O fotografie misterioasă de Ajun

Răsfoind întâmplător un pliant (din 2006) în care erau prezentaţi artişti contemporani germani, am dat peste o fotografie care m-a intrigat. În prim-planul imaginii, pe dreapta, era un Moş Crăciun care părea că se ia la harţă cu cineva care purta o mască de godac. În spatele celor doi era parcată o maşină poliţienească blindată, iar în stânga  imaginii figurau 9 poliţişti (dacă e să-l socotim şi pe cel cu capul perforat de spirala care leagă paginile pliantului) în echipament antirevoltă. Creditul pentru această lucrare i se atribuia grupului de creaţie Schwabinggrad Ballett (SB).

Imaginea mi-a amintit imediat de acţiunile lui Anatol Mătăsaru, asemănarea dintre acestea şi imaginea pe care o aveam în faţa ochilor era de netăgăduit. Ştiam că Mătăsaru locuise un timp în Germania şi mă întrebam dacă nu cumva SB l-o fi inspirat.

Fotografia din pliant era însoţită de un text laconic semnat de Martin Conrads, pe care îl reproduc în contrinuare: «SB s-a format pe lângă mişcarea antirasistă No-Border-Camp (Tabăra fără frontiere). Grupul şi-a elaborat diverse strategii de autoprezentare, care produc în spectator neastâmpăr, contestă formele tradiţionale de exprimare, stimulează activismul şi implicarea politică. SB este un grup deschis. Ţine de o reţea care, printre altele, animează şi Buttclubul din Hamburg – un loc deschis dezbaterilor pe orice temă, lecturilor, prelegerilor, spectacolelor etc.»

Explicaţia nu mi-a fost deloc suficientă şi, după câteva saptămâni de căutare, am reuşit să aflu mai multe despre istoria şi acţiunile SB (denumirea grupului provine de la localitatea unde a avut loc cea mai mare înfrângere a armatelor naziste, în care e încadrat termenul prin care sunt cunoscute primele revolte muzicale antisistem din Germania Federală), l-am localizat şi pe autorul textului publicat în pliant, am mai descoperit şi alte texte critice în care erau pomeniţi cei de la SB, precum şi fotografii în care figurează membrii formaţiei la braţ cu poliţişti echipaţi la 4 gloanţe. Însă, cum nu ştiam nimic despre evenimentul din imagine aşa nu ştiu nici acum. (Desigur, se poate specula că Moş Crăciun a vrut să pună mâna pe nişte jumări şi cârnăciori cu sânge…) Ca şi toate textele sau imaginile în care figurează misticul Moş Crăciun, şi această fotografie a fost şi este acoperită de un val de mister.

Conrads mi-a dat imeilurile lui Christoph Schäfer (de la care primise poza ce mi-a stârnit curiozitatea) şi al Bernadettei La Hengst, doi dintre fondatorii şi pilonii grupului SB. Le-am scris, dar încă nu mi-au răspuns. Nu mai ştia dacă SB există, fiindcă pagina lor din internet n-a mai fost actualizată de câţiva ani, iar grupul era inedit şi prin faptul că membrii acestuia întotdeauna difereau de la o acţiune la alta, fapt care putea diminua durabilitatea acestuia în timp. Deşi mulţi dintre membri SB erau muzicieni şi-şi aveau propriile proiecte, SB a înregistrat totuşi un CD. «…Ne derivăm inspiraţia pentru creaţia noastră muzicală din formatul fanfarei şi din jazzul liber. În loc de un solist avem coruri răguşite, în loc de  «discursul muzicii pop», furnizăm aghitpropaganda dadaistă…» – îşi anunţau lansarea cei de la SB. La momentul scoaterii discului, din grup făceau parte 20 de inşi.

