unu a scris (1 September 2009)

ANIMALE

Maria a scris (1 September 2009)

Sunt forate ușor de găsit, numai să vrea procuratura.

Constantin a scris (1 September 2009)

3 cuvinte pentru asa lepadaturi ! CEMODAN VOGZAL MOSKVA !

stamat a scris (1 September 2009)

In noaptea de pe 31 august — 1 septembrie, organizatia comsomolista de la ciocana, in frunte cu p. grigorciuk, a dat foc (act de huliganism si vandalism) steagului roman.
Dovezile participarii a comunistilor : forumul lor, care singur a plasat acest video : http://left-md.livejournal.com/51564.html

STEFANITA a scris (1 September 2009)

Parlamentul va declara vacantă funcţia de preşedinte al ţării
Noul Parlament va constata vacanţa funcţiei de preşedinte al statului pentru a da legitimitate competenţelor pe care trebuie să le exercite preşedintele Parlamentului în perioada până la alegerea noului şef al statului, care poate dura până la 2 luni, a declarat vicepreşedintele PLDM, juristul Alexandru Tănase în cadrul emisiunii «Istoria în mişcare» de la postul de radio «Vocea Basarabiei».

Tănase a precizat că deputaţii din majoritatea parlamentară vor solicita un aviz Curţii Constituţionale, deoarece aşa prevede legea, să se expună asupra circumstanţelor care justifică interimatul. «Pe noi nu ne interesează ca Curtea să se expună asupra chestiunii vacanţei funcţiei, dar anume asupra circumstanţelor care justifică. Dar circumstanţele sunt următoarele: avem un nou parlament, avem un nou preşedinte de parlament, există o nouă majoritate, a expirat mandatul fostului şef al statului, începând cu data de 28 august», a precizat Tănase.

Potrivit articolului 90 al Constituţiei, alin1, «vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces».

Mandatul preşedintelui lui Vladimir Voronin a expriat la 7 aprilie 2009. Însă în baza arti, 91 al Constituţiei acesta a exercitat interimatul funcţie de şef de stat, deoarece a fost ales preşedinte al Parlamentului după alegerile din 5 aprilie 2009. Articolul 91 al Constituţiei sună aşa: «Dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau dacă preşedintele este demis ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru».

Astfel, până la votarea lui Mihai Ghimpu în funcţia de preşedinte al Parlamentului, Vladimir Voronin a exercitat interimatul funcţiei de preşedinte al ţăîrii. Însă din momentul alegerii noului speaker al Parlamentului, Vladimir Voronin a devenit un simplu deputat.

Alexandru Tănase a precizat că în perioada între intrarea noului Parlament în legalitate şi alegerea preşedintelui Parlamentului, interimatul preşedintelui a fost exercitat de premier, deoarece nu fusese ales încă speakerul legislativului. «Dar după alegerea lui Mihai Ghimpu în funcţia de preşedinte al Parlamentului, el exercită atribuţiile de şef al statului», a spus Tănase.

Totodată, alineatul 3 al articolului 80 din Constituţie spune că «Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă».

«Dacă se pretinde a fi părintele naţiunii, fapt despre care a declarat timp de 8 ani de zile la fiecare colţ de stradă, atunci trebuie să se obişnuiască şi să accepte să plece frumos din funcţia pe care a deţinut-o, dar să nu îl scoatem noi pe dânsul cu picioarele în faţă», a spus Tănase.

Totodată, preşedintele Parlamentului Mihai Ghimpu a declarat pentru «Europa Liberă» că nu există o altă cale decât transferul puterii pe cale paşnicp. «Nu poate să fie o negociere între noi. Este decizia electoratului şi ei trebuie să se supuna aşa cum în 2001 am procedat noi, deşi am fost frapaţi de decizia electoratului care a adus în mod democratic comuniştii la putere. Atunci « am înghiţit » şi am aceptat acest lucru. La fel trebuie să înţeleagă şi ei acum că aceasta înseamnă democraţia, aceasta înseamnă că astfel a decis puterea supremă, măria sa electoratul», a spus Gimpu.

