Răul universal are un nume – CORUPŢIA

Interviu cu Pascal Vagogne, Ambasadorul Franţei în R. Moldova

— Cum au evoluat relaţiile comerciale moldo-franceze după semnarea Acordului de Liber Schimb?

— Acordul de Liber Schimb Complet şi Aprofundat (ALSCA), semnat între R. Moldova şi Uniunea Europeană (UE), deşi a intrat deja în vigoare, cred că e prea devreme să evaluăm impactul pe care-l are asupra evoluţiei relaţiilor comerciale, cu atât mai mult că anii 2015 şi 2016 au fost ani dificili pentru economia moldovenească. Chiar şi în astfel de circumstanţe, se constată, totuşi, un progres foarte sensibil şi rapid al exportului moldovenesc spre Franţa. În anii 2013-2016 importurile au crescut cu 20%, în special în sectoarele în care R. Moldova are avantaje economice bine cunoscute, cum ar fi agricultura şi industria textilă. Fenomenul nu este caracteristic doar relaţiilor noastre comerciale bilaterale, fiindcă acest dinamism se observă în exportul R. Moldova la nivelul UE, care a crescut de la 53% până la 65%, în perioada 2014-2016.

Dar, dincolo de randamentul pozitiv înregistrat pe termen scurt, indus direct prin reducerea barierelor tarifare, nu trebuie să uităm că ALECA este, în primul rând, o investiţie pe termen lung: dispariţia frontierelor comerciale va stimula întreprinderile moldoveneşti să devină competitive pe piaţa europeană. Este un proces ce trece printr-o perioadă de tranziţie, având nevoie de un termen de adaptare mai îndelungat sau mai redus pentru unele sectoare, astfel încât agenţii economici din R. Moldova să implementeze în activitatea lor normele în vigoare ale pieţei unice, să armonizeze standardele de producere şi să amelioreze calitatea ofertei lor. Imediat cum aceste adaptări vor avea loc, întreprinderile din R. Moldova vor ajunge să concureze pe o piaţă de peste 400 milioane de consumatori. Acest lucru a fost deja realizat parţial în sectorul agricol, fiind înregistrate mai multe rezultate favorabile.

— Franţa găzduieşte mulţi studenţi din R. Moldova. De ce ţara dvs. investeşte atât de mult în învăţământul tinerilor, inclusiv al celor din alte state?

— Sistemul de educaţie francez este unul de calitate, fiind larg recunoscut pe plan mondial. Fie că e vorba despre clasamentul Shanghai, Financial Times, Times sau European Report on Science&Technologies al Comisiei Europene, instituţiile de învăţământ franceze ocupă întotdeauna primele locuri. Franţa este situată în centrul Europei, din punct de vedere geografic, economic şi politic. Metoda franceză de predare este recunoscută ca una riguroasă, de excelenţă, fiind cunoscută graţie abordării pluridisciplinare şi graţie deschiderii spre lumea exterioară, şi fiind încurajată şi de francofonia mondială.

Învăţământul moldovenesc, care de asemenea este unul de calitate, este încă relativ izolat şi studenţii care vin în Franţa să-şi continue studiile, plecând de la o bază deja solidă, au posibilitatea să se specializeze, să-şi aprofundeze cunoştinţele şi să fie încadraţi în reţeaua universitară internaţională. Latinitatea reprezintă un avantaj, deoarece facilitează afinităţile intelectuale şi ştiinţifice. În cele din urmă, capacitatea de adaptare, setea de cunoştinţe şi nivelul general justifică excelenţa reputaţiei obţinute de studenţii moldoveni în lumea universitară franceză.

— Cum ar putea R. Moldova să-şi recheme tinerii înapoi, după ce obţin studii în UE şi în alte state dezvoltate?

— Cetăţenii moldoveni de toate vârstele sunt destul de ataşaţi de ţara lor şi cel mai des o părăsesc cu regret, atunci când sunt în căutarea unor perspective profesionale mai bune peste hotare. Cu toate acestea, mulţi dintre ei au păstrat contactul cu patria. Sperăm că R. Moldova va cunoaşte în curând dezvoltarea pe care o merită, datorită potenţialului său şi datorită nivelului de educaţie al cetăţenilor, competenţelor lor. Pentru Guvernul R. Moldova este imperativ să acţioneze, după cum şi-a exprimat intenţia, ca să restabilească încrederea investitorilor străini şi să relanseze activitatea economică. Guvernarea trebuie să acţioneze rapid, deoarece pierderea resurselor umane continuă zi de zi, iar societăţile străine care intenţionează să-şi dezvolte activitatea în R. Moldova sunt uneori descurajate din cauza dificultăţilor ce ţin de angajare.

— Există corupţie în învăţământul francez? Ce lecţii ar putea prelua învăţământul din R. Moldova de la cel din Franţa?

— Nu aş vrea să exagerez atunci când vorbesc despre imaginea ţării mele, muşamalizând realitatea. Corupţia, din păcate, este un rău universal şi Franţa nu este cruţată. Totuşi, scandalurile în care este implicată sunt extrem de rar întâlnite, aproape niciodată, când ne referim la sectorul învăţământului.

Sfere precum educaţia naţională, justiţia reprezintă modele de administrare respectate în Franţa, ţară purtătoare de o lungă tradiţie de integritate şi independenţă, de o puternică deontologie, precum şi de un sens aprofundat al serviciului public.

Ce lecţie ar putea oferi Moldovei învăţământul francez? Fără îndoială, deprinderea abordării critice, spiritul de sinteză şi gândirea ordonată, în conformitate cu tradiţia carteziană a discursului asupra metodelor de instruire.

— Ce ar putea prelua R. Moldova de la Franţa în domeniul combaterii corupţiei în general?

— Corupţia este un adevărat cancer în lumea întreagă, deoarece perverteşte comportamentele peste tot unde există, deseori în situaţii extrem de grave, precum cele din domeniul sănătăţii sau al educaţiei.

Există, bineînţeles, politici eficiente, care au fost implementate în Franţa, însă reuşita lor depinde de integritatea celor care le implementează. Aceste politici au fost deja prezentate în R. Moldova, în cadrul mai multor seminare, în calitate de exemple de „bune practici”. Dar, în ciuda instrumentelor de control, peste tot persistă riscul ca fenomenul despre care vorbim, corupţia, să reziste, din cauza caracterului său insidios şi din cauza comportamentelor individuale greu de controlat. Lupta cu corupţia se bazează pe respectul celebrului Contract Social al lui Jean-Jacques Rousseau, care determina relaţiile dintre guvernanţi şi cei guvernaţi. Această luptă trebuie să aibă loc în cadrul unui exerciţiu democratic, prin investigaţii şi proceduri de control, dar şi prin alegeri, care le permit cetăţenilor să-şi dea votul pentru candidaţi politici a căror poziţie cu privire la corupţie să fie cea mai intransigentă. Deloc întâmplător, în preajma oricăror alegeri importante din toate ţările, abundă scandalurile politice legate de corupţie, care sunt pe larg mediatizate în timpul campaniilor electorale.

— Cât de independentă e justiţia franceză şi cum este asigurat acest statut?

— În Franţa, independenţa justiţiei este rezultatul unei lungi cuceriri, care se înscrie în cadrul Revoluţiei de la 1789 şi în lupta de separare a puterilor. În această calitate, ea face parte integrantă din moştenirea noastră şi magistraţii francezi sunt extrem de ataşaţi de existenţa ei, precum şi de alte două valori asociate: responsabilitatea şi imparţialitatea.