Dar SB nu se ocupă doar de muzică (se pare că mai sunt încă activi, am găsit câteva trimiteri la reprezentaţii  pe care le-au efectuat în 2008). Înscenează piese folosind muzică, costumaţii şi recuzite, cu uşurinţă atrăgându-şi spectatori şi, ocazional, năucind autorităţile. Animatorii acestui grup îşi schimbă adesea locul de acţiune şi, de cele mai multe ori, la evenimentele pe care le produc participă şi activişti locali. Încearcă să intervină pe neprins de veste în spaţii publice, transformând conţinuturi politice sofisticate în spectacole jucăuşe adresate unui public larg, de multe ori întâmplător. De la înfiinţarea sa, SB a produs o serie de scenarii în care sunt criticate brutalitatea poliţiei, rasismul, războiul şi gentrificarea (restaurarea sau reconstruirea de către oamenii mai bogaţi a unor proprietăţi urbane deteriorate, fapt care le măreşte preţul, dar, de cele mai multe ori, rezultă în mutarea-reamplasarea silnică din acele cartiere a categoriilor de oameni cu venit mai modest – o problemă cu care începe să se confrunte şi Chişinăul).

Iată, de pildă, una dintre acţiunile lor (ţinută în iulie 2002), despre care s-a scris destul de mult: o înscenare a unui târg de sclavi în mijlocul Strasbourgului. Publicul e anunţat că acţiunea piesei are loc în «Grecia antică – leagănul democraţiei». Din Barbaria vin oameni doritori să se stabilească în Grecia. Grecii le spun că, de vor să rămână, trebuie să se adapteze standardelor locale, deci, se organizează un târg de sclavi. Sex-sclava şi computer-sclavul îşi găsesc lesne cumpărătorii, deci pot rămâne, pe când sclavul-constructor şi sclavul culegător de bumbac – nu, şi sunt deportaţi înapoi în Barbaria. Piesa a fost jucată de două ori. Prima dată, poliţia le-a confiscat artiştilor o parte din recuzită şi placardele care anunţau actele piesei şi titlurile cântecelor interpretate pe parcurs. Intervenţia «curajoasă» a poliţiei a fost fotografiată de un trecător. Poliţiştii l-au atacat şi l-au lacrimogazat, forţându-l să-şi supraexpună filmul, ca să nu existe vreo dovadă a intervenţiei lor. A fost lacrimogazat şi un gură-cască, care a vrut să ajute fotograful. Ceva mai târziu, trupa a încercat să mai însceneze o dată piesa în altă zonă din centrul oraşului. De data asta se adunase repede câteva zeci de curioşi. Un detaşament CRS (analogul detaşamentului nostru SCUT) i-a înconjurat rapid pe interpreţi. Poliţiştii au oprit desfăşurarea piesei şi au insistat ca artiştii stradali să-i urmeze la secţie, unde s-ar fi legitimat. Cei de la SB au început a-şi flutura paşapoartele în faţa spectatorilor intonând sloganul «Sans papier» – (din fr., fără acte – un slogan reprezentativ, care readuce în memoria francezilor nedreptăţile la care sunt supuşi imigranţii.) Mulţimea a luat partea artiştilor, scandând şi ei «Sans papier!». Poliţia, văzând că balanţa forţelor nu e de partea ei, a decis să negocieze cu liderii grupului, în timp ce ceilalţi membri interpretau cât îi ţinea gura şlagăre franţuzeşti. În final, poliţiştii din CRS au trecut paşnic pe o parte a pieţei, iar artiştii pe cealaltă…

Cum vă ziceam, mai că nu ştiu nimic despre acţiunea din imagine, până şi internetul tace în privinţa ei, dar ştiu cu siguranţă că  Moş Crăciun n-a fost arestat atunci şi nici porcul. Surse demne de încredere mi-au comunicat că Moşul n-a dispărut de la lucru şi a continuat să aducă cadouri copiilor de Crăciun şi Revelion în ultimiii câţiva ani, iar godacii mai produc cârnaţi şi fripturi. Îndrăznesc să cred că şi în acest an va fi la fel, şi chiar dacă Moşul se va pune în poară cu godacii sau cu poliţia, va scăpa de prinsoarea lor şi va lăsa sub pom cadouri minunate!

Teodor AJDER, psiholog