Date oficiale: aproape o treime din populația R. Moldova trăiește în sărăcie. Inegalități accentuate între sate și orașe
Aproape o treime din populația R. Moldova a trăit în sărăcie în anul 2025, potrivit datelor publicate de Biroul Național de Statistică. Raportul privind măsurarea sărăciei arată că nivelul de bunăstare al populației continuă să fie influențat puternic de mediul de reședință, vârstă, numărul de copii din gospodărie și accesul la servicii esențiale.
Conform datelor oficiale, pragul sărăciei absolute a constituit în medie 3764 de lei pe lună pentru o persoană, iar rata sărăciei absolute a atins 31,1 % din populația țării. Cu alte cuvinte, aproape una din trei persoane din R. Moldova a avut cheltuieli de consum sub nivelul considerat necesar pentru acoperirea necesităților de bază.
Directoarea programului „Politici economice” la Centrul analitic Expert-Grup, Marina Soloviova, a declarat pentru ZdG că din datele BNS rezultă că aproximativ 750 de mii de oameni au avut cheltuieli de consum lunare mai mici de 3764 de lei per persoană.
„Pragul sărăciei absolute a constituit 3764,4 lei în medie pe lună pe o persoană și, respectiv, rata sărăciei absolute a constituit 31,1 %. Pragul sărăciei extreme a constituit în medie 3035,7 lei pe lună pe o persoană, iar rata sărăciei extreme a fost de 15,1 %”, se arată în raportul Biroului Național de Statistică (BNS).
Potrivit metodologiei utilizate în R. Moldova, sărăcia absolută este calculată în baza cheltuielilor de consum și reflectă capacitatea populației de a-și asigura un nivel minim de trai acceptabil în contextul național.
În anul 2025, indicele profunzimii sărăciei absolute a constituit 6,65 %, ceea ce înseamnă că pentru depășirea pragului sărăciei, consumul populației ar trebui majorat în medie cu 6,65 % din valoarea pragului stabilit. În cazul sărăciei extreme, profunzimea a fost estimată la 2,75 %.
De asemenea, severitatea sărăciei absolute, indicator care măsoară gradul de inegalitate dintre persoanele sărace, a constituit 2,12 %, iar severitatea sărăciei extreme – 0,78 %.
Satele sunt de aproape două ori mai sărace decât orașele
Datele BNS confirmă că mediul de reședință rămâne unul dintre cei mai importanți factori care influențează nivelul de bunăstare al populației. În mediul rural, rata sărăciei absolute a fost de 40 %, fiind aproape dublă față de mediul urban, unde indicatorul a constituit 21,1 %.
Diferențele sunt evidente și în profil regional, cea mai ridicată rată a sărăciei a fost înregistrată în regiunea sud, unde aproape jumătate din populație – 46,5 % – trăiește în sărăcie. Regiunea centru a înregistrat o rată de 38,8 %, iar regiunea nord – 31,6 %.
La polul opus se află municipiul Chișinău, cu cea mai redusă rată a sărăciei din țară, de doar 15,1 %.
Familiile numeroase și persoanele în vârstă sunt cele mai afectate
Raportul BNS arată că dimensiunea gospodăriei influențează direct riscul de sărăcie. Cea mai redusă rată a sărăciei, de 26 %, a fost înregistrată în gospodăriile formate din trei persoane. În schimb, gospodăriile cu cinci persoane și mai multe sunt cele mai vulnerabile, rata sărăciei ajungând la 44,8 %.
Un rol important îl are și numărul copiilor din familie. Nivelul sărăciei crește odată cu numărul acestora. Dacă în gospodăriile cu un copil rata sărăciei este de 26,4 %, aceasta urcă la 41,5 % în cazul gospodăriilor cu trei copii și mai mulți.
Datele statistice arată că și vârsta influențează semnificativ nivelul de bunăstare. Persoanele cu vârsta între 30 și 39 de ani au înregistrat cea mai redusă rată a sărăciei, de 24 %. În schimb, persoanele care au depășit vârsta de 60 de ani sunt cele mai expuse riscului de sărăcie, cu o rată de 38,9 %.
Peste un sfert din populație, afectată de „sărăcia multidimensională”
Pe lângă indicatorii monetari, BNS evaluează și sărăcia multidimensională, care reflectă lipsurile existente în domenii precum sănătatea, educația, ocuparea forței de muncă și condițiile de viață.
