EDITORIAL Ce notă îi dăm Guvernului Gavrilița?

Zilele trecute, Guvernul Gavrilița a prezentat totalurile unui an de activitate. A fost organizată o ședință publică și miniștrii și-au expus pe scurt realizările. Ca și toate guvernele anterioare, miniștrii au prezentat câte o listă de acțiuni îndeplinite. Dar cum trebuie evaluat corect un guvern?

Probabil, evaluarea acestui cabinet ar trebui să înceapă de la analiza Programului de activitate al Guvernului, publicat în august 2021, și a gradului de realizare a sarcinilor asumate. Programul are 50 de pagini și conține un plan de măsuri până în anul 2025. Deci, totalul cel serios ar trebui făcut peste 4 ani.

Dintre cele 19 guverne pe care le-a avut Moldova în cei 30 de ani, doar unul s-a menținut la putere 4 ani, se numea Guvernul Tarlev 1 și a dus la instaurarea unui regim comunist de tristă faimă. Deci, mai bine analizăm azi acțiunile prioritare din Programul de activitate al Guvernului Gavrilița, care ar fi trebuit implementate în primul an.

Primul pachet de acțiuni prioritare ține de gestionarea pandemiei. Pentru că pandemia a trecut, între timp, pe planul 3 (sau 10) în prioritățile societății, deja puțini oameni vor aprecia acum faptul că spitalele au primit teste rapide, medicii au primit compensații, clinicile au primit vaccinuri anti-Covid rapid și gratuit și oamenii au putut să călătorească din nou și să se simtă în siguranță.

Al doilea pachet de priorități vizează demararea reformei în justiție, prin modificarea legislației privind declararea averilor, introducerea unor mecanisme transparente de alegere a membrilor CSM și CSP, eliberarea din funcții a persoanelor din conducerea entităților publice care au probleme de integritate. Parcă au fost îndeplinite majoritatea acestor prevederi, dar cine va aprecia aceste realizări atunci când oamenii sunt nemulțumiți că niciunul dintre marii corupți nu stă la închisoare?

Următoarea prioritate ține de creșterea veniturilor populației și protecția socială pentru grupurile vulnerabile. Întotdeauna am considerat că Ministerul Muncii și al Protecției Sociale e cel mai dificil domeniu într-un stat sărac și corupt. Iată că promisiunea de a crește pensia minimă, inclusiv a celei pentru dizabilitate, s-a produs mai repede decât credeam. Și salariul minim în sectorul real a crescut, și alocațiile sociale, și suma ajutorului pentru perioada rece a anului, și îndemnizația unică pentru nașterea copiilor, toate au crescut. Dar, vai, au crescut neplanificat prețurile, inflația și nemulțumirea oamenilor.

În privința priorității de a restabili finanțarea externă sunt cel mai puține dubii. Conexiunile cu instituțiile europene au fost refăcute practici din primele zile, iar donațiile sau împrumuturile au venit, poate, mai mult decât au fost planificate. Puțini, însă, vor aprecia acest lucru, căci banii europeni au mers la capitole care nu au fost planificate: soluționarea crizei refugiaților, atenuarea crizei cauzate de creșterea prețurilor la resursele energetice și la cele cauzate de inflație.

Deci, un plan minim parcă a fost realizat, dar vremurile bune nu se văd, se văd vremuri foarte grele. Pentru că Guvernul nu și-a planificat din timp măsuri și mijloace pentru niște crize de care nu a știut: războiul rusesc din Ucraina, valurile de refugiați, criza resurselor energetice, a resurselor alimentare, creșterea prețurilor și a inflației.

Parcă prin ironie, ultimele pagini ale programului de guvernare sunt despre securitate și reintegrare. Probabil, dacă s-ar rescrie programul la prioritățile zilei de azi, acele pagini ar deveni primele. Or, acest Guvern poate fi comparat doar cu Guvernul Muravschi, care a început un plan de restabilire după dominarea URSS în mai 1991, dar s-a pomenit cu un război pe Nistru, neplanificat, în ziua în care noul stat Republica Moldova adera la ONU.

Unii mai fac exercițiul invers, întrebându-se cum ar fi fost guvernată Moldova dacă toate aceste crize veneau peste oricare dintre fostele cabinete, cu un sistem de justiție corupt, cu un stat polițienesc din care se fură bunurile publice, dar sunt pedepsiți avertizorii de integritate, activiștii și jurnaliștii independenți. Da, probabil că ne aliam cu Rusia și Belarus, în loc să fi primit statutul de stat candidat la aderarea la UE.

Noi, la Ziarul de Gardă, apreciem orice guvernare în baza următoarelor priorități: gradul de coruptibilitate și gradul de deschidere a surselor de informație. Deși colegii au monitorizat averile și interesele tuturor noilor demnitari, deocamdată, nu au fost descoperite acte de corupție crasă, cum ar fi fraude în „kuliok”, furturi de miliarde etc. Asta ar putea ajuta cel mai mult guvernarea actuală să devină tot mai transparentă, să nu fure și să manifeste competență atunci când vin crize neplanificate și neștiute. Într-o zi, va veni și nota cea mare, acum, însă, societatea e prea obosită să poată da note obiective.