De altfel, în Franţa, există mecanisme juridice foarte eficiente, care permit controlul acestei independenţe. Statutul de justiţie independentă este garantat prin articolul 64 al Constituţiei franceze, care stipulează că magistraţii sunt inamovibili şi că Preşedintele Republicii este garantul independenţei justiţiei, fiind asistat de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Un alt element al acestei garanţii de independenţă îl reprezintă faptul că întreaga carieră a magistraţilor este gestionată integral de CSM, în conformitate cu articolul 65 al Constituţiei, şi, pentru a legifera statutul magistratului, este necesară o lege organică, a cărei procedură de adoptare este cu mult mai grea decât o lege ordinară.

— La recentele alegeri, o parte din diaspora moldovenească din Franţa nu a putut vota, din lipsa buletinelor de vot. Ce ar trebui să îmbunătăţim în R. Moldova, ca cetăţenilor să le fie asigurate drepturile civice?

— Participarea la alegeri şi la viaţa civică reprezintă un punct esenţial de legătură pentru cei stabiliţi în străinătate. Ministerul francez al Afacerilor Externe şi Dezvoltării Internaţionale este foarte atent la faptul ca francezii expatriaţi să se poată exprima în cadrul diferitor consultări electorale naţionale. Şi pentru scrutinul prezidenţial şi legislativ din acest an, o secţie de votare va fi deschisă pentru ei aici, la Ambasada Franţei din Chişinău. Posibilitatea de a vota în străinătate depinde, totuşi, de înregistrarea alegătorilor pe listele electorale până la 31 decembrie a anului precedent scrutinului, ceea ce ne permite să ştim exact numărul potenţialilor electori în ziua scrutinului. Cred că e anume ceea ce nu a reuşit R. Moldova la recentele alegeri prezidenţiale, fiind evidentă lipsa datelor valabile despre numărul cetăţenilor stabiliţi în străinătate şi lipsa unor liste electorale actualizate. În acest context, sunt convins că autorităţile R. Moldova îşi vor face concluzii în urma alegerilor din 2016 şi vor majora numărul buletinelor de vot, la alte alegeri, în toate ţările unde locuieşte un număr important de cetăţeni moldoveni.

— Ce se întâmplă în Franţa atunci când un partid de la guvernare nu înregistrează performanţe la alegerile ulterioare? Se face o analiză a eşecului? Participă membrii formaţiunii la asanarea partidului? În R. Moldova, unii lideri de partide par veşnici, şi chiar dacă nu înregistrează performanţe, rămân să conducă…

— Alternanţa este un factor aproape constant în politica franceză, pe parcursul ultimilor 30 de ani. Confruntându-se cu un ritm mai lent de creştere, francezii au deseori reflexul de a-i elimina în cadrul alegerilor ulterioare pe perdanţi. Aşa a fost în 1981, când pentru prima dată a fost ales un preşedinte socialist, în 1986 – cu revenirea la guvernare a dreptei, în 1988 – cu realegerea lui François Mitterand, în 1993 – cu victoria dreptei la alegerile legislative, în 1997 – cu cea de-a doua coabitare, în 2002 – cu realegerea lui Jacques Chirac şi în 2012 – cu revenirea stângii la putere. Unele dintre aceste înfrângeri au fost urmate de schimbări de orientare şi de repunere în discuţie a direcţiilor politice. În Franţa, la fel ca şi în R. Moldova, dar ca şi în întreaga lume, o mare parte a opiniei publice denunţă astăzi îmbătrânirea partidelor tradiţionale şi pledează pentru reînnoire. Rămâne să sperăm că această revendicare nu va încuraja prea mult populismul.

— Cum va coopera Franţa cu noul sef al statului R. Moldova? Se deosebesc socialiştii francezi de cei din Moldova?

