Despărţirea de viori?
Reputatul violonist Dumitru Blajinu este pe cale de a-şi vinde viorile, ca să îşi poată acoperi cheltuielile necesare de sănătate, dar şi pentru a finaliza un CD cu cântece populare în interpretarea maeştrilor plecaţi: Maria Drăgan, Nicolae Sulac şi alţii.
„Am nevoie de vreo 500 de dolari ca să termin CD-ul şi să îl lansez, dar va trebui să vând viorile, căci nu mai am mijloace şi posibilităţi,” a declarat Dumitru Blajinu într-un dialog cu Ziarul de Gardă.
În ultimele luni starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit foarte mult, după câteva operaţii suportate, îi este dificil să iasă din casă pe mult timp. Lupta sa cu durerea este însă amplificată de durerile sufleteşti, care nu i-au mai fost vindecate de mult. În anii sovietici spune că numele său a fost tabu la Teleradio Moldova, pentru că promova muzica populară românească.
„Cum să nu îţi placă sufletului tău, în care te-ai născut?”, s-a întrebat retoric maestrul Blajinu, povestindu-ne că interdicţiile de atunci îl urmăresc şi acum. „Acum vreau să îmi refac drepturile de autor ale pieselor pe care le-am creat şi le-am lansat. Dar am descoperit că piesele mele, care sunt cântate în fiecare zi la radio, sunt trecute în registrele lor fără autor,” susţine Dumitru Blajinu. Aceeaşi întâmplare a avut-o la Filarmonică, unde a mers să solicite piesele pe care le-a creat pentru Nicolae Sulac. „Fac o carte acum despre Nicolae Sulac. Eu am făcut cel puţin 40 de partituri pentru el, care trebuiau să se păstreze în arhivele Filarmonicii, dar mi-au spus că nu e nimic acolo,” mărturiseşte cu tristeţe artistul.
Dumitru Blajinu spune că ar dori să încerce să îşi recupereze creaţiile prin justiţie, dar suferinţele fizice îi absorb toată energia. „Nu mai vreau să îmi răscolesc nervii, i-am măcinat toată viaţa, vreau să mă despart liniştit de lumea asta”, spune el.
Dumitru Blajinu spune că viaţa şi creaţia sa au fost dărâmate de la o „anonimcă”, care a fost ataşată la dosarul său personal. „Am văzut cu ochii mei scrisoarea aceea, dar deja atunci când am ieşit la pensie. Cineva, în limba rusă, fără să semneze, a solicitat să nu mai fie rostit numele meu la televizor şi la radio. Apoi am tot fost acuzat de naţionalism, iar uşile s-au închis în faţa mea”, îşi aminteşte maestrul. Îşi aminteşte că şi Botgros a avut probleme similare, când a adus în orchestră cântecul „Trandafir de la Moldova”, fiind acuzat că e o piesă românească.
Bucuriile lui Dumitru Blajinu sunt puţine acum, şi vin mai toate din amintiri. Marea lui bucurie rezidă în faptul că a adus scenei moldoveneşti şi muzicii populare nume mari de instrumentişti. „În cadrul orchestrei „Folclor” am creat un fel de laborator de lansare a soliştilor instrumentişti. Până atunci, aveam solişti vocali doar, dar am zis că şi ţambaliştii, şi clarinetiştii sau trompetiştii merită să iasă în faţă, cu o piesă adecvată”. Dumitru Blajinu a reuşit să elaboreze zeci de partituri pentru diverse instrumente, astfel încât de atunci scena „Folclorului” a lansat nume mari nu doar din rândurile vocaliştilor. „Instrumentiştii au fost de atunci îndrăgiţi la fel ca şi soliştii vocali,” îşi aminteşte cu mândrie stinsă artistul.
Marea dorinţă a lui Dumitru Blajinu este să restabilească adevărul, să se spună clar de ce a fost ciopârţită muzica, limba şi cultura românească, după care valorile autentice să fie lăsate în pace, precum şi artiştii care le promovează.
Alina RADU
