Editorial Unde ajung petițiile cetățenilor adresate Ministerului Sănătății?

Acum câteva săptămâni, am primit o scrisoare plină de suferință și frământări de la fiica unui pacient care a decedat în unul din spitalele raionale. Fiica era dispusă să lupte cu toate nedreptățile din instituția medicală, nedreptăți care, în opinia sa, i-au omorât tatăl. Aceasta ne-a scris despre indiferența manifestată față de pacienții vârstnici, dar și despre tratamentul inadecvat, aplicat fără a se ține cont de efectele adverse ale medicamentelor. 

„Am impresia că aici medicii habar nu au că un pacient de o vârstă mai înaintată poate avea diverse maladii și tratamentul recomandat ar trebui corelat cu alte tratamente pe care le administrează pentru bolile sale cronice”, spune fiica răposatului, demonstrându-ne cu poze și documente mai multe probe în susținerea celor relatate de ea. În aceeași zi, tânăra îndoliată a sesizat și Ministerul Sănătății, argumentând că tatăl ei s-a dus cu zile în mormânt. Ministerul, probabil conform normelor sale interne, a expediat în adresa spitalului raional scrisoarea fiicei răposatului, cu toate argumentele aduse de ea și a recomandat instituției să intervină și, desigur, să raporteze. 

Și da, Spitalul a intervenit, după care a și raportat. În consecință, fiica îndoliată, cea care era decisă să lupte, inclusiv prin intermediul presei, cu nedreptățile și incompetența care i-au omorât tatăl, ne-a contactat speriată, rugându-ne să nu scriem nimic despre acest caz, pentru că în urma mesajului său adresat Ministerului Sănătății, riscă să-și piardă și mama, după ce șefii din Sănătate au certat-o și au stresat-o, insistând ca aceasta să scrie o depeșă prin care ar anunța că nu are nicio pretenție față de spital, față de doctori, față de asistente și infirmiere, probabil că nici față de administratorii cimitirului sau față de gropari. „Vă rog să nu vă supărați că inițial am insistat asupra problemei. Lucrurile s-au complicat atât de mult, încât nu am altă soluție decât să renunț”, ne-a spus fiica răposatului. A trecut ceva timp de atunci, dar situația bietei văduve nu-mi dă pace. 

Cum poate un sistem destinat protejării sănătății oamenilor să le creeze probleme de sănătate și mai grave? De ce analiza necesară a unei situații s-a transformat într-o campanie de amenințare și de șantaj în adresa unei femei de vârsta a treia care recent și-a pierdut soțul? De ce pentru cei care au insistat ca femeia să tacă și să nu mai ceară dreptate de nicăieri contează mai mult imaginea lor personală decât sănătatea unui suferind?

De fapt, acesta nu e singurul caz în care Ministerul Sănătății expediază plângerile cetățenilor în adresa instituțiilor vizate în aceste plângeri, blocând astfel orice tentativă a celor care se consideră prejudiciați de a-și face dreptate. Cunosc alte câteva situații similare în care petițiile cetățenilor au fost expediate de acest minister inclusiv unor clinici private, de la care, chipurile, cereau clarificări, în realitate însă, aceste acțiuni nu sunt decât niște avertismente de a face ordine în „dosarele” contestate înainte de o eventuală vizită a „revizorilor”. Aproape ca în „Revizorul” lui Gogol, ce-i drept, din alt secol.

De ce totuși scrisoarea fiicei adresată Ministerului Sănătății trebuia expediată „la pachet” cu solicitarea Ministerului către instituția medicală? Pe de o parte, Ministerul o fi încercat să transmită mesajul cât mai exact, dar nu a ținut cont că lumea e atât de diferită, încât o simplă scrisoare poate deveni pentru totdeauna subiect de răzbunare. Unde să se trateze familia răposatului, în condițiile în care medicul de familie, medicii și asistentele de la spitalul raional s-au supărat din cauza acuzațiilor ce li se aduc în acea scrisoare? 

Am scris aceste rânduri fără a da adrese și nume, pentru a nu le crea și mai multe probleme celor vizați și pentru a nu genera alte prilejuri de răzbunare din partea sistemului medical pe  familia răposatului.

Acum câteva zile, în cadrul sesiunii plenare a Adunării Mondiale a Sănătății, convocată cu genericul „Toți pentru Sănătate, Sănătate pentru toți”, ministra Sănătății, Ala Nemerenco, reafirma angajamentul R. Moldova de a promova un sistem de sănătate incluziv, echitabil și rezilient. Se pare că, deocamdată, un astfel de sistem de sănătate echitabil și rezilient trebuie edificat, ca ulterior să avem ce promova.