stamat a scris (1 September 2009)

Au dat foc , comsomolistii de la ciocana, in frunte cu p. grigorciuk. Intentia de a dat foc , sa pornit pe blogul comunistlor (dupa care a fost sters) left-md.livejournal.com
Pavel grigorciuc, a dat foc steagului. Invatza la scoala antropologica superioara. Telefonul lui mobil 068555256

Klaus Steinberg a scris (1 September 2009)

Nea Stefaanitza , demoocratule , imi potzi traduce ce a azis Tanase , vicele PDL
«Dacă se pretinde a fi părintele naţiunii, fapt despre care a declarat timp de 8 ani de zile la fiecare colţ de stradă, atunci trebuie să se obişnuiască şi să accepte să plece frumos din funcţia pe care a deţinut-o, dar să nu îl scoatem noi pe dânsul cu picioarele în faţă», a spus Tănase.
DEci s-a pus la cale asasinarea lui Voronon  ???

Larisa a scris (1 September 2009)

Organizatia comsomolista din Moldova ,scimbul de mÎne al comunistilor prezinta nişte inşi certaţi cu legea, lipsiti de cultura si agramaţi ,care au devenit studenţi fara a sustine vreun examen si primesc bursă de la Voronin .Cred ca mulţi trebuie controlaţi , cum de au ajuns studenţi ,iar organizatia data pentru activitatea indreptata contra statului, sa fie scoasa in afara legii.

Radu a scris (1 September 2009)

«CEMODAN VOGZAL MOSKVA!» si credeti, ca cineva ii asteapta in Moscova? de ar fi asa demult nu mai era nici un (CENSORED) ca astea prin basarabia. in cel mai bun caz ii vor araja prin vre-un barak din Magadan. guvernul rus mai mult se gindeste cum sa vanture cu «macica», decat la cetatenii sai.

Vasile a scris (1 September 2009)

Klaus Steinberg a scris : «ce a azis Tanase , vicele PDL».
Desteptule, iti pot spune eu, ca in Moldova nu exista nici un «PDL».

Vasile a scris (1 September 2009)

«DEci s-a pus la cale asasinarea lui Voronon  ???»
Si iti mai spun, desteptule, ca Tanase s-a referit la practica «BOLSOVICILOR» DE A «GUVERNA» PINA ERAU SCOSI «CU PICIOAREKLE INAINTE» (vezi cazurile cele mai recente — Brejnev, Andropov, Cernenko etc.) Uci istoriju, umnik!

STEFANITA a scris (1 September 2009)

Crezi ca tu la varsta pe care o ai,Klaus,poti sa-mi spui mie»nea»?Stii ca ai tupeu,tataie !
Nu stiu cine e acel Tanase,si nici nu sunt sigur ca s-a exprimat in sensul ca ar dori cineva din partidul sau,sau el personal sa ii ia gatul lui Voronin.Daca ar avea in cap cineva asa ceva ,fii sigur ca nu ar declara-o la televiziune sau prin presa.
Pe de alta parte ,nu ar avea rost sa-l mierleasca fara judecata,pentru ca ,daca situatia va evolua cum cred eu,se va putea ocupa justitia de comunistul ala prapadit.Are destule la activ pentru a face puscarie noua vieti !Eu l-as trimite la Guantanamo bay,alaturi de teroristii musulmani,poate isi schimba si religia,ca a facut mult rau Ortodoxiei.Lasa-te de comunism,Klaus,daca nu vrei sa ajungi de ras si injurat ca Voronin !

STEFANITA a scris (1 September 2009)

Pentru «nea»Steinberg zis Klaus,personal:

RADACINILE RAULUI :CARDASIA GERMANO -RUSA .TRATATUL DE LA RAPALLO DIN 1922.

La sfarsitul Primului Razboi Mondial, atat Germania cat si Rusia doreau sa-si dezvolte capacitatile militare,Germania dorind revansa,Rusia Sovietica dorind revolutia mondiala condusa de ea insasi.

