Adevăratul Susarenco
Din seara zilei de 5 august, nimeni nu mai vorbeşte de rău despre Gheorghe Susarenco. Aşa e la noi: despre cei plecaţi – niciun cuvânt sau doar de bine. A plecat în tăcere, cu inima frântă. Nimeni nu a comentat originea bolii sale sau şansele de a supravieţui, dar mulţi, sunt sigură, regretă această pierdere, pentru că Susarenco a fost un om al Justiţiei, iar astăzi, în R. Moldova, e mare nevoie de astfel de oameni.
Ieri, presa a reprodus biografia sa de jurist celebru, judecător la CSJ în perioada 1990—1995, judecător la Curtea Constituţională în anii 1991—2001, după care practică avocatura. În 2004—2005 este viceprimar de Chişinău, iar în 2005—2009 – deputat în Parlamentul R. Moldova. În noiembrie 2009 este numit în funcţia de viceministru al Justiţiei. Pe 23 martie 2011, ZdG scria, „Susarenco, demis ilegal”, precizând că acesta fusese demis în acea dimineaţă din funcţia de viceministru al Justiţiei, deşi se află în concediu de boală, iar potrivit Codului Muncii, procedura e ilegală. După Ministerul Justiţiei a revenit în avocatură, unde a muncit până recent.
Gheorghe Susarenco nu şi-a văzut niciodată de cariera sa, iar impresionanata biografie s-a clădit parcă de la sine. Tot el nu şi-a editat cărţi sau colecţii de citate şi interviuri, cum fac alţii, chiar dacă sunt departe de nivelul său. Ceea ce a reuşit să lase în arhivele justiţiei de la noi e monografia „Constituţia R. Moldova, comentată articol cu articol”, al cărei coautor este, şi rapoartele naţionale „Drepturile omului în R. Moldova” (anii 1999, 2000, 2001).
Ieri, citind note sumare despre Gheorghe Susarenco, am selectat mai multe declaraţii făcute de el, pe parcursul anilor, pentru ZdG. Cert e că putea fi solicitat la orice subiect, legat de justiţie, şi răspundea concis, direct, onest, competent. Acum, când, pe 6 august, Judecătoria Buiucani i-a achitat pe cei doi foşti colaboratori MAI, Petru Corduneanu şi Dumitru Rusu, în dosarul în care ex-deputata Valentina Cuşnir îi acuză de maltratare în noaptea de 7 spre 8 aprilie, opinia lui Susarenco despre dosarele „7 aprilie” este una nespus de actuală:
„7 Aprilie nu e un dosar simplu. Cine sunt cei acţionaţi în judecată? Poliţişti, procurori, judecători, oameni politici, iar dosarele lor sunt instrumentate şi ele de aceeaşi poliţie, procuratură, judecătorii. Una la mână. Doi: crimele nu au termen de prescripţie, iar în cazul 7 Aprilie au avut loc crime. Depinde de interpretarea celor care judecă şi apără cauzele ajunse în judecată. Şi trei: avem ceea ce avem în dosarul „7 Aprilie” pentru că nu cred că s-a vrut mai mult. Justiţia noastră, şi în primul rând procuratura, a demonstrat încă o dată că e impotentă şi la cheremul puterii, iar puterea a demonstrat că nu e capabilă să-şi respecte promisiunile”.Printre şedinţele de judecată la care participa în calitate de avocat, Susarenco găsea timp să se pronunţe despre gafele puterii sau despre lacunele politicienilor.
Despre deputaţii chiulangii spunea: „Acest soi de deputaţi trebuie discreditaţi… Bunăoară, aş organiza o campanie serioasă de presă, i-aş urmări ce fac în teritoriu, cu ce maşini pleacă, unde se întâlnesc, cu cine se întâlnesc, i-aş arăta cum se îmbulzesc la Parlament în ziua salariului şi scaunele goale în sală în zilele de şedinţe ale Legislativului… Lumea trebuie să-i vadă aşa cum sunt, nu cum povestesc ei despre ei”.
Pe 10 iulie, acum câteva săptămâni, declara pentru ZdG:
„Moda asta cu imunitatea s-a cam învechit, şi dacă o tot facem pe europenii, trebuie să ne adaptăm la Europa. Asta e una. Doi: chestia asta cu imunitatea e un fel de „constituţia dlea slujebnogo polzovania”, o umbrelă pentru cei certaţi cu legea, hoţi, bandiţi, escroci etc. Parcă noi avem puţine cazuri când persoane cu dosare penale şi-au făcut loc în Parlament pentru a se salva de puşcărie? În plus, imunitatea arată la faptul că suntem un stat ce are probleme cu legea. Curioasă treabă, până la urmă: noi, ne-deputaţii, suntem sub lege, iar ei – sub imunitate. Adică, deasupra legii. Boieri”.Am recitit ieri un interviu cu Gheorghe Susarenco, publicat în ZdG pe 20 ianuarie 2005, întitulat „Guvernarea comite crime împotriva justiţiei”.
Ce reguli ar trebui să însuşească alegătorii?, îl întrebam atunci, în urmă cu 9 ani.
Ştiţi ce a răspuns?
„Să nu voteze pentru cei care nu au şanse să treacă pragul electoral. La alegerile trecute, comuniştii au câştigat doar 50 de mandate, celelalte 20 fiindu-le „dăruite” prin voturile acordate partidelor democratice care nu au trecut pragul electoral… Ar mai fi ceva de reţinut. Populaţia alolingvă care, în scrutinele trecute, a votat pe criterii etnice, – în special, aripa tânără a acestei categorii –, a înţeles că URSS nu mai poate fi restabilit mai ales după recentele schimbări din Ucraina. Cred că şi ei au înţeles că drumul nostru e spre Europa şi vor vota cu partidele democratice”.Pare un Testament? Testamentul lui Gheorghe Susarenco.
