Migraţia — un tsunami lent pentru Moldova

Martin Wyss  a venit în Republica Moldova din decembrie 2004, în calitate de Şef al Misiunii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM).

— Cum calificaţi efectele migraţiei care a afectat R.Moldova în ultimul deceniu?

— Din păcate, nu există încă o înţelegere suficientă a amplorii cu care migraţia afectează structura economiei şi societăţii noastre la toate nivelele. Este o tragedie naţională care se aseamănă cu un tsunami foarte lent. Fiindcă este un proces lent, oamenii şi Guvernul se obişnuiesc cu el şi i se adaptează. O altă cauză din care tindem să uităm despre amploarea problemei este că aceasta nu este atât de vizibilă în Chişinău, însă atunci când călătoreşti din capitală în orice direcţie, te ciocneşti de sate pe jumătate pustii.

Dezvoltarea este condiţionată de creştere. Dar cum poţi obţine o creştere economică sau demografică fără muncitori, consumatori, studenţi, investitori, turişti? Niciodată nu mi-am imaginat că migraţia ar putea atinge un astfel de impact, dar urmărind Republica Moldova din interior, admit că am subestimat posibilele consecinţe pe termen lung.

OIM încearcă acum să promoveze un dialog deschis privind consecinţele negative ale migraţiei asupra ţării: Moldovei îi lipsesc scriitorii şi cititorii, producătorii şi consumatorii, mamele şi taţii; ne lipsesc mulţi cetăţeni care acum contribuie cu succes la bunăstarea altor ţări, altor economii, altor societăţi. Nu trebuie să învinuim pe nimeni, dar trebuie să acceptăm în sfârşit că ne confruntăm cu o tragedie naţională.

— Deşi e necesar ca migranţii moldoveni să revină acasă, ce i-ar motiva să o facă acum?

— În primul rând, mulţi dintre ei au pământ, familii şi case aici şi şi-au făcut economii pe care intenţionează să le investească în viitor, astfel încât, la început, migranţii nu planifică să plece pentru totdeauna.

Mulţi, care îşi învestesc economiile în construcţia unei case, se gândesc să se întoarcă cel târziu atunci când vor dori să se pensioneze. Să sperăm că o vor face şi nu îşi vor schimba părerea, nu-şi vor vinde casele din vis pentru că sunt deja obişnuiţi să trăiască peste hotare.

Nu suntem împotriva migraţiei. Ea permite moldovenilor să facă economii, pe care le pot cheltui şi investi în ţară. Suntem împotriva migraţiei într-o singură direcţie, finale, ireversibile.

De aceea, sperăm ca mai mulţi migranţi să lucreze în ţările din vecinătate şi UE şi ca mai puţin să plece definitiv în Canada sau SUA.

—Cum putem schimba tendinţele migraţiei?

— Nu poţi rezolva o problemă dacă nu o recunoşti şi nu o înţelegi. Mă tem că problema migraţiei nu este pe deplin recunoscută. Nu putem întrerupe migraţia continuă şi nu trebuie să o facem (aceasta e posibil doar într-un regim autoritar), dar trebuie să ne asigurăm că oamenii nu pleacă în străinătate pentru totdeauna.

Mulţi migranţi încă-şi văd viitorul în Moldova şi trebuie să ne asigurăm că ei nu-şi vor vinde casa atunci când construcţia e finisată. Trebuie să căutăm un model alternativ, nepermanent şi legal al migraţiei de muncă – aşa-numita migraţie circulară în Europa. Moldova ar trebui să facă lobby în Europa pentru astfel de oportunităţi. Un prim pas în această direcţie s-a făcut prin Parteneriatul de Mobilitate care abordează un şir întreg de probleme, dar nu se axează suficient pe migraţia temporară. Pe lângă aceasta, desigur, trebuie să continuăm să creăm oportunităţi pentru diferiţi investitori – mari şi mici, străini şi moldoveni, printre care o categorie ţintă trebuie să fie migranţii cu economii. Bruxelles-ul nu înţelege încă suficient de bine că Moldova este expusă unui pericol real de a deveni o ţară „pustie”, lucru care nu ar fi în interesul nimănui.

— Dvs. promovaţi facilitarea regimului de vize şi migraţia circulară şi totodată atenţionaţi despre eventualitatea unei ţări pustii. E vreo contradicţie între aceste două necesităţi?

— Ştiu că aceasta poate suna ca o contradicţie, dar, la momentul actual, noi cei de la OIM ne temem cel mai mult de migraţia permanentă, fiindcă vedem multe familii tinere care pleacă în Canada. Şi vedem multe alte persoane care au fost într-o situaţie iregulară în Italia, fiind astfel nevoite să rămână acolo pe un termen lung, şi-au pierdut astfel toate conexiunile cu ţara de baştină şi, ca rezultat, vor rămâne în Italia. Dar dacă migranţii ar avea posibilitatea să meargă în mod liber şi legal în Europa, în baza permiselor temporare de muncă, ei ar merge doar pentru a-şi face anumite economii şi a se întoarce pentru a le utiliza în Moldova.

— Care sunt argumentele care ne-ar face să credem că migraţia nu va lua amploare în cazul în care vom avea un regim liberalizat de vize cu UE?

— Un regim liber de vize nu presupune în mod neapărat mai multă migraţie, din următoarele considerente:

1.Nu credem că obligaţia de a obţine viza ajută la stoparea migraţiei, 2. Cei mai mulţi migranţi, care planificau să lucreze în Europa, au plecat deja, 3. Moldova va deveni mai atractivă pentru moldoveni – ei vor avea posibilitatea să circule liber şi să se întoarcă când vor dori, vor exista mai multe oportunităţi iar presiunea care îi face pe cetăţenii noştri să aplice pentru imigrare în Canada va scădea.

Plecarea familiilor tinere în Canada este o pierdere pentru Moldova şi o pierdere pentru Europa. Oamenii încă nu înţeleg că există o concurenţă strânsă în ceea ce priveşte cererea de migranţi calificaţi în întreaga lume şi este aproape imposibil ca Moldova să participe pe picior de egalitate în această goană după creieri şi capacităţi. De aceea răul mai mic pentru Moldova este ca aceasta să aibă lucrători migranţi în Rusia şi Italia decât în Canada: un picior fracturat poate fi tratat, unul amputat e pierdut pentru totdeauna.

— De ce e important ca liberalizarea regimului de vize să se producă cât mai curând?

— Este foarte important ca aceasta să se întâmplă în curând – atât timp cât oamenii mai sunt interesaţi de ea. Dacă durează prea mult, şi dacă rămâne a fi doar un argument permanent pentru implementarea reformelor, liberalizarea vizelor va deveni un „morcov expirat”, un beneficiu pe care unii moldoveni nu-l vor mai înţelege sau nu-l vor mai dori, pentru că ar putea să nu mai aibă bani atunci pentru a-şi petrece vacanţele în Europa, iar Turcia îi va aştepta cu oferte atractive de care, apropo, adesea fac uz şi Europeni.

— Moldova este numită în continuare o sursă a traficului de fiinţe umane. Care sunt la moment tendinţele fenomenului în cauză?

— Moldova a realizat progrese semnificative şi ne pare rău că aceste progrese nu au fost înţelese pe deplin. Există din ce în ce mai mulţi specialişti şi organizaţii de peste hotare care fac comentarii asupra situaţiei dar foarte puţini dintre ei îi ascultă pe cei care au cunoştinţe complete şi aprofundate la această temă şi această discordanţă creează confuzii pentru Guvernul nostru şi comunitatea internaţională. Cu zece ani în urmă, traficul era o problemă foarte gravă şi de amploare. Mii de femei din Moldova ajungeau traficate în Balcani. Acum însă situaţia este complet diferită. Nu spun că situaţia a fost rezolvată în totalitate, mai există încă cazuri de trafic în Turcia, Rusia şi Emiratele Arabe Unite.

Mulţi moldoveni au părăsit ţara, găsindu-şi o viaţă mai bună. Desigur sunt şi acei care au avut de pierdut în procesul migraţiei, dar marea majoritate a reuşit să-şi îmbunătăţească propria viaţă dar şi să-şi ajute familiile rămase acasă să aibă o viaţă mai bună. Lucrurile s-au schimbat spre bine în ultimii 10 ani, în mare măsură datorită migraţiei, iar acest fapt a redus în mod semnificativ vulnerabilitatea anumitor grupuri faţă de fenomenul traficului, prin a le oferi anumite beneficii economice.

— Ce trebuie să facă Moldova pentru a reuşi la această etapă în combaterea traficului de fiinţe umane?

— Ca şi în cazul migraţiei, nu poţi îmbunătăţi ceva dacă nu înţelegi pe deplin problema. Considerăm că mai există deficienţe ce ţin de investigarea, atragerea la răspundere penală şi condamnarea traficanţilor, dar nu credem că aceasta este o „problemă a traficului”. Se pare că problemele sistemului judiciar din Moldova, care au fost descrise în mod amplu de către fostul Ministru al Justiţiei nu se limitează doar la traficul de fiinţe umane. Dacă sistemul judiciar este slab în general, de ce ar trebui să fie puternic într-un domeniu atât de complicat cum este traficul? Cu cât mai mult se vorbeşte despre traficul de fiinţe umane, cu atât mai confuză este înţelegerea noastră a acestui fenomen. La momentul actual, încă mai există un număr prea mare de instituţii care se ocupă cu această problemă. Sincer vorbind, sunt surprins că nu există mai mulţi oameni dezamăgiţi de ignoranţa şi lipsa de judecată critică cu care este tratată această temă atât în ţară cât şi peste hotare: recent am dat peste un articol, care nu era altceva decât reeditarea unui material mai vechi. Articolul original a fost scris cu 10 ani în urmă în Macedonia, personal am participat la scrierea lui, şi iată că îl văd prezentat de parcă cele relatate s-ar fi întâmplat ieri, de parcă ar fi nou. Acest exemplu ne arată cum mulţi jurnalişti continuă să ne servească resturi şi nu materiale utile. Dacă era vorba despre un om care a muşcat un câine, ar fi amuzant, dar când vorbim despre trafic, aceasta înseamnă că jurnaliştii consideră că cititorii lor trebuie să continue să creadă că femeile din Moldova mai sunt încă violate de 10 ori pe zi în ţări străine. Din fericire, ceea ce era cândva o realitate tristă s-a schimbat considerabil. Spre bine!

— Cât de protejate sunt victimele traficului de oameni actualmente?

— Nu putem spune că sunt complet protejate, dar nu este vorba doar de victimele traficului. Din câte înţeleg, probleme similare există şi în cazul victimelor altor infracţiuni, atunci când vorbim despre protecţia efectivă a drepturilor acestora. Împreună cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familie depunem eforturi considerabile să îmbunătăţim situaţia, dar nu ne este deloc uşor.

Un interviu de RG