Germaniei i se interziceau astfel de activitati prin Tratatul de la Versailles, unde capacitatea sa militara era sever restrictionata.
Uniunea Sovietica nu avea capacitatile tehnice pentru dezvoltare si in plus era izolata pe plan international.

In 1922 cele doua tari aveau sa uimeasca lumea prin semnarea Tratatului de la Rapallo, care prevedea o stransa cooperare intre ele.

Daca tratatul dintre Germania si URSS din aprilie era doar un simplu tratat de cooperare, o serie de acorduri secrete au venit ulterior sa stabileasca exact cadrul cooperarii militare.

Liderii militari germani care aveau sa-i aduca lui Hitler majoritatea victoriilor au fost pregatiti in Uniunea Sovietica in perioada in care aliatii occidentali credeau ca Germania nu se va putea reinarma. La nivelul discursului public, Germania nazista si Uniunea Sovietica erau cei mai mari dusmani de pe pamant. Insa timp de 11 ani, intre 1922 si 1933, Berlinul si Moscova aveau sa colaboreze extrem de strans intr-unul dintre cele mai sensibile si secrete domenii pentru toate natiunile: cercetarea militara.

Acordul secret

Pe 11 august 1922, Armata Germaniei si Armata Rosie au semnat un acord secret care le permitea germanilor sa infiinteze baze militare in Uniunea Sovietica. Documentul acoperea problemele cooperarii secrete germano-sovietice in domeniul dezvoltarii blindatelor, aviatiei si armelor chimice.
Acordul sovieto-german din 11 august 1922 stabilea principiile acestei cooperari: dezvoltarea tehnologiilor militare avansate, cooperarea in domeniul studiilor teoretice, stabilirea unor programe de pregatire independente de terti, dezvoltarea si testarea tactica a sistemelor de armament interzise prin Tratatul de la Versailles (blindatele si aviatia); dezvoltarea si educarea cadrelor militare specializate in toate domeniile militare; dezvoltarea unor noi strategii si tactici bazate pe noile sisteme de armament. Seriile de pregatire a militarilor germani in URSS nu trebuiau sa stea mai mult de un an pe teritoriul sovietic.

Bazele germane stabilite in URSS urmau sa fie folosite pentru eforturile de cercetare si testare, pregatirea tactica, evaluarea pregatirii in domeniile interzise de Tratatul de la Versailles. In schimbul acestor privilegii germanii urmau sa le permita ofiterilor Armatei Rosii sa faca exercitii impreuna cu ofiterii lor in cadrul aplicatiilor din URSS, de asemenea, urmand sa ofere si toate informatiile legate de descoperirile din tehnologia militara.
In anul 1924 armata germana a deschis la Moscova un birou pentru coordonarea activitatilor din Uniunea Sovietica. Treptat, mai multe capacitati industriale au fost transferate in Uniunea Sovietica pentru construirea de prototipuri pentru tancuri, avioane si submarine.
Cooperarea germano-sovietica ar fi trebuit sa fie benefica pentru ambele parti, insa germanii au stiut cum sa profite la maxim de oportunitatile oferite
.
Dezvaluirea

Cooperarea secreta in domeniul militar a fost expusa in public pentru prima oara in anul 1926. In conditiile in care Reichswehr (armata germana din perioada Republicii de la Weimar) importa in secret munitii si arme interzise din Uniunea Sovietica, social-democratii germani aflati la guvernare au realizat ca Moscova se folosea de aceasta ruta pentru inarmarea organizatiilor comuniste clandestine.
In toamna anului 1926 social-democratii germani au protestat public fata de aceste importuri secrete.
Pe 2 decembrie 1926 ziarul britanic Manchester Guardian a publicat un articol in care afirma ca in cadrul Reichswehr exista o asa-numita Sondergruppe R (Grupa speciala R) destinata colaborarii militare secrete cu Uniunea Sovietica. Acest articol a provocat o adevarata furtuna mediatica.
Pe 16 decembrie 1926 comunistii germani au declansat o campanie de presa in care au respins toate acuzatiile social-democratilor. Pana la urma intreaga afacere a fost musamalizata, insa semnalul de alarma fusese deja tras.

