Cât costă Guvernul?
Zilele trecute, trecând pe lângă clădirea Guvernului, depăşesc nişte oameni de la ţară, care tocmai discutau despre mizeria şi grandoarea Guvernului R. Moldova. „D-apoi e mare mahina asta, aici trebuie bani să-l ţii, dar el încă şi mai fură”. I-am întrebat ce anume înseamnă Guvernul pentru ei şi ce aşteaptă ei de la această instituţie.
Au arătat cu toţii spre clădirea gri din preajma PMAN. „Păi iată, Guvernul e clădirea asta”. Curios, oamenii nu mai fac distincţie între o clădire şi o echipă de oameni. Pentru mulţi dintre noi – guvernarea e o clădire obscură. I-am întrebat dacă cunosc câţi oameni lucrează în această clădire, câţi bani primesc-cheltuiesc, pentru ce activităţi? Au râs, de parcă am întrebat câte stele sunt pe cer.
Am revenit în redacţie cu ideea fixă să aflu câţi oameni cu adevărat lucrează în „mahina ceea”. O fi mulţi, o fi puini? Am căutat această informaţie pe paginile web publice de am ameţit. Pe pagina Guvernului nu am mai găsit organigrama, ca să am o idee despre cum arată schema unui Guvern şi să informez, la rândul meu, cititorii. Am apelat la diverse surse. Cineva mi-a spus neoficial că toate instituţiile guvernamentale ar aduna la un loc vreo 30.000 de funcţionăraşi. Toţi beneficiind de salarii, mai mari sau mai mici, birouri, calculatoare, oficiu, lumină.
Mai mult, în aceeaşi zi am aflat o informaţie foarte curioasă: circa jumătate dintre angajaţii aparatului administrativ al Parlamentului sunt şoferi, care duc şi aduc deputaţii, statul plătind pentru procurarea maşinilor, întreţinerea acestora, combustibil, dar mai ales pentru salarii şi indemnizaţii. Potrivit ultimelor date, la Parlament sunt circa 60 de automobile, cu tot atâţia şoferi. Câţi dintre ei sunt gata să spună despre modul iresponsabil în care transportă aceşti deputaţi sau pe rudele lor la piaţă, la socri, la hram, la cumetrie, la cumpărături, la iaz sau la … amante, căci şi aşa cazuri au fost făcute publice. Câţi dintre ei ar lăsa parlamentarii să conducă singuri? Majoritatea acestor şoferi se vor plânge de venituri mici, dar vor insista să rămână. Pentru că există beneficii care nu sunt trecute pe hârtie, dar la care nu vor să renunţe.
Ieri, Dumitru Alaiba, şeful Secretariatului Consiliului Economic al Prim-Ministrului, a scris pe blogul său un text-argument, intitulat „Un Guvern cu doar 10 ministere”. Argumente de optimizare sunt prezentate unul după altul: „Moldova a ajuns la o situaţie în care trebuie să reducă, să taie drastic aparatul birocratic – asta ne zic şi partenerii externi, şi mediul de afaceri, şi oamenii cam tot de birocraţie şi şefi prea mulţi s-au săturat”, „Dacă în ţări ca Franţa sau Italia (printre multe altele) Economia şi Finanţele pot fi în acelaşi minister, atunci se poate şi la noi. Avantaj suplimentar – ai o singură persoană negociator-şef cu donatorii (de la FMI, Banca Mondială, BERD, BEI etc.) care discută în deplină capacitate”. Apoi, Alaiba prezintă o structură optimizată: „Am simplificat peste 30% din cabinet. Din 16 ministere rămânem cu 10 şi din 4 viceprim-miniştri rămânem cu 3. Şi ca să mai discutăm despre structura întregului Cabinet, nu văd de ce Preşedintele Academiei de Ştiinţe, cel care nu a câştigat nicio alegere democratică, trebuie să fie membru al guvernului din oficiu deja de 10 ani”.
Moldova e un stat mic, care a avut întotdeauna un buget mic, iar în 2015—2016 are posibilităţi bugetare şi mai mici, din cauza lanţului slăbiciunilor bancare. Poate trebuie suplimentat corpul organelor de anchetă (nu înainte de a le reforma), iar corpul administrativ cu mii de funcţionari cu şoferi personali ar trebui redus.
Tot ieri, Ştefan Fule, în cadrul unei întruniri la Chişinău, l-a întrebat pe Dumitru Diacov: „Ce înseamnă guvern pro-european?” Răspunsul a fost similar cu cel al preşedintelui Timofti despre n-avem pentru că nu ştim. Dar măcar de-am afla cine va fi şi cât va costa.
