Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Republica Moldova, împărţită la 3

Republica Moldova, împărţită la 3

Să ne bucurăm că avem Alianță? Dacă eram în 2009, cred că am fi ieșit în stradă și am fi ovaționat cel puțin până după miezul nopții. Și în 2010 – la fel. Dar suntem în 2015, după 4 alianțe de guvernare cu aceleași PLDM și PDM (PL fiind în două rânduri scos din ecuație), care și-au făcut imaginea de cele mai „răpitoare” coaliții…

Pe 17 iulie se împlinea exact un an de la prăbușirea navei aeriene malaieziene de pasageri Boing-777-200ER. Tragedia, în care și-au pierdut viața 283 de pasageri și 15 membri ai echipajului, se întâmpla în zona de război din estul Ucrainei, în apropiere de Donbas. Cu o zi mai devreme, pe 16 iunie, tot săptămâna trecută, la Chișinău se împlinea (de data asta exact o lună, nu un an) de la prăbușea Guvernului Gaburici și a Alianței minoritare „pentru o Moldovă Europeană”, sclipuiră pe sub masă de PDM, PLDM și PCRM, în urma alegerilor din 30 noiembrie-2014. În cazul Boing-ului, acesta se prăbușise în urma unui atac terorist cu rachete, provocat, potrivit versiunilor Kievului și Occidentului, de către insurgenții pro-ruși, care controlau și mai controlează militar zona. În cazul Guvernului Gaburici și a „Alianței minoritare”, căderea se producea în urma unui act banditesc („jaful secolului”), cu implicarea (directă sau prin complicitate) a „mai marilor puterii” de la Chișinău, rezultat cu sustragerea din Banca de Economii, Banca Socială și Unibank, a unui miliard de euro. Și într-un caz, și în altul, avem de a face cu o crimă. Singura diferență e că, dacă în cazul aeronavei (ancheta e pe final), SUA au cerut ONU examinarea cauzei într-un tribunal internațional, în cazul jafului din R. Moldova de anchetă, la modul serios, nu se ocupă nimeni. Procuratura, Centrul Anticorupție, Justiția sunt la cheremul „autorilor” crimei care, în loc să fie amenințați de ani grei de pușcărie și confiscări serioase de avere, ne anunțau ieri, de dimineață, că au încheiat tocmeala (negocierile în 3) și au pus la cale o nouă alianță de guvernare a R. Moldova.

Alianță cu ”obloanele trase”

Ce va urma? Potrivit celor 3 noi-vechi „aliați” (V. Filat, M. Lupu și M. Ghimpu), rubiconul a fost trecut, Acordul de constituire a Alianței a fost parafat, deși, – zic ei, le-a fost greu și e clar că nu avea cum să le fie ușor, dacă avem în R. Moldova o singură funcție de prim-ministru și de șef de stat, iar pretendenți la ele avem mai mulți. În fine, ce-a fost, s-a trecut. Ce au făcut și ce au dres e clar și așa, dacă timp de o lună au tot „negociat” cu ușile închise, cu obloanele trase, cu ”ț-ș-s-s-t” în fata presei… Mai ceva decât la „Cina cea de taină”. Secrete. Secrete mari. Era și de așteptat. Sunt 3 și toți orgolioși. În plus, poziția mult mai categorică, decât până acum, a PL-ului, care a condiționat, din start, partajarea funcțiilor la guvernare de la „0”. Concluzia, care rezultă din declarațiile de ieri ale lui V. Filat, M. Lupu și M. Ghimpu, e că R. Moldova a mai fost o dată împărțită la 3. Cât de reușit și spre binele cui a fost făcută această „împărțire” – asta-i întrebarea. Deocamdată, însă, nu avem decât să constatăm că acest lucru s-a întâmplat și că asta este, de fapt, răspunsul pentru cei care s-au întrebat, pe durata unei luni, ce fac Filat, Lupu și Ghimpu la aceste negocieri, ce negociază, de ce doar în 3 și atât de mult (dacă au guvernat împreună și se cunosc deja foarte bine) și despre ce negociază, dacă nu spun nimănui nimic, nici până a intra la negocieri, nici după. Acum e clar: lupta s-a dat pentru funcțiile-cheie în stat și posibilele ministere în cadrul viitorului guvern. Potrivit declarațiilor prealabile, șefia Guvernului a revenit PLDM, cea a Parlamentului – PDM și șefia statului – PL. Și la ministere, lucrurile pare să se fi clarificat. PLDM și PDM vor avea în custodia lor câte 6 ministere și alte 4 ministere vor fi deținute de PL. Asta-i ceea ce s-a declarat ieri, după parafarea Acordului.