Conspirativitate deplina

Cercetarile militare germane secrete din Uniunea Sovietica si programele de pregatire solicitau o organizare extrem de eficienta. Companiile civile si militare germane au colaborat extrem de eficient pentru a realiza o conspirativitate totala. Mai mult decat atat, germanii au aplicat un sistem de contabilitate dubla extrem de eficient.Astfel era tinuta o contabilitate publica destinata Consiliului de Control Aliat care verifica respectarea prevederilor Tratatului de la Versailles, ca si parlamentarilor. Operatiunile financiare secrete din cadrul proiectului comun cu sovieticii erau inregistrate in asa numitul «Registru Albastru» care putea fi consultat doar de un numar restrans de militari si oameni politici.
Datorita faptului ca rubla sovietica nu era moneda convertibila, iar marca germana a suferit perioade de inflatie acuta, a fost stabilit la nivel politic o rata de schimb fixa pentru intreaga perioada in care proiectul de cooperare a fost pus in aplicare: o rubla pentru 2,16 marci. Se estimeaza ca Germania a cheltuit aproximativ 10 milioane de marci anual — o suma totala de peste 100 milioane.
Din acesti bani, cei mai multi au fost cheltuiti pentru cercetarile de aviatie.Cand trebuiau sa plece in Uniunea Sovietica, ofiterii germani primeau pasapoarte cu nume false emise de Ministerul de Externe. Pentru o acoperire suplimentara, acesti ofiteri calatoreau de obicei singuri. Germanii erau extrem de atenti in cadrul acestei operatiuni: existau inclusiv instructiuni pentru modul in care trebuiau sa se imbrace ofiterii transferati pentru pregatire in URSS.
Participantii la programele de pregatire in URSS erau trecuti in rezerva, astfel incat sa nu figureze ca ofiteri activi. Aceasta practica a «rotirii» ofiterilor a permis pregatirea unui numar mult mai mare de cadre decat permitea de fapt Tratatul de la Versailles. In cazul in care un ofiter german murea in URSS ca urmare a unui accident in timpul antrenamentelor, cadavrul sau era repatriat in secret intr-un container care in scripte figura ca avand piese metalice. In drum spre Uniunea Sovietica ofiterii germani treceau prin Letonia, la granita cu URSS fiind asteptati, numele lor false fiind trimise in avans pentru a elimina orice fel de confuzii.
Dupa incheierea programului de pregatire, ofiterii germani se intorceau acasa prin Leningrad, de unde se imbarcau pe una din putinele nave de pasageri existente. Sovieticii nu au avut astfel de probleme: organizatia care se ocupa de contactele cu germanii nici macar nu exista din punct de vedere oficial, iar Moscova nu trebuia sa dea nimanui socoteala de modul in care isi cheltuia banii.

Germaniei i se interziceau astfel de activitati prin Tratatul de la Versailles, unde capacitatea sa militara era sever restrictionata.
Uniunea Sovietica nu avea capacitatile tehnice pentru dezvoltare si era izolata pe plan international.

In 1922 cele doua tari aveau sa uimeasca lumea prin semnarea Tratatului de la Rapallo, intermediat de Turcia.
Daca tratatul dintre Germania si URSS din aprilie era doar un simplu tratat de cooperare, o serie de acorduri secrete au venit ulterior sa stabileasca exact cadrul cooperarii militare.
Liderii militari germani care aveau sa-i aduca lui Hitler majoritatea victoriilor au fost pregatiti in Uniunea Sovietica in perioada in care aliatii occidentali credeau ca Germania nu se va putea reinarma. La nivelul discursului public, Germania nazista si Uniunea Sovietica erau cei mai mari dusmani de pe pamant. Insa timp de 11 ani, intre 1922 si 1933, Berlinul si Moscova aveau sa colaboreze extrem de strans intr-unul dintre cele mai sensibile si secrete domenii pentru toate natiunile: cercetarea militara.

