Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   Ce are „picnicul” de Paști…

Ce are „picnicul” de Paști cu ruşinea?

Ziua de 8 martie am sărbătorit-o împreună cu câteva mame italience, cu care avem copii în aceeaşi clasă, mergând pur şi simplu la un film. O comedie franceză – „C’est la vie „. Aşa se chema – paradoxal, filmul, care avea să rămână în mintea mea mai mult pentru emoțiile și gândurile trăite de-a lungul lui, nefiind el cauza. Esenţa menită a fi transmisă spectatorului s-a dus pe apa sâmbetei, căci gândurile mele au fost cu totul în altă parte. Explic de ce.

În timpul publicităţii de la începutul filmului, una dintre mame, coafeză şi proprietara frizeriei în care profesează, se uită la mine zâmbind şi-mi zice: „-Ştii, azi am avut o clientă, conaţională de-a ta. O doamnă cultă, îngrijită, cu studii, căsătorită cu un italian. Din vorbă în vorbă, am ajuns la tradiţii şi obiceiuri. Şi ştii ce am aflat ? Că… voi, atunci, în ziua de pomenire a celor morţi, mergeţi la cimitir şi faceţi picnic acolo, lângă morminte. E adevărat ?” O altă mamă, cu ochelari pe vârful nasului, se întoarce către ea și face : „ – Chiar aşa ???”

Am muţit, mi s-a înfierbântat faţa în câteva secunde. O ruşine cât sala de mare mă cuprinsese, că-mi blocă şi limba, şi suflarea. M-am simţit exact ca un copil pus în ungheraş din vina şi pentru prostiile altora. Am ezitat ceva timp pentru a-i răspunde.

„ -Da, există şi aşa ceva, dar nu o face toată lumea. Eu nu-mi aduc aminte s-o fi făcut vreodată părinţii mei şi nici că ar face parte din tradiţiile noastre ortodoxe”.

N-au mai comentat, şi nici eu n-am mai continuat discuţia de frică să nu ducă într-o altă direcţie, la fel de neplăcută. Întrebări de tipul acesta au mai fost si încă vor mai fi. E normal, trăim cu ei laolaltă, avem copii la aceleaşi şcoli şi grădiniţe, în aceleași echipe de fotbal. Vor să ne cunoască, să ştie de unde venim, cu cine leagă prietenii ei şi copiii lor.

De ce atâta mirare la adresa „picnicului” moldovenesc de Blajini? Pomenirea morţilor în Italia se face pe 2 noiembrie, a doua zi după Sărbătoarea tuturor Sfinţilor (Giorno di Tutti i Santi). Până la această dată, timp de aproape o lună se fac o dată pe saptamână liturghii în cimitire (de ştiut că cimitirele de obicei nu se află prin preajma bisericilor). E o perioadă de pregătire pentru sărbătoarea din 2 noiembrie.

Înainte de această dată, fiecare familie este invitată să pregătească cum se cuvine mormintele: se face curat şi se aduc flori naturale, de regulă. De menționat că mormintele sunt vizitate și îngrijite nu doar în perioada dată, cei apropiaţi de cele mai multe ori le vizitează cu o cadenţă săptămânală sau chiar zilnică. Lumânările şi florile nu lipsesc. În ziua de 2 noiembrie are loc o singură liturghie în cimitir, după amiaza, iar celelalte liturghii au loc în biserici. În ziua dată nu se lucrează, iar toată ceremonia de comemorare a morţilor durează mai puţin de o oră, pentru că a doua zi lumea merge la muncă. Nu se dau pomene, nu se bea şi nu se mănâncă în cimitire. Se citesc rugăciuni, se cântă şi se sfinţesc mormintele. La fel ca în celelalte zile, poarta cimitirului se închide automat la o oră fixă, la orele 17:00 sau 18:00, în funcţie de zonă.