Declară-ți dragostea cu ZdG: trei cititori, cu poezii și mesaje emoționante pentru soțiile lor
În luna februarie, luna dragostei, invităm cititorii să-și împărtășească sentimentele de iubire, respect și recunoștință față de o persoană specială din viața lor. Citiți mai jos primele declarații de dragoste expediate în adresa redacției. Așteptăm în continuare scrisori de la cititori până la 15 februarie, iar cele mai frumoase declarații vor fi premiate. Câștigătorii îi vom anunța în prima ediție a ZdG din luna martie.
„Ne-am demonstrat unul altuia adevărata dragoste nu numai prin cuvinte, dar și prin fapte”
„Dacă o viață aș mai trăi,
Tot de dragoste ți-aș vorbi,
Până în ceasul de pe urmă
Care ne-ar despărți”
Vasile Morozan citește fiecare ediție a Ziarului de Gardă și adesea trimite scrisori în adresa redacției pe diferite teme. Pentru concursul declarațiilor de dragoste ne-a trimis o scrisoare de iubire pentru soția sa, femeia care-i este alături de mai bine de 50 de ani.
„Care declarație de dragoste poate fi cea mai frumoasă, dacă nu cea făcută persoanei apropiate sufletului, alături de care ai pășit pe același drum o viață întreagă. Eu am purtat mereu și continui să port în inimă iubire soției mele, care mi-a fost și-mi este unica. Cu ea am împărțit dragostea mai bine de 50 de ani.
Firul dragostei noastre a prins a încolți încă prin anul 1971, pe când aveam un an de cătănie. Încet, încet, declarațiile noastre se aprindeau de la o scrisoare la alta, deși ne cunoșteam numai din fotografiile trimise prin poștă. Ultimul an de serviciu militar a fost cel mai greu. Ardeam să mă văd alături de ea, să-i sărut mâna și să-i spun că este prima și ultima mea dragoste. După jumătate de an, după ce m-am întors de la serviciul militar, în 1973 am format o familie. Am păstrat în suflet iubirea mereu. Ne-am demonstrat unul altuia adevărata dragoste nu numai prin cuvinte, dar și prin fapte. Tot din dragoste, au apărut și cei 4 copii. O gospodărie nici prea bogată, nici prea săracă… Așa, ca la niște oameni care au trăit o viață și mai trăiesc și acum în iubire și înțelegere”, ne-a scris Vasile Morozan.
„Mă închin în fața ei pentru tot ce a făcut”
Ion Cuciurcă, cititor al ZdG, fost profesor din satul Făleștii Noi, raionul Fălești, a trimis o scrisoare în adresa redacției în care își declară iubirea și recunoștința față de soția sa, Olga, femeia alături de care este de peste 60 de ani
„A vorbi despre dragoste e cum ai admira un pom înflorit, de la care aștepți rodul mult dorit, crescut, copt și gustos. Noi, ca doi «veterani» ai dragostei fidele, frumoase, lungi și cu credință altoită încă în secolul trecut, într-o lună a lui gustar, când se gustă nu numai din rodul natural dat de Dumnezeu, dar și din sentimentul de dragoste, dăruit tot de Domnul, spunem cu fermitate că ea, dragostea, odată prinsă, înrădăcinată și crescută, ne-a luminat și ne-a însoțit atâția și atâția ani cu căldura ei, cu credință și dăruire, cu fructele ei mândre, frumoase și gustoase.
Pe noi ne-a unit romantismul celor două roți ale unei biciclete, care ne-au dus când pe sus, când pe jos, la locul de muncă pedagogică într-un sat, la 15 km de centrul raional. Pentru noi însă acesta a fost începutul începutului. Suntem mândri și fericiți că anume acele 2 roți de bicicletă au încleștat acea declarație de dragoste și au știut a o roti și o rotesc și azi, cu aceeași credință, fidelitate și dragoste, spre a gusta din frumusețea vieții trăite cu adevărat. Acel jurământ ne-a unit apoi în cuplu, care a prins rădăcini adânci, a crescut și e cu noi deja de 61 de ani și 5 luni.
Acum, ca în oglinda unei ape limpezi ca lacrima, privim trecutul și ne vedem chipul în roadele crescute și ne bucurăm că am format nu doar un cuplu, dar și o dinastie de pedagogi. Fiica, o nepoată și un nepot ne duc ștafeta dăscăliei mai departe și sunt semănători ai științei și frumosului, al binelui și credinței în sufletele generațiilor tinere, cum am făcut-o și noi cândva. Am lăsat și noi o urmă pe acest pământ. Înseamnă că am trăit cu credința dragostei, ce-și are rădăcinile în acel august scump pentru noi al secolului trecut.
Anume acești ani de căsnicie, de dragoste, de iubire, fericire și voie bună i-am înveșnicit în versurile ce urmează și i le dedic scumpei și iubitei mele soții, Olga. Prin ele mă închin în fața ei pentru tot ce a făcut în numele realizării acelui început al prezentului ce ne-a unit atunci, în secolul trecut, 1962”, ne-a scris Ion Cuciurcă.
Anii noștri
Au trecut, spre-a nu se-ntoarce
Anii noștri, zi cu zi.
Ne-am trezit cu bruma-n tâmple
Și-ntrebarea: ce-o mai fi?
La cei 60 de ani de viață,
Când Domnu-n cuplu ne-a unit,
Am poposit cu albu-n plete,
Dar ne simțim ca la-nceput.
Două flori crescut-am împreună,
Două flori cu care ne mândrim,
Și an de an, și lună după lună,
Pe scara vieții fericiți pășim.
Iar azi, când am rămas în doi
Să trecem toamnele cu brumă,
Prin geam privim și așteptăm
Copiii cu nepoți să vină.
Pe fața ta, ca-n anii tinereții,
Acel zâmbet prea frumos ți-apare
Și ca atunci, pe treptele trăirii,
Iubirea noastră-i și mai mare.
Suntem cărunți, cu iarna-n prag,
Iar cutele frumoase ce le-avem,
Ne amintesc de anii când cu drag
Sămânța dragostei, iubirii semănam.
Trăit-am viața ca o floare,
Cu parfumul ei îmbătător
Și am sorbit din ea cu ardoare
Întregul rod al nesecatului izvor.
Recunoscător îți sunt eu pentru toate,
Eu fața, mâinile și trupul ți-l sărut
Și azi, cu drag, te am aproape
Și te iubesc nespus, ca la-nceput.
„Am cucerit-o prin poeziile mele”
Sergiu Onica este deținut al penitenciarului nr. 5 din Cahul. Ne-a scris despre dragostea ce i-o poartă fostei sale soții, „ființa cea mai scumpă, cea mai dragă”.
„Sunt un cititor fidel al Ziarului de Gardă. Îmi place foarte mult să citesc acest ziar, dar din păcate, uneori n-am posibilitatea, fiindcă administrația îmi zice că nu este.
Pe soția mea am cucerit-o prin poeziile mele. A fost dragoste la prima vedere. Avem doi copii frumoși, un băiat și o fată. Dar, cu părere de rău, dragostea noastră adevărată de 10 ani împreună a eșuat într-o zi, în 2017”, ne-a scris bărbatul, făcând referire la faptul că în acel an a ajuns la închisoare.
Urmează una dintre poeziile lui Sergiu Onica, aceasta fiind dedicată fostei sale soții.
Ce caut eu în viața ta,
M-ai întrebat odată.
Soarta a vrut să fie așa,
Să ne găsim unul pe altul.
Ce cauți tu în viața mea,
Te-am întrebat la rândul meu.
Norocul ne-a urzit calea
Îndemnat de Dumnezeu.
Eu vreau să te iubesc
Și versul ți-l dedic ție,
Ca în veci să te slăvesc,
Draga și iubita mea soție.