Acordul secret

Pe 11 august 1922, Armata Germaniei si Armata Rosie au semnat un acord secret care le permitea germanilor sa infiinteze baze militare in Uniunea Sovietica. Documentul acoperea problemele cooperarii secrete germano-sovietice in domeniul dezvoltarii blindatelor, aviatiei si armelor chimice.
Acordul sovieto-german din 11 august 1922 stabilea principiile acestei cooperari: dezvoltarea tehnologiilor militare avansate, cooperarea in domeniul studiilor teoretice, stabilirea unor programe de pregatire independente de terti, dezvoltarea si testarea tactica a sistemelor de armament interzise prin Tratatul de la Versailles (blindatele si aviatia); dezvoltarea si educarea cadrelor militare specializate in toate domeniile militare; dezvoltarea unor noi strategii si tactici bazate pe noile sisteme de armament. Seriile de pregatire a militarilor germani in URSS nu trebuiau sa stea mai mult de un an pe teritoriul sovietic.

Bazele germane stabilite in URSS urmau sa fie folosite pentru eforturile de cercetare si testare, pregatirea tactica, evaluarea pregatirii in domeniile interzise de Tratatul de la Versailles. In schimbul acestor privilegii germanii urmau sa le permita ofiterilor Armatei Rosii sa faca exercitii impreuna cu ofiterii lor in cadrul aplicatiilor din URSS, de asemenea, urmand sa ofere si toate informatiile legate de descoperirile din tehnologia militara.
In anul 1924 armata germana a deschis la Moscova un birou pentru coordonarea activitatilor din Uniunea Sovietica. Treptat, mai multe capacitati industriale au fost transferate in Uniunea Sovietica pentru construirea de prototipuri pentru tancuri, avioane si submarine.
Cooperarea germano-sovietica ar fi trebuit sa fie benefica pentru ambele parti, insa germanii au stiut cum sa profite la maxim de oportunitatile oferite
.
Dezvaluirea

Cooperarea secreta in domeniul militar a fost expusa in public pentru prima oara in anul 1926. In conditiile in care Reichswehr (armata germana din perioada Republicii de la Weimar) importa in secret munitii si arme interzise din Uniunea Sovietica, social-democratii germani aflati la guvernare au realizat ca Moscova se folosea de aceasta ruta pentru inarmarea organizatiilor comuniste clandestine.
In toamna anului 1926 social-democratii germani au protestat public fata de aceste importuri secrete.
Pe 2 decembrie 1926 ziarul britanic Manchester Guardian a publicat un articol in care afirma ca in cadrul Reichswehr exista o asa-numita Sondergruppe R (Grupa speciala R) destinata colaborarii militare secrete cu Uniunea Sovietica. Acest articol a provocat o adevarata furtuna mediatica.
Pe 16 decembrie 1926 comunistii germani au declansat o campanie de presa in care au respins toate acuzatiile social-democratilor. Pana la urma intreaga afacere a fost musamalizata, insa semnalul de alarma fusese deja tras.

