Moscova ne vrea, dar de tot

Moscova şi Chişinăul au reluat, pe ultima sută de metri, consultările în problema asocierii R. Moldova la UE. Mai aproape de sfârşitul lunii, se aşteaptă ca la Chişinău să vină într-o vizită de lucru şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov. Până la venirea lui Lavrov, însă, la Chişinău (dar şi la Tiraspol) s-a aflat într-o vizită de recunoaştere adjunctul ministrului Lavrov, Grigori Karasin. Acesta şi-a făcut apariţia cu două săptămâni înainte de data la care R. Moldova are de semnat, alături de Georgia, Acordul de Asociere şi de Liber Schimb cu UE (Bruxelles, 27 iunie). La Chişinău, Karasin a avut întrevederi la Ministerul de Externe, dar s-a întreţinut şi cu premierul Iurie Leancă. Din informaţiile care au ajuns în presă, părerile părţilor au rămas, după cum şi erau: împărţite. Încercarea lui Leancă de a-l convinge pe emisarul Moscovei că R. Moldova vrea relaţii „foarte bune cu Rusia” şi că asocierea la UE „nu va afecta aceste relaţii” nu l-a impresionat şi nu l-a făcut mai optimist pe Karasin. Rusia – şi de data aceasta – a luat în furci alegerea pro-europeană a R. Moldova, deşi Chişinăul şi Moscova au, la nivel oficial, o altă înţelegere. Acum doi ani, în cadrul unor consultări la nivelul Ministerelor de Externe de la Chişinău şi Moscova, şeful Externelor ruse, S. Lavrov, anunţa că Rusia va respecta „dreptul suveran al R. Moldova de a alege încotro să meargă”, dar cu o condiţie: că Chişinăul şi Moscova vor consulta în comun, la nivel de experţi, prevederile Acordului de Asociere, înainte ca acesta să fie semnat. Potrivit lui Lavrov, „expertizarea” era necesară pentru „neutralizarea consecinţelor negative ale Acordului asupra relaţiilor ruso-moldoveneşti…”. Deşi Chişinăul a respectat condiţia şi a făcut maximă transparenţă pe marginea Acordului, Rusia nu a putut trece peste vechile ei ambiţii: ameninţările de acum un an ale vicepremierului rus D. Rogozin, că moldovenii vor îngheţa la iarnă, că piaţa de muncă din Rusia se va închide pentru gastarbeiterii din Moldova, că relaţiile comerciale moldo-ruse vor avea de suferit, au fost reluate şi mediatizate săptămâna trecută de Karasin. Acelaşi refren, categoric şi dur: dacă Chişinăul va semna Acordul cu UE, relaţiile Moldovei cu Rusia vor fi „grav afectate” pe „termen lung: şi pe plan politic, şi economic, şi umanitar, şi spiritual”, a specificat emisarul rus. Ce-i drept, înainte de a se reîntoarce la Moscova, Karasin şi-a reamintit de „expertiză” şi a vociferat că „economişti profesionişti din cele două ţări vor participa la o rundă specială de consultări în perioada 10-11 iunie. Runda va fi dedicată neutralizării impactelor negative ale asocierii RM la UE… Acest lucru este important. Noi sperăm că lucrurile vor deveni clare şi pe înţeles pentru ambele părţi”, a precizat Karasin. Runda a avut loc, experţii s-au reunit, iar acum două zile, ”economiştii profesionişti” din Rusia au cerut Chişinăului ca în zilele de până în 27 iunie să aleagă între CSI şi UE. „Moldova trebuie să facă o alegere concretă, ea nu poate combina două sisteme: CSI şi UE… Dacă va opta pentru UE, ea îşi va perturba relaţiile cu CSI”. Declaraţia vine din partea viceministrului Dezvoltării Economice a Rusiei, Aleksei Lihaciov, membru al grupului de experţi. Deci, Moscova ne vrea, dar de tot. Ce va urma? Se va merge mai departe de acest schimb unilateral de replici la nivel diplomatic între Moscova şi Chişinău? Se va trece la un război al declaraţiilor mai categorice, cu urmări mai puţin previzibile sau lucrurile se vor tempera? Deocamdată, mai mult se tace. Dar, oricum, nu fără ameninţări. Marţi noaptea Tiraspolul se transformase într-un fel de Doneţk. Localnicii au fost ţinuţi în panică până după ora două de noapte. Potrivit presei locale, în oraş s-au mimat scene de luptă, cu implicarea lansatoarelor de grenade. Exerciţii de rutină? Sau pregătiri pentru 27 iunie?

Leancă a cucerit Parisul

În timpul în care Karasin a plecat înapoi la Moscova, iar Lavrov încă nu a ajuns la Chişinău, R. Moldova a fost vizitată de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, o delegaţie a Comisiei Interparlamentare R. Moldova – România pentru Integrare Europeană a vizitat Bucureştiul, la Chişinău au venit, în două vizite consecutive, vicepreşedintele Senatului Cehiei, Premysl Sobotka, şi ministrul german pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, Gerd Muller, Guvernul României şi Parlamentul Estoniei au făcut, anticipat, apel către statele membre UE să ratifice, în regim de urgenţă, Acordurile de Asociere cu R. Moldova şi Georgia şi – extrem de important, la Paris într-o vizită de două zile s-a aflat, la învitaţia preşedintelui francez, François Hollande, premierul Iurie Leancă. Presa a scris că Leancă a cucerit Parisul, graţie faptului că a putut obţine de la autorităţile franceze garanţiile unui parteneriat sigur şi de durată în procesul de integrare europeană pentru R. Moldova. „Franţa este de partea voastră…”. Este declaraţia prim-ministrul francez, Manuel Valls. De fapt, toate întrevederile oficiale din această săptămână, ca şi celelalte din ultoma perioadă, au avut, în fond, aceleaşi subiecte de discuţie: Acordul de Asociere, situaţia din regiune, solidaritatea partenerială cu R. Moldova. şi tradiţia asta durează de câţiva ani, cu vizite solide şi agende importante. Chişinăul nu a cunoscut, sub nicio altă guvernare, o densitate mai mare de vizite şi schimburi de vizite oficiale, cu şefi de state, şefi de guverne, cu marii mandataţi ai Casei Albe şi ai marilor cancelarii europene, dovadă că R. Moldova a ales să fie într-un destin cu Europa, iar Europa a ales să fie alături de Moldova. Întrebarea e: dacă Moscova nu este alături de R. Moldova în această alegere a ei, cu cine este ea împotriva R. Moldova? Cine sunt marii ei parteneri? Dodon?, Formuzal?, ”Antifa” lui Tkaciuk şi Petrenko?, Konstantinov?, Burgugi?, Usatîi…? După Karasin, la Chişinău vine Lavrov. Va anunţa Lavrov şi de dara asta, aşa cum a făcut-o în 2012, că Rusia va respecta „dreptul suveran al R. Moldova de a alege încotro să meargă” ori va încerca să-i corecteze „mersul” cu alde Dodon, Formuzal, Antifa…?