Conform raportului, incidența sărăciei multidimensionale a constituit 27,4 % în anul 2025. Acest indicator reprezintă ponderea persoanelor care se confruntă simultan cu cel puțin 35 % din deprivările incluse în calculul Indicelui Sărăciei Multidimensionale (ISM).
Intensitatea sărăciei multidimensionale a fost estimată la 48,3 %, ceea ce înseamnă că fiecare persoană aflată în această situație este privată în medie de aproape jumătate dintre indicatorii ponderați incluși în indice. Valoarea ISM a constituit 0,132.
„Persoanele aflate în sărăcie multidimensională experimentează aproximativ 13,2 % din totalul deprivărilor posibile”, se arată în raport.
Datele arată și în acest caz diferențe între mediul urban și cel rural. În localitățile rurale, incidența sărăciei multidimensionale a fost de 42,2 %, de patru ori mai mare decât în mediul urban, unde indicatorul a constituit 10,5 %. Valoarea ISM a fost de 0,206 în mediul rural și de 0,048 în mediul urban.
Canalizarea, asigurarea medicală și combustibilii pentru încălzire – principalele lipsuri
Analiza deprivărilor care stau la baza sărăciei multidimensionale arată că cele mai mari probleme sunt legate de infrastructură și accesul la servicii. Cele mai ridicate rate de deprivare au fost înregistrate la indicatorii privind accesul la sanitație, lipsa asigurării medicale și utilizarea combustibililor poluanți pentru încălzirea locuințelor.
Astfel, 24,7 % din populație este săracă multidimensional și locuiește în gospodării neconectate la sistemul public de canalizare. Alte 24,2 % trăiesc în gospodării în care cel puțin un membru nu deține asigurare medicală, iar 23,9 % utilizează lemne, cărbune sau alți combustibili poluanți pentru încălzire.
În schimb, cele mai reduse niveluri de deprivare au fost înregistrate la indicatorii privind accesul la servicii medicale și supraaglomerarea locuințelor. Potrivit raportului, indicatorii care contribuie cel mai mult la nivelul general al sărăciei multidimensionale sunt lipsa asigurării medicale – 22,9 %, nivelul redus de școlarizare – 18,4 %, și lipsa unui loc de muncă decent – 15,6 %.
Peste 22 % din populație, în risc de sărăcie relativă
Pentru prima dată, BNS a publicat și statistici experimentale privind sărăcia relativă, elaborate în conformitate cu recomandările Eurostat. Acest indicator măsoară riscul de sărăcie în raport cu nivelul general al veniturilor din societate și este utilizat pe scară largă în statele Uniunii Europene.
În anul 2025, pragul riscului de sărăcie a constituit 3705 lei pe lună, iar rata riscului de sărăcie a fost estimată la 22,1 % din populație. Și în acest caz se mențin diferențe majore între mediul urban și cel rural. În sate, aproape o treime din populație – 32,9 %, se află în risc de sărăcie comparativ cu doar 9,8 % în mediul urban.
Expertă: circa 660 de mii de oameni s-au confruntat cu lipsuri în cel puțin 35% din indicatorii incluși în calcul
Directoarea programului „Politici economice” la Centrul analitic Expert-Grup, Marina Soloviova, a declarat pentru ZdG că, în 2025, rata sărăciei absolute în R. Moldova a constituit 31,1%, astfel, circa 750 de mii de oameni au avut cheltuieli de consum lunare mai mici de 3764 de lei per persoană.