Conspirativitate deplina

Cercetarile militare germane secrete din Uniunea Sovietica si programele de pregatire solicitau o organizare extrem de eficienta. Companiile civile si militare germane au colaborat extrem de eficient pentru a realiza o conspirativitate totala. Mai mult decat atat, germanii au aplicat un sistem de contabilitate dubla extrem de eficient.Astfel era tinuta o contabilitate publica destinata Consiliului de Control Aliat care verifica respectarea prevederilor Tratatului de la Versailles, ca si parlamentarilor. Operatiunile financiare secrete din cadrul proiectului comun cu sovieticii erau inregistrate in asa numitul «Registru Albastru» care putea fi consultat doar de un numar restrans de militari si oameni politici.
Datorita faptului ca rubla sovietica nu era moneda convertibila, iar marca germana a suferit perioade de inflatie acuta, a fost stabilit la nivel politic o rata de schimb fixa pentru intreaga perioada in care proiectul de cooperare a fost pus in aplicare: o rubla pentru 2,16 marci. Se estimeaza ca Germania a cheltuit aproximativ 10 milioane de marci anual — o suma totala de peste 100 milioane.
Din acesti bani, cei mai multi au fost cheltuiti pentru cercetarile de aviatie.Cand trebuiau sa plece in Uniunea Sovietica, ofiterii germani primeau pasapoarte cu nume false emise de Ministerul de Externe. Pentru o acoperire suplimentara, acesti ofiteri calatoreau de obicei singuri. Germanii erau extrem de atenti in cadrul acestei operatiuni: existau inclusiv instructiuni pentru modul in care trebuiau sa se imbrace ofiterii transferati pentru pregatire in URSS.
Participantii la programele de pregatire in URSS erau trecuti in rezerva, astfel incat sa nu figureze ca ofiteri activi. Aceasta practica a «rotirii» ofiterilor a permis pregatirea unui numar mult mai mare de cadre decat permitea de fapt Tratatul de la Versailles. In cazul in care un ofiter german murea in URSS ca urmare a unui accident in timpul antrenamentelor, cadavrul sau era repatriat in secret intr-un container care in scripte figura ca avand piese metalice. In drum spre Uniunea Sovietica ofiterii germani treceau prin Letonia, la granita cu URSS fiind asteptati, numele lor false fiind trimise in avans pentru a elimina orice fel de confuzii.
Dupa incheierea programului de pregatire, ofiterii germani se intorceau acasa prin Leningrad, de unde se imbarcau pe una din putinele nave de pasageri existente. Sovieticii nu au avut astfel de probleme: organizatia care se ocupa de contactele cu germanii nici macar nu exista din punct de vedere oficial, iar Moscova nu trebuia sa dea nimanui socoteala de modul in care isi cheltuia banii.

Va urma,tataie !Pana la urmatoarea expunere,ar fi bine sa reflectezi cum a fost cu «internationalismul proletar «atat de trambitat de bolsevici si totodata sa te gandesti si la Focul Gheenei care va inghiti toti nenorocitii care,in numele unei doctrine criminale au turnat ,au ucis,au violat ,au deportat oameni .Somn usor Steinbergerica puiule  !

Klaus Steinberg a scris (1 September 2009)

stefanitza ,injura tata ,asta e argumentul vostru ,al portocaliiilor

STEFANITA a scris (2 September 2009)

Tovarase Klaus,iti relatez in continuare despre fratia nazisto-comnista si sper ca vei invata macar acum ca nazismul si comunismul au aceleasi radacini otravite.Poate te vei pocai macar acum la batranete …

