Ce aduc politicienii moldoveni de la Moscova și cât (ne) costă? | ZdG Explică
Politicieni mai mari, mai mici, ditamai membri ai Parlamentului Republicii Moldova, pseudopoliticieni, lideri și membri de pseudo-partide, politicieni condamnați penal și fugari – fac ce fac și iau avionul spre Moscova. La întoarcere sau chiar pe parcursul șederii lor acolo, ei declară că au înregistrat mari succese, au rezolvat o mulțime de probleme și aduc acasă, în Moldova, doar bunătăți sub formă de promisiuni de carduri bancare, gaze ieftine, cote de export etc.
Trebuie ori nu să meargă în Rusia politicienii din Republica Moldova pentru parteneriate politice? Explicăm.
Primul argument: Vladimir Putin este acuzat oficial de crime de război, iar Curtea Penală Internațională de la Haga a emis un mandat de arestare pe numele președintelui Federației Ruse, ca urmare a unei investigații internaționale privind crimele împotriva copiilor în războiul din Ucraina.
Mandatul de arestare împotriva lui Putin este un caz unic în justiția penală internațională, este pentru prima dată când un șef de stat care este membru al Consiliului de Securitate al ONU primește mandat de arestare internațional. Au existat numeroase discuții la nivel înalt, dar atrocitățile din Ucraina, în special cele cauzate copiilor, sunt abominabile și aceste crime au un comandant suprem care dirijează războiul și care ar fi trebuit să le oprească – numele lui este Vladimir Putin.
Trebuie să menționăm că această Curte Penală de la Haga a fost creată în baza unui act internațional numit Statutul de la Roma, ratificat de către 124 de state ale lumii, printre care și Republica Moldova.
Acum haideți să analizăm la rece: țara ta, pe care tu o reprezinți ca politician, susține arestarea și judecarea lui Putin la Curtea Penală de la Haga, iar tu mergi la Moscova sau la Soci și strângi mâna lui Putin?
Argumentul doi. Statul tău, pe care-l reprezinți și care și-a votat propriul statut de neutralitate, nu a putut fi neutru nici pentru o zi, deoarece are o armată rusă pe teritoriul tău, dar și un depozit enorm de arme rusești, pe care Rusia a promis să le retragă cu 30 de ani în urmă, dar a mințit și nu le-a retras niciodată, creând situații de risc și comițând unele crime pe parcursul acestor zeci de ani. Și acum tu strângi mâna lui Putin?
Dacă simplificăm lucrurile, ar reieși cam așa: în familia vecinilor a intrat recent un criminal feroce, le-a ucis o parte din copii, a omorât bărbații familiei și a violat femeile, a luat frigiderul cu tot ce era în el, copiii rămași vii și a plecat. Peste câteva zile, te îmbraci frumos și te duci la criminal în ospeție. Acolo plâng copiii răpiți din casa părintească, dar tu te așezi cu criminalul la masă, luați din frigiderul însângerat tot ce vă place, mâncați, beți, vă strângeți mâna și vă faceți planuri de viitor. Da, tu știi că a comis aceste crime, știi că criminalul va fi deferit justiției mai devreme sau mai târziu, știi că ești părtaș la crimă dacă vezi copiii răpiți plângând în casă, dar tu zâmbești, strângi mâna, te întorci acasă și zici: „Dragă familie, criminalul își va ține în continuare armele în gospodăria noastră, pentru că el așa vrea și iată ne-a dat câte un card care nu funcționează la noi în gospodărie, dar e important, căci e de la un criminal vestit.” În același timp, gospodăriile din tot satul declară că acest criminal feroce trebuie tras la răspundere, dar tu te alături la alți 2-3 criminali care nu condamnă uciderea copiilor, ci susțin această crimă. Concluzia e simplă: îți plac criminalii care ucid copii și ar trebui să nu ai dreptul de a lua decizii în această gospodărie, pentru că deciziile tale sunt periculoase pentru ceilalți.
Argumentul trei. Politicienii moldoveni care merg cel mai des la Moscova (Șor, Dodon, Guțul, Vlah, deputații transfugi Nesterovschi și Lozovan, dar și Suhodolschi, Bolea, Parasca și mulți alți politicieni ai partiduțelor trase la indigo după modelul partidului interzis Șor) cel mai des critică procesele democratice: că alegerile nu ar fi libere, că mass-media ar fi obstrucționată, că inițiativele civile ar fi descurajate, că protestele pașnice ar fi reprimate, că criticii guvernării ar fi pedepsiți pe nedreptate sau că puterea ar comite abuzuri față de opoziție. Lista de nemulțumiri e lungă și serioasă.
Surpriza este că politicienii moldoveni care merg la Moscova să strângă mâna lui Putin sau a altor servanți ruși aflați pe lista sancțiunilor internaționale se plâng de calitatea democrației din Republica Moldova, nu de cruzimea autocrației din Rusia.
Să ne uităm peste datele și cifrele oficiale. Măsurarea internațională a stării democrației o fac organizații globale cu reputație, acceptate de majoritatea statelor lumii. Freedom House, o organizație creată cu peste 80 de ani în urmă, măsoară anual libertățile în statele lumii. Rusia are un scor de doar 13 puncte din 100 și e declarată un stat care nu e liber, iar Republica Moldova are un scor de 61 din 100 de puncte, adică stă de vreo 5 ori mai bine ca Rusia la capitolul libertăților. La rubrica libertăți civile, Moldova ia 35 de puncte din 60, iar Rusia – doar 9 puncte din 60.
Dar, pe lângă rapoartele internaționale, toată lumea știe că Rusia i-a arestat și i-a condamnat practic pe toți oponenții lui Putin, pe mulți i-a otrăvit, maltratat până au murit în închisori – Navalnîi e doar ultimul exemplu. Rusia a arestat o mulțime de jurnaliști și activiști, a omorât o listă mare de jurnaliști de investigație, a închis edițiile de mass-media independentă, până și renumitul ziar „Novaya Gazeta”, condus de un premiant Nobel, a fost închis. Rusia arestează protestatarii, chiar și pe cei care protestează în tăcere, chiar dacă protestează un singur om.
Argumentul patru. Să ne amintim de trădarea de Patrie. Dacă Rusia e un stat neliber, dacă Rusia a declanșat un război ucigaș, dacă liderul Rusiei e urmărit penal de o instanță internațională, ce poți să aduci de la Kremlin la Chișinău? Angajamente politice? Și care e prețul? Care e plata? Și dacă articolul 337 din Codul Penal spune că „trădarea de Patrie e o fapta săvârşită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a Republicii Moldova prin trecerea de partea duşmanului”, atunci politicienii ar trebui să răspundă primii.