Negocierile s-au încheiat. Și lupta pentru putere?

Să ne bucurăm că avem Alianță? Dacă ar fi fost în 2009, cred că am fi ieșit în stradă și am fi ovaționat cel puțin până după miezul nopții. Și dacă ar fi fost în 2010 – la fel. Dar suntem în 2015, după ce am trecut prin 4 alianțe de guvernare cu aceleași PLDM și PDM „la pupitru” (PL fiind în două rânduri scos sau neadmis la guvernare), care și-au șters picioarele de propriile promisiuni electorale și și-au făcut imaginea de cele mai „răpitoare” coaliții de guvernare în raport cu propriii cetățeni, care au sărăcit Moldova, deși au promis „o Moldovă fără sărăcie” și „o Moldovă Europeană”, care au trădat-o și au prădat-o în cel mai sălbatic și criminal mod. Eșecul Parteneriatului Estic de la Riga (după fulminanta explozie de succes de la Vilnius și liberalizarea regimului de vize cu UE) este pierderea noastră și trădarea lor. Hoția secolului – miliardul furat din cele 3 bănci, este o nouă pierdere a noastră și o mare nesimțire a lor, jocurile fluctuante de la casele de schimb valutar, sunt mașinăriile și tâlhăriile lor și o nouă buzunăreală a noastră, majorarea „din pod”, de acum 4 zile, a tarifelor la gaze și energie electrică sunt o nouă și profitabilă afacere a lor și o nouă crimă împotriva noastră. Să ne bucurăm? Să batem din palme că s-au înțeles să ne mai guverneze (tâlhărească) alți aproape 4 ani? Deși, până la urmă, s-ar putea să fie prea devreme să credem că Alianța-3 chiar există. Faptul că Acordul este abia parafat, nu și semnat, este un prim semn de întrebare. Nu e clar nici dacă PD (Plahotniuc) nu va vrea să se revanșeze pe Filat pentru că nu i-a cedat șefia guvernului, așa după cum se vehiculase în presă, iar faptul că în aceeași zi în care a fost anunțată încheierea negocierilor, PLDM a mai pierdut un deputat (N. Juravschi) ar putea fi și asta un semn că Plahotniuc s-ar putea să intre cu rala în fracțiunea lui Filat ca să-i rărească rândurile și să-i preia dreptul la desemnarea premierului. De ieri, PLDM a rămas cu 22 de deputați, iar PDM s-ar putea să aibă deja 20. Nu sunt clare lucrurile nici în jurul candidaților la funcțiile-cheie. Negocierile, chiar și dacă s-au încheiat, provoacă mai multe întrebări care rămân. S-ar putea ca lupta să nu se încheie aici, iar întrebarea cea mai serioasă, dincolo de ambițiile celor 3, e ce facem noi cu această Alianță? Avem nevoie de ea? O acceptăm, așa criminală cum e și plină de datorii față de cetățeni, sau ne dezicem de ea și în locul referendumului dn toamnă, privind simplificarea procedurii de alegere a președintelui de către parlament, facem în primăvară anticipate? Președintele, oricum, e cu ei, nu cu noi.