Fratia Diavolului:Cardasia nazisto-sovietica -

CONTINUARE

Bazele germane
Scoala de tancuri germana din Kazan a avut numele de cod Kama si a inceput sa fie construita in 1926. In 1929 scoala pentru ofiteri de blindate «Kama» era functionala, fiind dotata cu sase tancuri de 23 de tone (inarmate cu tunuri de 75 mm) si trei tancuri de 12 tone, dotate cu tunuri de 37 mm. Sovieticii au contribuit cu 12 tancuri de tip Carden-Lloyd cumparate de la britanici.
Scoala a fost condusa de generalul german von Lutz, printre profesori numarandu-se si parintele doctrinei Blitzkrieg-ului, Heinz Guderian.
In cadrul acestei scoli nu erau purtate uniforme, ofiterii germani participand la cursuri imbracati in haine civile. In timpul aplicatiilor practice, germanii purtau uniforme sovietice, insa fara insemne.
In ceea ce priveste aviatia, intre anii 1921-1924 germanii au construit o fabrica pentru asamblarea de aeronave la Lipetk. Cursurile au fost demarate in anul 1925 si au durat pana in anul 1933. O fabrica Junkers a fost ridicata la Fili, in apropierea Moscovei.Productia prevazuta pentru aceasta uzina era de 300 de avioane pe an — cifra care n-a fost atinsa niciodata. Specialistii germani s-au plans permanent de faptul ca rusii furau tot ce le pica sub mana.
La scoala de aviatie de la Lipetk germanii au dus 60 de aparate de zbor pe care le-au folosit la antrenamente. In vara anului 1931 au fost organizate aplicatii de mare anvergura care mimau adevarate batalii aeriene. Spre deosebire de scoala pentru tanchisti din Kazan, scoala de aviatie de la Lipetk nu avea un program foarte bine stabilit, punandu-se accent pe imaginatie, inovatie si experimente.
Pana in anul 1933 peste 1200 de piloti germani au fost antrenati la Lipetk. Germanii au efectuat inclusiv cercetari pentru dezvoltarea armelor chimice, la baza cu numele de cod Tomka, la Podosinky, in regiunea Samara de pe Volga. Au fost efectuate inclusiv aplicatii practice pe scara larga in anul 1926. Pe langa toate aceste baze de antrenament si cercetare a fost infiintata la Moscova si o scoala pentru ofiteri de stat-major, printre absolventii careia s-au numarat viitorii maresali nazisti Keitel, Mannstein si Model.Neincredere reciprocaPe toata perioada acestei cooperari sovieticii au laudat permanent tehnologia germana.
Ofiterii Moscovei au aflat majoritatea detaliilor referitoare la cercetarile germane. Au fost extrem de impresionati de faptul ca mitralierele grele germane puteau sa fie transformate in mitraliere anti-aeriene in mai putin de 30 de secunde. Tunul anti-aerian german de 75 mm isi trimitea proiectilele la o distanta dubla fata de cea realizata de piesele de artilerie sovietice, iar elementele optice fabricate de Siemens si Zeiss erau de o calitate mult superioara.Spre dezamagirea sovieticilor insa, ori de cate ori aveau o cerere mai speciala, germanii gaseau de fiecare data scuze pentru neindeplinirea ei. Adeseori sovieticii aveau sentimentul ca germanii ascundeau anumite descoperiri sau concluzii.
Pe de alta parte Moscova nu a aratat niciodata germanilor tancul lor T-34, cel mai bun tanc proiectat inainte de izbucnirea razboiului. Germanii erau de foarte multe ori nemultumiti de stagiile petrecute alaturi de sovietici, deoarece le erau furate bunuri comune pentru ei (sapunuri, stilouri, pasta de dinti, unelte, dulciuri) care insa lipseau in totalitate din Uniunea Sovietica.

Klaus Steinberg a scris (2 September 2009)

Neica STEFANITZA NU STIA CA sunteti si masochist .V-a furat chirtoaca , Filat si restul dar voua va place .Dulce e organu cu ghimpi , nu ????? Astept sa vad cum, il sinucideti pe Vorronin , caci asa grait-a Tanase vicele PLD Totul e sa va reuseasca

STEFANITA a scris (2 September 2009)

Klaus,obiceiurile astea de-a «sinuciderea»sunt proprii regimurilor comunisto-fasciste.Este explicabil pentru un comunist ca matale,sa se teama sa nu patzeasca o «sinucidere»,dupa ce a experimentat el insusi «lupta de clasa»si a sinucis pe altii.Nu te teme,Cioara nu va fi «sinucisa»de democrati,va muri la adanci batraneti ,inconjurat de copii si nepoti pe patul lui de puscarie .
Da zdravstvuet borba protiv imperializma ,tovarisci !

http://www.youtube.com/watch?v=2dNfv_SzbLA&feature=related

STEFANITA a scris (2 September 2009)

Tovarase Klaus,nu-i asa ca acolo in Germania ,nemaiexistand kgb,va turnati intre voi,asa de plictiseala ?Oricum e tare trist si plictisitor sa nu aveti voi acolo un lagar mititel de concentrare,o Kolima,un Magadan ceva,in care sa va jucati…V-au mai ramas filmele si amintirile ,nu-i asa Klaus ?Ehei,unde sunt vremurile erau cand traia tov.Stalin iar tu Klaus, impreuna cu taticu si mamica ,erati bucurosi ca suna soneria la 2 noaptea la vecini !

http://www.youtube.com/watch?v=8ajqk875Xu0