„Indicele profunzimii sărăciei absolute, care în 2025 a constituit 6,65%, arată că celor săraci, în medie, nu le-au ajuns 250 de lei ca să atingă pragul de 3764 de lei. Nu putem acum să spunem dacă situația cu sărăcia s-a îmbunătățit sau s-a înrăutățit comparativ cu anii precedenți. Datele pentru 2025 nu sunt comparabile cu datele pentru anul 2024 din cauza că s-a schimbat metodologia, iar statisticile din anii anteriori încă nu au fost recalculate după metoda nouă. Au fost mai multe schimbări în metodologie, dar dintre acestea sunt două modificări importante care au influențat cel mai mult rezultatul. În primul rând, indicatorii sărăciei absolute se calculează la noi pe baza cheltuielilor de consum, iar în 2025, BNS a adăugat la acestea cheltuielile pentru servicii medicale curente și medicamente (fără spitalizare și intervenții), care anterior nu erau luate în calcul. Astfel, consumul a crescut și, statistic, am devenit cu toții ceva mai «bogați», ceea ce a influențat ponderea celor săraci în sensul scăderii. În al doilea rând, în 2025 a fost modificat eșantionul folosit pentru cercetarea bugetelor gospodăriilor casnice în conformitate cu rezultatele recensământului populației din 2024. Comparativ cu recensământul din 2014, structura populației din R. Moldova a suferit în 2024 schimbări semnificative în ceea ce privește două aspecte: (1) a crescut ponderea populației vârstnice (65 de ani și peste), al cărei consum este, de regulă, mai redus decât al populației mai tinere, ceea ce a mărit statistic ponderea totală a persoanelor sărace; (2) a scăzut ponderea populației rurale, care, de regulă, este mai săracă decât cea urbană, iar acest lucru a redus oarecum rata totală a sărăciei absolute”, a punctat experta.
La fel, Soloviova a menționat că în timp ce statistica sărăciei absolute măsoară capacitatea financiară a gospodăriilor de a acoperi un nivel minim de trai, considerat decent într-un context social, indicatorii sărăciei multidimensionale măsoară accesul gospodăriilor la realizările civilizației.
„Rata sărăciei multidimensionale a constituit 27,4% în anul 2025, ceea ce înseamnă că circa 660 de mii de oameni s-au confruntat cu lipsuri în cel puțin 35% din indicatorii incluși în calcul. Populația Republicii Moldova (indiferent de faptul dacă este sau nu săracă multidimensional) cel mai frecvent se confruntă cu următoarele lipsuri:
– locuința nu este conectată la sistemul public de canalizare (59% din oameni trăiesc în astfel de gospodării);
– pentru încălzirea locuinței sunt utilizați combustibili poluanți (lemn, cărbune, petrol) (55%);
– cel puțin un membru al gospodăriei nu dispune de asigurare medicală (37%);
– cel puțin un membru adult al gospodăriei nu a absolvit învățământul secundar (30%);
– locuința nu este conectată la sistemul public de alimentare cu apă (24%);
– cel puțin un membru al gospodăriei este angajat informal pe piața muncii sau este angajat sezonier/ocazional (23%);
– calitatea proastă a locuinței: acoperiș cu scurgeri, pereți/podele umede, fundație umedă, podea sau rame de ferestre putrede (19%);
– supra-aglomerare: suprafața medie de locuit per persoană este mai mică de 9 m2 (16%);
– cel puțin un membru al gospodăriei în vârstă aptă de muncă este șomer (10%);
– cel puțin un membru al gospodăriei cu vârsta cuprinsă între 15-29 de ani nu este integrat în nicio formă de ocupare, educație sau formare (9%);
– cel puțin un membru al gospodăriei nu a avut acces la asistență medicală atunci când a avut nevoie (3%)”, a declarat Marina Soloviova.
La fel, ZdG a întrebat experta dacă datele oficiale ar putea să nu reflecte complet realitatea din țară, în contextul în care o parte din populație primește un venit, neoficial, în plic, ceea ce ar putea crește rata sărăciei din datele obținute de BNS.
„Veniturile populației, oficiale sau neoficiale, nu au relevanță pentru indicatorii sărăciei absolute sau multidimensionale calculați de BNS, pentru că metodologia de producere a acestor indicatori în Moldova se bazează pe cheltuielile de consum ale populației și pe aspectele nemonetare ale traiului, nu pe venituri. Oamenii manifestă o reticență destul de mare atunci când trebuie să comunice operatorilor de interviu informații despre veniturile lor (în particular gospodăriile cu venituri înalte), ceea ce poate distorsiona statistica. Însă atunci când vine vorba despre cheltuieli, respondenții sunt mai puțin reticenți și datele colectate reflectă destul de fidel realitatea. Din acest motiv, BNS a ales să folosească datele despre cheltuielile de consum ale populației drept bază pentru calcularea indicatorilor sărăciei absolute. În viitor, intenția BNS este de a calcula statistica sărăciei și în baza veniturilor (acum aceasta este cu statut de statistică experimentală), dar până atunci trebuie să avem date primare adecvate despre venituri”, a declarat experta.
