De ce nu mai vreau să lucrez la bancă

Pe când eram lucrător la bancă în R. Moldova, în viziunea multor clienți ai băncii eram ca niște hoți de milioane, care, pe lângă faptul că primeam salariu, mai adunam și economiile oamenilor. Salariul era mizer pe atunci. Cred că salariul actual al unui reprezentant al departamentului clienți, numit și casier, mai continuă a fi mizer, chiar dacă au trecut aproape 10 ani din momentul în care am renunţat să mai lucrez în sistemul bancar.

Sunt în Canada de 8 ani și aici mereu mi-a fost frică să iau un post de muncă la o bancă. Dar sunt client, ceea ce mă face să mă aflu mereu de partea opusă a „tejghelei”.

În Moldova, am trăit un haos timp de un an și jumătate, o muncă deloc remunerată, dar destul de responsabilă. Unde sunt implicați bani, acolo nu e muncă, ci frică, îngrijorare. Poate, așa e scris în metodologia activității acestea? Pe lângă frica de bani, era și nemulțumirea clienților, care mereu căutau gâlceavă, fie pentru că așteptau prea mult la coadă, fie pentru că aveau relații, care, știți bine, aduceau lacrimi prin presiuni și pedepse. Despre eficiența liderilor mă gândeam să tac, dar fie ce-o fi, or, lipsea orice eficiență. După cum se știe, angajatul e clientul companiei în care lucrează, cei de la resurse umane nu prea știau. De sondaje anuale, revizuirea locului de muncă, ce-ți place și ce nu-ți place, nu am auzit niciodată în practica activității băncii. Sunt, de fapt, niște instrumente de care orice companie, mică sau mare, ține cont, pentru a măsura eficiența organizației, iar evaluarea individuală a fiecărui lucrător, executată de managerul direct în colaborare cu departamentul de resurse umane, arată progresul fiecărui angajat, evidențiază punctele forte și momentele potrivite pentru avansare. Asta era soarta oricărui funcționar bancar, mai ales a celui de la ghișeu.

Am zis mai sus „coadă”, nu, domnilor, era o adunătură care îți stătea în cap, la propriu. Cine oare știa de confidențialitate? Păi, e momentul ca toată lumea să fie instruită. Orele de educație civică, protecție și sănătate în public ar fi necesare nu doar în școli și universități, dar și la locul de muncă, și individual. Poate greșesc când mă refer la asta, dar realizez că cei veniți în Canada, printre care și eu, cunosc aceste lucruri. Merg foarte des aici la bancă, în scopuri personale ori pentru compania la care lucrez – depunere de cecuri de cele mai multe ori, mai rar – consultanță sau revizuire cu managerul de cont a produselor bancare care mi-ar fi de folos și aș putea să le obțin personal. Toți cei care așteaptă să fie deserviți stau în rând cuminți și la o distanță de cel puțin 2 metri de la ghișeu. Dacă îmi vine rândul, nu mă apropii fără să văd semnul reprezentantului. Poate fi un semn cu mâna sau un salut, bunăoară: „Bună, ce mai faceți? Cu ce vă pot ajuta? (Hello! How are you? How may I help you?)”. Cel mai interesant e că, pentru filialele mici, nici nu există benzile ce indică linia de rând, iar oamenii stau în așteptare unul după altul și nimeni nu taie rândul, nimeni nu e grăbit, nimeni nu scapă trenul. Aici, în niciun caz nu se tolerează agresivitatea, lipsa de politețe.

De ce nu mai vreau să lucrez la bancă? Pentru că frica de un sistem ineficient de administrare merge la braț cu tine oriunde. De multe ori, am întrebat reprezentanți ai departamentului clienți de la băncile de aici cum e să lucrezi într-o astfel de funcție. Mi-au răspuns ușor: „E bine, îmi place!”. Citeam pe chipul lor: „Oare de ce mă întreabă, e un lucru ca toate celelalte…”. Nu pot spune că aș fi răspuns la fel când eram casier la o bancă din R. Moldova.

Lilia Sturza, Canada

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Iurie

    Respectul, cunostintele, educatia civica, protectia, etc – se incepe de la fiecare din noi. Daca incepe de la sine insusi, va da roada si vor prelua-invata de la el si altii. Rezultatele nu depind doar de conducere ci si de angajat, daca angajatul invata, lucreaza,mai vine cu propuneri etc – isi va croi drum spre noi cunostinte sau posturi, nu trebuie de bazat pe “poate m-a vedea” sau trebuia sa ma promoveze dupa 6 luni. Gloata, rindurile, etc se formeaza de la lipsa respectului unul fata de altul, a clientilor. Da, va fi si gloate si strigate, si nemultumiri – pentru ca unul asteapta ca sa intrebe fara sa scoata telefonul sa sune sau sa citeasca de pe saitul bancii, altul sa achite o factura pe care liber o achita online dar nu-si doreste, altul sa depuie bani pentru ca nu vrea sau nu stie sa foloseasca bancomate cash-in, altul sa scoata de pe card 100 lei pentru ca la bancomat nu-i place, etc…si tot asa…nu se asteapta ca sa iasa managerul sa indice acei 2 metri ci singur clientul pentru a fi in siguranta, pentru a cere respectul si spatiul pentru deservire se va intoarce si va expune clientului dupa el. unul va invata si va intelege, altul inca va trai ca “la piata mare”. Va fi respect de sine de ce-i ce-l deservesc – atunci nici benzi, talonase cu numere, paza, etc nu va fi nevoie.
    De comparatie cu bancile din strainatate – nu cred ca e comparabil ACUM, noi suntem tara mica si lupta merge pentru fiecare client, cum de amuzant asta acum nu ar suna, acum bancile vind mai totul, cosul de produse e mare si diversificat, ca vrei card rosu sau albastru sau ca depui banul la un % sau altul….va veni timpul si se va schimba mentalitetul, se va limita numarul de produse, timp si modalitati si o sa fie si la noi bine. Clienti nemultumiti ca si lucratori-angajati nemultumiti vor fi tot timpul, dupa parerea mea – depinde soarta, locul d emunca, cunostinte doar de tine insuti, unul va deveni vinzator bun si va merge in sus, altul va trece din gloata in gloata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *