Cine se teme de ACUM?

Ce a așteptat Maia Sandu și Andrei Năstase de la Igor Dodon? Că va merge împotriva lui Plahotniuc, fără de care nu ar fi ajuns președinte? Că va ridica mâna împotriva regimului din care și el face parte? Că îl va accepta mai degrabă pe Năstase șef de parlament decât pe Greceanâi sau pe Sandu premier în loc de Plahotniuc?… Dodon și Plahotniuc sunt prea legați, ca să-i poată dezlega Năstase sau Maia.

Şi după aproape două luni de la scrutinul parlamentar din 24 februarie rămânem unde eram. În punctul „0”. Situația este mai incertă, poate, decât era. Cum și de cine va fi guvernată R. Moldova în următorii 4 ani (dacă se va ajunge să se întâmple și asta, cumva) rămâne în continuare un mare semn de întrebare. S-au jucat și dejucat în cele șapte săptămâni de după alegeri tot felul de scenarii. Peții peste peții și refuz după refuz. Cei mai curtați au fost cei de la Blocul ACUM. La „mâna” celor de la ACUM au pretins și PDM, și PSRM, și Moscova (apel la o coaliție politică PSRM-ACUM, înscenată de una din portavocile Kremlinului, Dmitri Kiselev), și Dodon personal. În sprijinul unui concubinaj politic postelectoral PSRM-ACUM se pronunța public – mai nou, și câteva organizații din mediul societății civile…

Scenarii au fost prea multe, jocurile – prea încurcate, interesele partidelor votate și care au trecut în parlament prea diferite (una spunem, alta facem) și prea mari, în dependență de personaj, orgoliile liderilor. Igor Dodon, care ba e șef de stat, ba șef de partid la socialiști, o face pe Tutankhamon, deși a pierdut alegerile („Vine timpul nostru” a eșuat ca proiect electoral). Vlad Plahotniuc, care imediat după alegeri își asumase rolul de principal negociator și scenarist al viitorului format de guvernare în R. Moldova, s-a retras din prima linie în „spatele frontului” și, cu siguranță (așa cum a mai făcut-o când nu se vedea și nu se auzea), pune la cale „altceva” decât ceea ce anunțase inițial (o alianță, fie cu ACUM, fie cu PSRM, sau cu ambele), Andrei Năstase și Maia Sandu încearcă, caută, vor să dea jos PD-ul de la guvernare, dar nu au cu cine. Marți a devenit clar că o posibilă înțelegere, în acest sens, cu socialiștii lui Dodon-Greceanâi, este imposibilă și ireală. Era și din start, dar, mă rog, plăcerea iluziilor există și în politică, ca și peste tot. Pe 9 aprilie, PSRM, care a fost invitat de ACUM la negocieri și discuții publice privind pachetul de legi antioligarhice, propus de ACUM, a respins invitația. În răspuns, cei de la ACUM i-au acuzat pe socialiști de complicitate cu democrații și de obediență față de regimul Plahotniuc. Maia Sandu, lidera PAS, a declarat că după refuzul de ieri, e inutil „să ne mai facem speranțe că este cineva acolo (în PSRM, nota red.), care are curajul să înfrunte regimul”. Putea fi altfel? Putea, dacă socialiștii ar fi fost altceva decât democrații. În esență, însă, sunt aceiași, cu aceleași origini politice și ideologice, cu aceleași maniere, apucături și interese. Ce a așteptat Maia Sandu și Andrei Năstase de la Igor Dodon? Că va merge împotriva lui Plahotniuc, fără de care nu ar fi ajuns președinte? Că va ridica mâna împotriva regimului din care și el face parte? Că îl va accepta mai degrabă pe Năstase șef de parlament decât pe Greceanâi sau pe Sandu premier în loc de Plahotniuc? Dodon și Plahotniuc sunt mână în mână, așa cum au mers din momentul în care Igor Nicolaevici, împeună cu Greceanâi și Ceban, au trădat PCRM-ul (contra bani grei,- spune V. Voronin), tot asa cum au mers la prezidențialele din 2016 și la parlamentarele din 2019. Sunt prea legați, ca să-i poată dezlega Năstase sau Maia. Și atunci care a fost (poate și mai este încă) miza pe PSRM a celor de la ACUM, când Igor Dodon recunoștea cu text deschis, acum o săptămână, că „toată lumea înțelege că socialiștii și ACUM nu vor putea nicicând să conducă țara împreună. Poate fi posibilă o cooperare temporară, pentru o perioadă foarte scurtă…”. Cât de scurtă? Tot atât sau mai scurtă decât au fost perioadele în care PDM a hăcuit în alianțele de după 2009 până în 2019, cum i-a fost mai bine, de la caz la caz. Și pentru ce, dacă obiectivul principal al celor de la ACUM, legat de eliberarea statului din captivitatea unui regim oligarhic, nu intră și în obiectivele socialiștilor, decât ca decor electoral?

La sfârșitul săptămânii trecute, după ce a încheiat consultările cu fracțiunile parlamentare, Igor Dodn a plecat într-o nouă „vizită de lucru” la Moscova. Nu e prima de când e președinte. Dar prima (cel puțin din câte se știe) pe care Dodon nu a anunțat-o, ceea ce dă de bănuit că Igor Nicolaevici a mers la Vladimir Vladimirovici să vadă ce variantă au de ales socialiștii. Scenarii, așa după cum le anunța Dodon, în ajunul plecări la Moscova, ar fi 4: „Primul – socialiștii creează o coaliție de guvernare cu blocul pro-european de dreapta ACUM. Al doilea – socialiștii formează majoritatea parlamentară cu democrații. Al treilea – negocierile eșuează, iar PDM, aflat la guvernare, creează un guvern minoritar care ar fi asigurat de voturile deputaților „transfugi” și ar continua să guverneze, ca și până acum. Și al patrulea scenariu – dizolvarea parlamentului și organizarea alegerilor parlamentare anticipate…” Astea erau scenariile cu care pleca Dodon a Moscova. Cu ce a revenit, deocamdată nu e clar, deși după refuzul de marți de a se întâlni cu cei de la ACUM, tot mai multe voci din mediul analitic înclină să creadă că astfel a fost pus punct discuțiilor despre o posibilă alianță antioligarhică PSRM-ACUM și că socialiștii vor merge pe varianta alegerilor anticipate, pentru care Dodon susține că „la această etapă, șansele pentru anticipate sau crearea unei majorități sunt: 60% – anticipate, 40% – găsirea unui compromis”. Ce pune la cale Moscova? Contează și ce vor face pe 21 aprilie ucrainenii.

Acum o săptămână, intrat în tăcere, PD își comanda un nou sondaj de imagine. Democrații au fost scoși, evident, pe primul loc, socialiștii pe doi, iar „cel mai rău votat” era arătat ACUM.

Sondajele realizate la comandă politică întotdeauna mint. Întrebare: se pregătește și PD de anticipate? „Da” sau „nu”, ACUM oricum nu are cum rata un scor mai bun decât pe 24 februarie. Pachetul de legi antioligarhice, emis de ACUM, i-a sporit ratingul. Cine se teme de ACUM?


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *