Integritate din interes
Eu pot să înțeleg și să accept multe, mai ales în politică, mai ales în politica din R. Moldova, plină de amatorism și profitori. Dar nu pot să înțeleg oamenii care au făcut parte din echipe politice sau din partide (nici pe cei care au făcut parte din firme sau chiar familii) și după ce au plecat sau au fost plecați devin cei mai mari aruncători de mizerii în spațiul public spre foștii lor parteneri. Asta după ce au fost cot la cot cu ei și la bine și la rău, iar în cele mai multe cazuri, și la ilegalități pe care le-au acceptat tacit pentru că ele conveneau tuturor în acele momente.
Da, pentru mine, ca jurnalist, dezvăluirile unor persoane care pleacă, dintr-un motiv sau altul, de undeva sunt prielnice și salutabile. Tind să zic că mă bucură. Așa aflăm și noi, și societatea, multe lucruri despre care anterior doar intuiam sau aveam informații neprobate din prima sursă. Dar, ca om simplu, ca cetățean, detest aceste abordări.
Vreau în acest text să aduc în discuție o problemă morală profundă și adesea trecută cu vederea în spațiul public din R. Moldova: falsa pocăință a foștilor complici. Consider cu desăvârșire că demascarea târzie, venită doar atunci când interesele financiare sau personale au fost lezate, nu reprezintă un act de curaj sau integritate civică, ci o reglare de conturi sau o încercare de resuscitare a propriei imagini. Nimic mai mult. Iar din acești oameni nu trebuie să facem eroi. Pentru că ei sunt falși.
Zilele trecute, în spațiul public, șefa de cabinet a primarului capitalei a venit cu o serie de acuzații în adresa edilului. Ea a vorbit, printre altele, despre „presiuni pentru a executa cerințele lui Ion Ceban”, aducând și alte exemple despre care s-a vorbit mult în spațiul public anterior: mobilizarea angajaților la împărțirea ziarelor de partid, utilizarea resursei administrative în interes de partid, promovarea persoanelor obediente sau indicații și presiuni pe care le-ar fi resimțit inclusiv din partea mamei primarului, lucruri despre care presa, inclusiv ZdG, a scris în ultimii ani.
Nu, eu nu contest faptul că șefa de cabinet spune adevărul. Nu. Dar nu pot înțelege de ce aceste acuzații și dezvăluiri au venit abia acum. De ce un funcționar a acceptat toate aceste ilegalități în trecut, fără să vorbească despre ele atunci când a fost solicitat să le comită? Pentru că ele îi conveneau? Pentru că erau în aceeași tabără și fiecare avea de câștigat? Dacă e așa, atunci acest funcționar, la fel ca primarul, evident, își merită soarta.
În acele acuzații, funcționara a vorbit și despre presiuni din partea primarului asupra fiului său, care din 2024 a devenit om de afaceri, iar în ultimii doi ani, firma sa a câștigat la licitații publice contracte de vreo 35 de milioane de lei, dintre care vreo 15 doar cu instituții din subordinea Primăriei. Interesante dezvăluiri. Poate în acest caz găsim și răspunsul de ce acum au apărut nemulțumirile și acuzațiile? Repet, nu pentru că ele nu ar fi adevărate, ci pentru că, tind să cred, acum interesele (financiare, probabil) s-au intersectat, iar oamenii nu au putut împărți ceva. Nici vorbă de integritate. Doar interese. Sau poate integritate din interes.
Tot zilele acestea, cu acuzații similare a venit și fosta șefă de la Spații Verzi, o altă întreprindere municipală, care a spus chiar că îi dădea salariul ei de funcție mamei primarului, fără însă a menționa din ce trăia, și mai ales, fără a spune de ce nu a denunțat acest lucru public la prima solicitare de a scoate banii de pe card pentru a-i da mamei edilului. Sau măcar la a doua.
Și în acest caz tind să cred că acuzațiile sunt adevărate, dar tardive. Și mai tind să cred că și în acest caz interesele s-au intersectat pe undeva, altfel nu se trezea în această ex-funcționară dorința subită de dreptate și de demascare a unor ilegalități. Și încă o dată constat că e trist că funcționarii devin vocali nu pentru că așa sunt ei – corecți, intransigenți și luptători pentru adevăr, ci doar pentru că interesul lor în acel moment e afectat. Eu unul nu vreau să am așa funcționari în R. Moldova, funcționari pentru care integritatea e de vânzare în funcție de interese.
Anterior, tot de la Primăria Chișinău, cu acuzații similare, poate chiar mai grave, a plecat tocmai o viceprimăriță, adică una dintre mâinile drepte ale primarului. Și ea, la fel ca și alții care au venit cu dezvăluiri, a beneficiat înainte de asta de avantajele funcției, fără să-i displacă ceva și fără să simtă dorința de a lupta pentru dreptate atunci când avea beneficii.
Nu-l apăr deloc pe primarul capitalei, care merită cu siguranță fiecare acuzație. Chișinăul e un dezastru în multe domenii, iar el – un politician catastrofă, conectat cu vârf și îndesat la lumea rusă. Doar constat că nu-mi plac, ca cetățean, funcționarii care acceptă să comită ilegalități și vorbesc abia atunci când este atins interesul lor.
Nu, asta nu înseamnă integritate. Cred că în aceste momente cel mai bine e să pleci pe ușa din spate, să-ți asumi că ai greșit, să-ți asumi că ai făcut parte dintr-o echipă coruptă, că ai comis ilegalități și să dispari din spațiul public. Doar că, din păcate, asta e o realitate departe de cerințele din viața publică din R. Moldova, unde, dacă te spovedești și zici că te lepezi de satana, chiar dacă mulți ani ai fost mâna lui dreaptă, ești bun de reciclat și de continuat activitatea, în așteptarea unor alte oportunități, care, cu siguranță, vor veni. Cam în acest ritm am trăit în toți cei 35 de ani de independență în care am acceptat traseiști și oportuniști în funcții publice înalte și am așteptat de la ei să facă schimbări. De unde?
Aceste afirmații și exemple nu sunt valabile doar în cazul Primăriei Chișinău. Un exemplu elocvent, care mă amuză, dar care mă și întristează deopotrivă, este cel al Olesei Stamate – fostă ministră a Justiției în Guvernul PAS, fostă consilieră prezidențială a președintei Sandu și fostă șefă a uneia dintre cele mai importante comisii din Parlament. După ce a plecat din partidul de la guvernare pe ușa din spate, cu acuzații, a devenit în ultimii ani una dintre cele mai acerbe contestatoare ale partidului care a lansat-o în politică. Și e amuzant să vezi cum ea azi critică cu ardoare decizii similare celor pe care anterior le lua, le saluta sau le argumenta. E un alt caz de „așa nu” se face și un caz care deloc nu va face cetățenii să creadă în politicieni. Deloc. Ba dimpotrivă.
Iar exemple similare în raport cu guvernarea sunt mai multe. Și probabil vor mai fi, pentru că integritatea pe interes a fost și va fi mereu la modă în R. Moldova, iar expresiile și proverbele de circulație internațională vechi de când lumea, care spun să „nu scuipi în fântâna din care ai băut apă” ori să „nu muști mâna care te-a hrănit”, nu mai sunt de actualitate. Pentru că moralitatea nu e punctul nostru forte.
