EDITORIAL Călăii lunii iunie și europenizarea
Miercuri, 7 iunie 2023, când scriu acest text, în Moldova e o pace amestecată cu jale. Războiul din Ucraina continuă, tocmai a fost aruncată în aer damba de la hidrocentrala din Nova Kahovka, localitățile din împrejurimile acesteia plutesc în apă, altele – plutesc în fum de tunuri și sânge vărsat pe câmpul de luptă, iar la Chișinău avem jalea noastră pe timp de pace. Oamenii din Moldova vor prețuri mici, salarii mari, vacanțe lungi și viață ușoară. Dacă nu le au pe toate astea – la ce le servește pacea, summitul european, statutul de candidat și toate celelalte adiacente acestui curs pro-european?
La 7 iunie 1941, pe teritoriul actualei R. Moldova s-au împărțit vagoanele. Proaspăt sosit la Chișinău, generalul NKVD-ist, Serghei Goglidze, a dispus rezervarea a 1315 vagoane de vite pentru transportarea basarabenilor în Siberia. În ziua de 7 iunie oamenii aveau micile lor nefericiri – un război în preajmă, o ocupație rusească în desfășurare, o vară toridă, niște sărăcie, prețuri ridicate și dorința de a trăi mai bine. Nimeni nu știa și nu credea că a făcut ceva atât de rău, încât să fie încărcat în vagonul de vite și dus de acasă.
Între 7 și 12 iunie 1941 basarabenii credeau că au probleme suficiente și se căzneau cu ele. Apoi, noaptea, vagoanele s-au aliniat și și-au căscat ușile: 90 de vagoane – la Taraclia, 83 – la Ocnița, 73 – la Fălești, câte 48 de vagoane – la Tighina și Ungheni, câte 44 – la Basarabeasca și Căușeni, 187 de vagoane – la Chișinău. Ah da, în 1941 Basarabia avea sudul la Bolgrad (lângă Odesa), unde au fost aranjate 38 de vagoane, plus 103 alături, la Arțiz, iar la nord Basarabia avea Bucovina și sovieticii au aranjat 340 de vagoane la Cernăuți. În mai puțin de o săptămână, toate vagoanele au fost umplute ochi și plecate din aceste gări, iar basarabenii au uitat de prețuri, secetă, dorința de a avea case mai mari și bani mai mulți. Iunie 1941 i-a făcut să vrea doar apă, o bucată de pâine, să nu le fie omorâți copiii. Atunci mulți și-au amintit că în anul precedent, tot în iunie, Basarabia a fost anexată la URSS.
Peste câțiva ani, în iunie 1949, când basarabenii credeau că tot ce-a fost mai rău li s-a întâmplat deja, când Războiul al Doilea Mondial se terminase, iar deportații din cele 1315 vagoane își pierduseră deja de ani buni urmele prin Siberia, când trecuseră cumpliții ani de foamete (1946-1947), oamenii rămași în viață se gândeau doar la cum să se acomodeze cu noua putere sovietică, servind câte un păhărel cu urarea „mai rău să nu fie”. Dar puterea Moscovei nu credea în lacrimi, suferințe și blesteme. În iunie 1949, generalii KGB-ului sovietic, Mordoveț, Ermolin și Kolotușkin, au pus la cale operațiunea Iug (Sudul). În iunie 1949, pe listele de deportați din Basarabia erau peste 12000 de familii, cu copii, bătrâni, femei gravide, bolnavi, tineri. La început de iulie, vagoanele sovietice i-au înghițit pe toți și i-au dus.
E iunie 2023 și n-avem când ne gândi la deportați, ce-a fost s-a trecut, a rămas în istorie. Nici la războiul de lângă noi nu avem când ne gândi – e nefericirea lor, iar noi avem problemele noastre. Nici la alegerile din Găgăuzia nu avem când ne gândi. Da, sunt dezinformați, i-a manipulat o elită coruptă, dar n-avem ce le face, e alegerea lor. Nici la alegerile din toamnă n-avem când ne gândi, căci e vară, e cald și avem de postat niște vacanțe pe Instagram. Nici la integrarea europeană n-avem când ne gândi – să se ocupe guvernul, ei iau banii – ei să facă.
Luna iunie ar trebui să fie numită Luna Trezirii Naționale în Republica Moldova. Imaginea celor câteva mii de vagoane care au transportat sute de mii de oameni fără vină, fără judecată și fără drepturi trebuie să ne facă să ne dăm seama cum ni se întâmplă relele, trebuie să conștientizăm că Moscova nu a renunțat niciodată la acest teritoriu și în fiecare zi se pun la cale noi și noi operațiuni, mici sau mari, cu vagoane, cu avioane, cu rachete, cu geamantane, cu orice.
Deportații din anii 1941 sau 1949 nu au ajuns singuri în vagoane. Cineva dintre localnici a colaborat cu călăii. Țăranii moldoveni n-au ajuns de lene în mrejele foametei din anii ’40, cineva a intrat în case și le-a măturat toate rezervele. În toate aceste cazuri au fost niște călăi care au organizat totul, au pus la cale crimele, le-au executat și nu au fost pedepsiți niciodată. Și oamenii au uitat, au iertat sau nu au vrut să ceară socoteală ocupanților, hoților, ucigașilor.
Zilele trecute, Canada a anunțat sancțiuni împotriva lui Plahotniuc, Șor, Platon, Andronachi, Botnari, Cavcaliuc, Tauber și a partidului „Șor”. Și SUA anunțase anterior sancțiuni asupra multor dintre aceste nume. Și Marea Britanie. Și UE. Recent, SUA a anunțat sancțiuni asupra unui șir de cetățeni ruși care pun la cale operațiuni subversive în Moldova. Statele civilizate încearcă să ne susțină în această luptă de combatere a corupției și a colaborării cu criminalii de la Moscova.
În același timp, văd oameni care au colaborat până mai ieri cu Plahotniuc – azi angajați în proiecte europene, ieri angajați la televiziunile lui Șor – azi vociferează adevăruri în media care și-a asumat codul de etică, ieri l-au criticat pe Platon – azi îi promovează imaginea. Alții au cântat pentru Plahotniuc și Șor și acum cântă pentru integrarea europeană. Mâine, dacă vin oligarhii corupți înapoi – își redobândesc angajații la pachet, cu stele europene pe obraz. Scuza principală e „cu ce să achit creditul la bancă?”, „cu ce să-mi întrețin copiii?”, „da ce vrei, să plec din Moldova?”. Dacă creștem copiii slujind niște călăi, facem călăii mai puternici și viitorul copiilor mai șubred. Dacă nu pedepsim azi călăii și pe colaboraționiștii lor, generațiile viitoare vor fi conduse de călăi.