— Franţa respectă alegerea democratică a cetăţenilor R. Moldova şi, desigur, este gata să coopereze cu noul şef al statului, indiferent de culoarea sa politică. Personal, am întreţinut întotdeauna relaţii de curtoazie cu dl Dodon, care, de altfel, vorbeşte foarte bine franceza. Ştiu bine că socialiştii din R. Moldova sunt diferiţi de socialiştii francezi, în special în ceea ce priveşte valorile. În linii mai generale, convergenţele între partidele din Moldova şi cele europene, cu istorii foarte diferite, sunt încă în curs de definire. Astăzi, Partidului Socialiştilor din R. Moldova îi revine să-şi precizeze clar poziţia vizavi de Europa, s-o explice partidelor europene de care se simte cel mai apropiat şi, dacă doreşte, nimic nu-l poate împiedica să se apropie de social-democraţia europeană, pe măsură ce ţara se va deschide şi se va dezvolta. În Franţa, la fel ca şi în Moldova, venirea la putere a socialiştilor a fost, chiar de la început, un motiv de mare îngrijorare pentru o parte a populaţiei. Frontul popular – în 1936, apoi dl Mitterand – în 1981, au constituit obiectul numeroaselor caricaturi şi tentative de diabolizare, înainte ca ideea alternanţei la guvernare să intre în obişnuinţă. Cum va fi această nouă coabitare în R. Moldova, spre bine sau spre rău, depinde de ceea ce vor dori să facă protagoniştii acestui subiect.

— Cum vedeţi libertatea presei în Franţa? Dar în R. Moldova?

— În Franţa, libertatea de exprimare este garantată prin Constituţie. Avem o veche tradiţie a jurnalismului de investigaţie, de critică şi satiră vizavi de putere. Cu toate acestea, sectorul presei întâmpină dificultăţi legate de situaţia economică şi de dezvoltarea presei on-line, care duce astăzi la o anumită concentrare, iar uneori şi la o reducere a calităţii investigaţiilor. Desigur, aceste probleme sunt relative, în comparaţie cu R. Moldova, unde situaţia generală în domeniul media rămâne foarte fragilă din cauza problemelor economice şi a unei concentrări foarte mari a organelor de presă.

— Cu o istorie de secole, Franţa nu şi-a schimbat niciodată imnul, La Marseillaise. Multora s-ar putea să nu li se mai pară actual. Cum de imnul rămâne neschimbat?

— La Marseillaise este unul din cântecele revoluţionare cele mai populare din lume. Compus de soldaţii armatei de pe Rin, La Marseillaise reprezintă un apel la apărarea valorilor libertăţii, egalităţii şi fraternităţii. A fost imnul tuturor ţărilor în lupta împotriva opresiunii. Ştiaţi că La Marseillaise a apărut în România în 1793, în versiunea greacă, introdusă de luptătorii eleni pentru independenţă, care îşi găsiseră refugiu la Bucureşti?

În 1875, filozoful rus Piotr Lavrov scria un cântec revoluţionar, pe muzica La Marseillaise. Acesta era „La Marseillaise a muncitorilor”, care, în 1905, a şi devenit imnul insurgenţilor în Rusia. Mai multe încercări au fost făcute pentru a o face mai paşnică, cu diverse orchestrări şi cu un nou cuplet. Astăzi nu ar fi rezonabil ca imnul naţional să fie schimbat. Vreau să zic că am rămas răvăşit aici, la Chişinău, când a doua zi după atacurile teroriste de la Paris, din noiembrie 2015, un grup de femei mai în vârstă au venit să aducă un omagiu victimelor, exprimându-şi solidaritatea cu Franţa. Acestea m-au rugat să le permit să cânte La Marseillaise. Ascultându-le, aveam lacrimi în ochi. Atunci am înţeles universalitatea acestui cântec.

— Ce nu cunosc moldovenii despre francezi?

