajați să vină în armată, erau stimulați cu un salariu lunar, bani care se duceau special într-un cont și la terminare avea 4000 de euro în cont și el putea să-și plătească prima rată sau a doua rată la apartament. Erau încurajați anume tinerii bine pregătiți să vină în armată, dar acum la noi cine ajunge în armată – cei pe care reușesc să-i prindă centrele de înrolare, că ceilalți își fac certificate medicale, fug peste hotare. Numai la mine cum veneau părinții că băieții consumă alcool, consumă droguri și să-i iau în armată, să-i fac oameni. Vă dați seama ce contingent ajunge în armată. Trebuie de regândit modul de recrutare și poate de introdus facilități pentru recruți, să fie stimulați”, conchide Anatol Șalaru.