Un p(l)ic de amidon pentru Ţuţu

Constantin Ţuţu e tânăr, bine pregătit fizic şi prost pregătit intelectual. Poate chiar foarte bine pregătit fizic şi extrem de prost pregătit intelectual. N-ar fi o problemă, căci oamenii sunt diferiţii, unii ştiu foarte bine să boxeze, alţii – să coacă pâine, sau să construiască poduri, sau să crească livezi sau să scrie cărţi. Toţi, însă, trebuie să se simtă liberi şi să poată supravieţui cu demnitate, îndeplinind munci pe măsură. Şi pentru ca toţi oamenii să aibă condiţii adecvate de dezvoltare şi participare, în baza abilităţilor şi intereselor proprii, există deputaţi, care au obligaţia să elaboreze legi incluzive pentru toţi.

Tragedia lui Ţuţu şi a Parlamentului de la noi a fost să se întâlnească unul cu altul. Ţuţu, bine pregătit fizic, nu avea vreo dotare intelectuală care l-ar abilita să fie măcar un stagiar în vreo comisie parlamentară, dar mite deputat. Ţuţu pare să fi fost adus cu forţa în Parlament – era acuzat de un omor şi, ca să scape de pedeapsa penală, s-a găsit un partid care avea nevoie de musculatura lui şi de experienţa pumnilor lui. Ca să evite închisoarea, Ţuţu a fost plasat într-o formă de arest la Parlament.

De ce e o formă de arest, deputăţia lui Ţuţu? Toate încercările lui de a se face util în legislativ au finalizat cu pamflete, bancuri, alte eşecuri hilare. Nu i-a ieşit mai nimic, nici să citească de pe foaie, că oricum rătăceşte cuvintele, nici să vorbească liber, căci rătăceşte noţiunile. Nici să întrebe ceva nu reuşea, căci întreba lucruri de care ştiau şi elevii din clasa a treia. De exemplu, întrebarea cu amidonul. Nu i-a ieşit nimic, dar nici nu a putut părăsi instituţia. Decât când trebuie să îndeplinească o sarcină politică, nu legislativă.

Oare cum ajunge un om să termine şcoala medie şi să nu ştie cum se produce amidonul şi ce plante îl conţin? Şi de ce ajunge un asemenea om deputat, primind salariul şi alte beneficii din buget? Cui anume i-a folosit acest lucru: parlamentului, cetăţenilor, partidului? Nimănui.

Priviţi postările sale de pe reţelele sociale: seamănă cu un roboţel care îndeplineşte nişte munci pe care le înţelege parţial. Majoritatea acţiunilor sale publice sunt electorale, în favoarea partidului pe care îl reprezintă. Ţuţu n-a dovedit niciodată cunoştinţe privind doctrinele politice, structura instituţiilor politice, misiunea lor. Se vede că nu cunoaşte nici misiunea deputatului, de vreme ce, în majoritatea postărilor, e prezent prin şcoli şi alte instituţii locale pe unde au mai rămas oameni în Moldova, cărând saci, lăzi, genţi, colete cu bunuri şi plicuri cu bani.

De ce prezumăm că nu cunoaşte care sunt atribuţiile şi misiunile deputaţilor? Pentru că nu şi-ar fi permis niciodată să ducă cizme albe de cauciuc sustrase din nişte ajutoare umanitare – la nişte oameni săraci din sate înglodate, pentru că nu şi-ar fi permis niciodată să ducă plicuri cu bani prin şcoli, anumitor elevi, fără să se asigure că ştie de unde provin banii şi că există un act legal care stabileşte modul în care aceşti bani sunt donaţi, fiind documentat şi modul în care aceştia sunt recepţionaţi.

Potrivit Legii privind statutul deputatului, Ţuţu şi ceilalţi 100 de deputaţi, ar fi trebuit „să facă propuneri vizând examinarea la şedinţele Parlamentului a informaţiilor prezentate de orice organ sau persoană oficială, aflată în subordinea sau sub controlul Parlamentului; să pună problema votului de încredere în Guvern, în persoanele oficiale alese, numite sau confirmate de Parlament”. A făcut el asta? Nu, deputatul Ţuţu nu a analizat critic Guvernul şi instituţiile publice, el le-a lăudat cu cuvintele şefilor, fără să le analizeze activitatea.

Legea despre statutul deputatului mai spune că legislatorul trebuie „să propună spre examinare Parlamentului probleme ce ţin de controlul asupra modului în care organele de stat şi cele obşteşti, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile (mai departe unităţi) execută legile şi hotărârile Parlamentului”. Câte legi încălcate au fost aduse în atenţia Parlamentului de către Ţuţu? Ştie el să califice o încălcare legală? Ştie el să facă o analiză? Măcar să o citească fluent de pe foaie?

Ţuţu ar mai fi trebuit „să facă interpelări, să adreseze întrebări preşedintelui şedinţei, să ceară răspunsuri”, dar a aplecat capul, a luat sacul cu trandafiri, cizmele albe şi s-a dus prin sate, să împartă pomeni politice.

„Deputatul este obligat să respecte cu stricteţe Constituţia, legile, normele etice şi morale”. Deputatul care citeşte, gândeşte şi înţelege. Şi cei care ştiu ce e amidonul.