Nulificarea, o tradiţie americană
Deşi mii de tineri moldoveni participă la programele Work & Travel, deşi Guvernul SUA şi fundaţii private gen Soros transferă milioane de dolari în R. Moldova, multe aspecte din tradiţiile politice americane rămân un mister pentru noi. Unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale sistemului constituţional american este principiul nulificării.
Termenul a fost lansat de Thomas Jefferson, cel de-al 3-lea preşedinte, în aşa-numitele rezoluţii din Kentucky din 1798, în care se menţionează că nulificarea ar fi „remediul legitim” atunci când guvernul federal îşi depăşeşte limitele constituţionale. În acelaşi an, James Madison, în rezoluţiile din Virginia, susţine că statele constituente ar avea chiar datoria de a rezista în astfel de cazuri şi dreptul să ignore autorităţile centrale de la Washington.
Recent, această tradiţie trece printr-o renaştere în SUA. Anual, peste o sută de iniţiative legislative la nivelul statelor constituente invocă direct sau indirect dreptul la nulificare. Teme populare sunt decriminalizarea drogurilor uşoare, refuzul de a implementa programe federale obligatorii de asigurare medicală sau de învăţământ, dreptul pacienţilor fără nicio şansă de vindecare să experimenteze medicamente încă nelicenţiate şi limitarea programelor de supraveghere a populaţiei.
Conform istoricului american Thomas E. Woods Jr., autorul bestsellerului „Nulificarea – cum să rezistăm tiraniei federale în sec. XXI”, există trei argumente în favoarea acestui principiu. 1) Statele precedă Uniunea. În Declaraţia de Independenţă e vorba de (13) „state libere şi independente”. Englezii nu au recunoscut independenţa SUA ca entitate statală, ci independenţa fiecăreia dintre fostele colonii separat. Articolul II din Articolele Confederaţiei, adoptate în 1781, spune că „statele îşi păstrează suveranitatea, libertatea şi independenţa”. Constituţia a fost ratificată nu printr-un singur vot naţional, ci prin ratificări individuale în fiecare stat, de fiecare dată printr-o convenţie. 2) În sistemul american, niciun guvern nu este suveran, ci popoarele statelor sunt suverane. Anume ultimele repartizează puterea politică între guvernele lor statale şi guvernul federal. 3) Deoarece popoarele statelor sunt suverane, în caz de constituţionalitate dubioasă, e logic ca anume ele să fie arbitrii potriviţi.
Adepţii puterii centrale în SUA deseori încearcă să lege conceptul nulificării de susţinătorii sclaviei din statele de sud. În realitate, după cum documentează Woods, principiul nesupunerii statelor individuale a fost invocat mult mai des în favoarea libertăţilor civice decât invers. Mai mult decât atât, preşedintele Confederaţiei (statele secesioniste din Sud), Jefferson Davis, în adresarea sa de rămas-bun către Senatul SUA, a atacat principiul nulificării, în timp ce South Carolina în documentul său de secesiune îl menţionează ca un motiv de plângere. Anterior, statul nordic din Wisconsin, la 1850, prin Curtea sa Supremă, nulificase pe teritoriul său aplicarea Legii Sclavului Fugar, care ar fi obligat statul să returneze sclavii refugiaţi în Nord.