— Când am sosit în R. Moldova, am fost surprins să văd în ce măsură Franţa era cunoscută aici. Francofonia şi latinitatea explică pe deplin marele interes pentru cultura franceză. Ar trebui de subliniat, în acest sens, rolul pe care l-a jucat Franţa în lupta pentru independenţa naţională a ţărilor din sud-estul Europei, prin difuzarea ideilor revoluţionare ale iluminismului. Odată cu dobândirea independenţei, instituţiile şi legile franceze servesc deseori modele de referinţă la crearea unor noi state. Moldovenii, graţie legăturilor culturale foarte strânse pe care le-au avut mereu cu Franţa, păstrează şi azi o excelentă cunoaştere a literaturii şi a cinematografiei franceze, o adevărată pasiune pentru cântecele franceze. Ei urmăresc cu mult interes viaţa politică din ţara mea, care nu ascunde nimic de ei. Uneori, Franţa reprezintă pentru ei o imagine prea înfrumuseţată, chiar un pic învechită, din cauza caracterului virtual pe care l-a păstrat îndelung, când graniţele erau închise. Astăzi, mobilitatea permite contactul cu realitatea franceză, care, de la început, poate dezamăgi, fiind prea idealizată. Dar, cel mai des, relaţia se consolidează, datorită experienţelor şi schimburilor concrete şi datorită descoperirii unei ţări moderne, diverse, aflată în permanentă schimbare.

— La alegerile recente, în R. Moldova s-a folosit pe larg sperietoarea cu migranţii. De ce trebuie să ne temem sau nu de migranţi?

— Pe toate continentele migraţia face parte din istoria omenirii. Ea contribuie la diversitatea şi la îmbogăţirea sa, la intersecţia popoarelor şi a culturilor. În faţa fricii, care pune la încercare sistemele noastre politice, societatea şi unitatea noastră, e necesar să fim responsabili şi să amintim că refugiaţii, în primul rând, au nevoie de protecţie, că ei sunt femei şi bărbaţi la fel ca şi noi toţi, oameni cărora le datorăm fraternitatea şi solidaritatea. În R. Moldova, sunt numeroşi bărbaţi şi femei forţaţi, contra voinţei lor, din motive economice, să treacă prin experienţa dureroasă a emigrării. Aceştia cunosc mai bine ca oricine cum e să fii migrant.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. Iulia Deleu

    Răul universal are un nume – CORUPŢIA
    Interviu cu Pascal Vagogne, Ambasadorul Franţei în R. Moldova

    Pentru Domnul Pascal Vagogne – Ambasador al Franței în RM,
    doresc să adresez o întrebare importantă…

    Care este motivul că nu a reacționat nicicum la mesajul meu strigător la cer, informînd Ambasada despre complicitatea instituțiilor europene, în special, franceze – Groupe Societe Generale, în corupția din Moldova. După mesajul oficial adresat, la 05.01.2017, a mai urmat o conferință de presă la tema…”Instituțiile europene profită de corupția din Moldova “, după care au fost difuzate reportaje la cîteva canale TV, despre ilegalitățile comise la BC “Mobiasbancă”, sub umbrella cărei stau acționarii majoritari – “Groupe Societe Generale“ , BRD “Groupe Societe Generale“ și BERD ???
    Mă numesc Iulia Deleu – acționara băncii nominalizate, sunt furată de aceasta sub diferite pretexte, prin hotărîri judecătorești criminale. De ce criminale? Deoarece proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul proprietarului ! Mai mult, dreptul la proprietate este inviolabil, conform prevederilor Constituției RM (art. 9, 46) și a Convenției Europene pentru Drepturile Omului (art. 1 Protocolul 1).
    Pentru mine șocant este și faptul că, urmare depunerii cererii la CEDO, m-am convins că și la CEDO prosperă corupția. Deși cererea a fost încadrată în prevederile Convenției, a fost recunoscută inadmisibilă spre examinare, ceea ce și am așteptat, luînd în considerație că este vorba despre instituțiile europene implicate în infracțiuni.
    După confruntările cu ilegalitățile comise de instituțiile europene, acestea servesc temei de a nu mai crede în așa numitele “valori europene”, acestea fiind niște pretexte de democrație și drepturi ale omului.
    Concetățenilor sugerez să nu ne facem iluzii și să așteptăm ceva de la cineva, ci să ne facem noi singuri ordine în casa noastră, iar în fața legii să fie trași toți, inclusiv și europenii, care au comis și mai comit încălcări pe teritoriul statului moldovenesc. A venit timpul să ne trezim la conștiința națională !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *