“Sfinţia Sa” din frigider
La 29 ianuarie 2014 medicii l-au declarat mort, stabilindu-i decesul după un atac cerebral. Medicii au încercat să-l resusciteze, dar au fost nevoiţi să-i constate moartea acestui pacient de 70 de ani. Medicul Harpal a declarat presei că pacientul “nu mai avea puls, bătăi de inimă, iar electrocardiograful desena o linie dreaptă”. Totuşi moartea acestui om nu a fost acceptată. Peste câteva zile, când “corpul său devenise gri”, a fost plasat într-un frigider şi declarat viu în continuare. E şi azi în frigider, congelat bocnă, şi la 120 de zile de când nu mai respiră şi nu-i mai bate inima e declarat viu. Este vorba de Sfinţia Sa Shri Ashutosh Maharaj şi e lider religios al satului Nurmahal din India.
Cazul morţii-nemorţii Sfinţiei Sale Maharaj a ajuns până în instanţă. Fiind în această stare de “culoare gri” şi congelat non-stop de 4 luni de zile, discipolii săi insistă să îl declare absolut viu, adăugând doar că e “în stare de profundă meditaţie”. Curtea Supremă de Justiţie din Punjab urmează să se pronunţe asupra acestui caz, decizând dacă Maharaj e viu sau mort.
Această istorie care se întâmplă la o depărtare de 5000 de kilometri pare inspirată absolut din realităţile sovietice-moldoveneşti. Prin R. Moldova au mai rămas încă inscripţii cu “Lenin jil, Lenin jiv, Lenin budet jity” sau “Lenin jiveye vseh jivîh”. Lenin e şi azi în Mausoleu, în centrul Moscovei, şi poate fi declarat liber “în stare de profundă meditaţie”. Dar nu despre inscripţii sovietice şi despre cadavre umane ţinute în formalină e vorba. Ci despre cadavrele politice de la noi, care, fiind moarte ideologic de nu-şi mai pot menţine verticalitatea, ajung să sugă sângele spiritual al bieţilor cetăţeni decenii în şir, băgându-le în cap himere.
Ideea alipirii Moldovei la Uniunea Vamală, sau afilierii cu Rusia, e promovată mai mult decât Biblia. Nici Igor Dodon, nici ceilalţi emisari ai Rusiei imperiale nu explică clar că Moldova a fost cu Rusia şi cu Uniunea Sovietică Vamală timp de aproape 70 de ani, şi că în acest răstimp moldovenii stăteau la cozi lungi să cumpere hârtie de wc, dar oricât de mult ar fi stat la coadă, tot nu aveau la ce o folosi, căci tejghelele cu mâncare erau cronic goale. Iar în timp ce moldovenii stăteau la coadă după hârtie igienică, europenii s-au unit într-o comunitate în care au muncit la un sistem transparent unde să nu existe cozi nici măcar după fericire. Nu ne spun aceşti emisari nici că, în timp ce socialismul predecesorilor lui Dodon înflorea aici, orice om sovietic visa să fugă din “închisoarea popoarelor” în Europa “cea declarată de ruşi în putrefacţie”. Că mii de mii de oameni au fost omorâţi în această cetate sovietică pentru faptul că s-au arătat interesaţi de democraţie, transparenţă, anticorupţie sau autodeterminare identitară. Că acea Uniune Sovietică Vamală a crăpat singură într-o bună zi şi milioane de oameni din toate cele 15 state-surori de închisoare au fugit să nu se mai întoarcă. Acum Dodon, Voronin, Greceanîi, Şelin, oameni care au petrecut frumoase perioade din propriile vieţi prin capitale şi staţiuni balneare europene, ne bagă insistent înapoi în Uniunea Vamală Sovietică, în cadavrul gri aflat în meditaţie.
Actuala Uniune Vamală, abia creată zilele trecute, se află din punct de vedere geografic la o distanţă impunătoare de hotarele R. Moldova. Deci, nu există hotar comun, aşa cum nu poate exista vamă comună între Kazahstan şi Moldova. Toate hotarele pe care le are R. Moldova sunt comune doar cu două entităţi: cu Uniunea Europeană şi cu un stat-partener în cadrul Parteneriatului Estic al UE. De ce oare aceşti Guru ai ideologiei sovietice insistă să ne bage pe toţi înapoi într-o uniune fără puls şi bătăi de inimă?
Răspunsul îl ştiu cei care îl “menţin în viaţă” cu forţa pe Sfinţia Sa Maharaj cel mort. Atâta timp cât Maharaj e viu (sau nu e declarat mort) liderii comunităţii religioase a acestuia se pot folosi liber de cei 170 de milioane de dolari – averea lui Maharaj. Dacă Maharaj ar muri, banii ar fi redirecţionaţi în scopuri caritabile.
Curtea de Apel Bălţi a declarat recent că Igor Dodon are linie verde la organizat referendumuri cu privire la alipirea la “Sfinţia Sa Gri”. Cine plăteşte spoturile, concertele, manipulările şi drapelele lui Dodon? Doar Maharaj cel în meditaţie profundă ar putea să spună, dacă ar putea vorbi.
