VIDEO Muncitori migranți într-o țară a emigranților: cum și de ce a ajuns R. Moldova să „importe” forță de muncă din Asia

„Noi nu suntem aici ca să furăm. Suntem aici ca să vă ajutăm, dar și pe noi să ne ajutăm. Deci trebuie să avem grijă unul de altul. Suntem și noi oameni, atât.” Declarația aparține lui Haji, curier originar din India, unul dintre muncitorii străini care au ales în ultimii ani R. Moldova drept loc de muncă. La fel ca el, în țară mai sunt circa 6000 de muncitori străini, iar numărul acestora va continua să crească în perioada următoare, pentru că, după ani de emigrare a cetățenilor R. Moldova spre Europa, R. Moldova a devenit, la rândul ei, o destinație atractivă pentru muncitorii străini, în special din Asia.

Fenomenul a luat amploare după ce autoritățile au facilitat angajarea străinilor prin adoptarea unor modificări legislative, iar cererea pentru muncitori străini din partea antreprenorilor din țară a crescut în lipsa alternativelor locale. Directorul unei companii de prelucrare a cărnii ne-a spus că „acum 5–7 ani, aveam liste de așteptare pentru angajare. Astăzi, nu avem nicio persoană.” Fondatoarea unei pensiuni agroturistice a confirmat problemele din domeniul forței de muncă, precizând că din observațiile sale, „moldovenii vin la lucru când le vine factura mai mare”.

Subiectul migranților care muncesc în R. Moldova a depășit însă granițele economiei după ce ministrul Dezvoltării Economice și Digitalizării a spus că țara noastră ar avea nevoie de circa 300 de mii de muncitori „ca să ajungem la minimul productivității Uniunii Europene”. În urma acestor declarații, în spațiul public au apărut mesaje manipulative, inclusiv de la politicieni, despre o iminentă invazie de „indieni și nepalezi”, care vor ocupa locurile de muncă și vor înlocui populația băștinașă. 

„Familia mea este foarte fericită, pentru că fac mai mulți bani”

Sahil este un tânăr din India care lucrează curier în R. Moldova. A plecat în căutarea unei vieți mai bune, iar înainte de a ajunge aici în urmă cu șapte luni, a muncit în Dubai și Qatar. Spune însă că venirea în R. Moldova a fost „cea mai bună decizie” pe care a luat-o.

A venit în țara noastră cunoscând doar faptul că este renumită pentru vinurile sale, dar spune că a întâlnit aici oameni „calzi”, care îl ajută atunci când are nevoie. „Uneori ești confuz din cauza adresei, dar dacă întrebi oamenii, uneori te petrec până la ușă, chiar dacă sunt 100–200 de metri”, povestește el.

Principalul motiv pentru care a venit în R. Moldova a fost posibilitatea de a câștiga bani, însă, în timp, a descoperit și alte aspecte pozitive, pe care le descrie, în general, drept „o viață mai bună”. Sahil spune că muncește pentru a trimite bani soției și fiului său care au rămas în India. „Familia mea este foarte fericită, pentru că fac mai mulți bani”, afirmă acesta.

El spune că reușește să trimită lunar familiei aproximativ 10 mii de lei, iar pentru propriile cheltuieli îi sunt suficienți 1000–1200 de lei pe lună, deoarece „cheltuielile sunt foarte mici”, iar compania îi oferă cazare și îi acoperă taxele. Deși spune că a avut și experiențe neplăcute în timpul livrărilor, a întâlnit și oameni care l-au ajutat, inclusiv învățându-l unele cuvinte în limba română.

„Aici poți economisi și strânge bani”

La 24 de ani, Ishwor a venit în R. Moldova, unde speră să câștige suficienți bani pentru a-și continua studiile în Nepal. Visează să devină veterinar în țara sa. A studiat anterior „animal science” (știința animalelor, n.r.), însă pentru a-și putea face licența are nevoie de resurse financiare, deoarece, potrivit lui, studiile sunt destul de scumpe. 

Spune că în prezent, lucrând la o companie de cablaje, câștigă aproximativ 450 de euro pe lună (circa 9000 de lei). Totuși, Ishwor afirmă că o parte din bani o trimite familiei, iar alta o economisește. Deși a ajuns în R. Moldova la începutul anului 2026, și-a făcut deja un prieten local, despre care spune că „este foarte bun cu mine”.

Amrita este o tânără din Nepal care a venit în R. Moldova în căutarea unei vieți mai bune. Deși recunoaște că visul ei este să trăiască într-o țară din Europa de Vest, spune că este fericită în R. Moldova. „Mama, tata, soțul și copilul meu sunt în Nepal”, povestește ea, menționând că lucrează pentru ca într-o zi să-și permită să plece cu toții într-o țară mai prosperă. 

După ani de muncă în calitate de salvator în Sri Lanka, Kasun a decis să-și schimbe domeniul și să vină în R. Moldova pentru a lucra la repararea paleților din lemn. Spune că face acest sacrificiu pentru fiul său, pentru care își dorește un viitor mai bun și studii de calitate. Câștigă peste 500 de euro (10 mii de lei) și, deși afirmă că este mulțumit de condițiile de aici, a observat că unii oameni se uită urât la el. „Nu știu de ce, din cauza culorii pielii poate”, afirmă el. Totuși, susține că majoritatea oamenilor pe care-i întâlnește sunt buni, iar cel mai greu lucru cu care a trebuit să se obișnuiască a fost vremea răcoroasă.

Nevoia unei vieți stabile l-a adus și pe Ikbol, originar din Uzbekistan, în R. Moldova. Pe lângă aspectul financiar, bărbatul spune că l-a atras și faptul că R. Moldova „merge spre aderarea la Uniunea Europeană”, direcție pe care o susține și o apreciază. Ikbol afirmă că reușește să câștige aproximativ 16–18 mii de lei, ceea ce, potrivit lui, este similar cu salariile din Uzbekistan, însă „aici poți economisi și strânge bani”. Bărbatul susține că locuința este asigurată de compania la care lucrează, iar pentru mâncare îi sunt suficienți 2000–2500 de lei lunar. Tot ce îi rămâne transferă familiei.

„Trebuie să avem grijă unul de altul. Suntem și noi oameni, atât”

Deși fenomenul muncitorilor migranți a ajuns să fie discutat intens în spațiul public în ultimele luni, migranții angajați oficial în câmpul muncii în R. Moldova nu sunt o noutate. Haji, originar din India, a venit în R. Moldova în 2018 pentru a studia medicina. Deși a absolvit facultatea, spune că a descoperit între timp o pasiune mai mare pentru business. În perioada studiilor a lucrat part-time ca livrator, iar pentru că se descurca bine, i s-a oferit posibilitatea de a deveni manager în compania unde activa. După opt ani petrecuți în Chișinău, vorbește deja și limba română.

Haji afirmă că înainte să ajungă aici nu știa aproape nimic despre R. Moldova, dar că, între timp, a descoperit o țară liniștită în contrast cu India, pe care o descrie ca având o atmosferă „sumbră și grăbită”. Potrivit lui, diferențele culturale și salariale sunt considerabile – „o persoană care lucrează curier în India primește mai puțini bani – 250 sau, hai să zicem, 300–400 de euro pe lună”. În schimb, spune Haji, în R. Moldova curierii pot câștiga „20–30 de mii de lei” lunar (1000–1500 de euro, n.r.). 

Deși afirmă că majoritatea oamenilor pe care îi întâlnește sunt prietenoși, admite că s-a confruntat și cu discriminare, despre care spune că a devenit „deja normal. Încerc să le ignor și să merg mai departe”. Haji ne-a povestit despre situații în care locatarii unor blocuri nu îi permiteau să intre în curte din cauza culorii pielii și a originii sale. „Noi nu suntem aici ca să furăm. Noi suntem prietenoși. Suntem aici ca să vă ajutăm, dar și pe noi să ne ajutăm. Deci, trebuie să avem grijă unul de altul. Suntem și noi oameni, atât”, a transmis Haji cetățenilor R. Moldova.

„Autoritățile au decis să sărbătorească în locul Zilei Europei Ziua Asiei”

R. Moldova a început să importe forță de muncă din străinătate, în special din Asia, după ce, așa cum constată Eugeniu Osmochescu, ministrul Dezvoltării Economice și Digitalizării, „este o realitate că anumite sectoare economice se confruntă deja cu lipsă de forță de muncă, în special în agricultură și industrie, acolo unde activitatea este intensă și continuă”. Într-o declarație recentă, oficialul spunea că R. Moldova are nevoie de aproximativ 100 de mii de muncitori pentru a crește productivitatea, iar pentru a atinge nivelul minim al Uniunii Europene ar fi necesari chiar 300 de mii. Ministrul a subliniat că „prioritatea absolută rămâne crearea de oportunități de muncă pentru cetățenii R. Moldova”, în timp ce ministra Muncii și Protecției Sociale, Natalia Plugaru, susține că există aproximativ 286 de mii de moldoveni apți de muncă care nu lucrează, dintre care 96 de mii pleacă sezonier peste hotare.

Declarația ministrului Osmochescu privind „importul” a 300 de mii de muncitori pentru a atinge nivelul minim de productivitate al UE a stârnit un val de reacții pe rețelele de socializare. Deși în declarație nu a fost menționată originea străinilor, mai multe canale anonime de Telegram, politicieni și persoane active pe rețelele de socializare au transmis publicului mesaje eronate și manipulative, precum că migranții vor ocupa locurile de muncă, vor primi indemnizații, vor înlocui populația băștinașă, iar criminalitatea va crește. 

„Un flux masiv de muncitori străini acoperă deficitul de forță de muncă din Moldova. Dar fără control din partea statului, acest lucru se poate transforma rapid într-o problemă serioasă”, a afirmat Irina Vlah, lidera partidului „Inima Moldovei”.

„Numărul străinilor din Chișinău este în creștere, iar problema imigrației a fost mult timp o provocare serioasă pentru Europa și alte țări”, a declarat Bogdan Țîrdea, deputat în Parlamentul R. Moldova din partea Partidului Socialiștilor din Republica Moldova. Igor Dodon, liderul partidului, a menționat de mai multe ori că formațiunea „Partidul Acțiune și Solidaritate” și președinta Maia Sandu „face tot posibilul” pentru plecarea cetățenilor din țară, „iar în locul lor să aducă indieni și nepalezi”.

„Sosedi”, proiectul media afiliat fugarului Ilan Șor și care operează în Rusia, a publicat un video în care arată „noua sărbătoare în 2030”. Cu ajutorul inteligenței artificiale a fost realizat un video în care se menționează că „din cauza numărului mare de locuitori originari din Bangladesh, autoritățile au decis să sărbătorească în locul Zilei Europei Ziua Asiei”. 

Ștefan Bejan, expert WatchDog, constată că o parte din politicienii care instigă la ură pe acest subiect urmăresc doar dividende politice.

„Poate ei nu au nimic împotriva acestor imigranți, dar scopul lor este de a lupta cu partidul de guvernământ și atunci instigă la ură față de acești imigranți. Și ei joacă un rol decisiv, pentru că mulți oameni îi urmează, ei îi încurajează prin acest discurs de ură. De asta este bine ca cel puțin la nivel înalt să existe niște limite, lupta politică să se limiteze la câteva lucruri”, a mai declarat expertul.

Totuși, remarcă Bejan, până în acest moment, în afară de câteva valuri de ură care sunt pe rețelele de socializare, nu am avut conflicte directe în care să fie implicați cetățenii R. Moldova și imigranții.

„Moldovenii, în esență, sunt mai toleranți decât alte popoare, pentru că 30 % din populația R. Moldova este peste hotare și atunci moldovenii, chiar dacă avem o parte a societății care îi critică, care îi discriminează, totuși încă nu a escaladat și sperăm că nu vom avea cazuri în care să escaladeze în ceva mult mai grav”, a declarat Bejan pentru Ziarul de Gardă. 

„Vin la noi cu o motivație ridicată de a munci”

Realitatea de pe piața muncii arată însă că, dincolo de frici, falsuri și manipulări, deficitul de personal este deja o realitate, iar „importul” muncitorilor străini reprezintă în acest moment unica soluție pentru antreprenorii locali. 

Compania „Vus-Palet” SRL, specializată în producția, achiziția, vânzarea, reciclarea și repararea paleților din lemn, se confruntă, la rândul său, cu deficitul tot mai accentuat de forță de muncă. În fața acestei provocări, compania a fost nevoită să recruteze trei angajați străini pentru a-și putea menține activitatea de producere.

Vadim Ursu, directorul companiei, spune că cel mai dificil este să găsești muncitori pentru munca fizică necalificată, iar „recrutarea cetățenilor străini a devenit o soluție necesară pentru menținerea capacității de producție”.

Potrivit acestuia, procesul de recrutare a fost realizat prin intermediul unei agenții specializate, iar experiența de până acum este una pozitivă. „Colaborarea este, în general, stabilă și eficientă, mai ales după perioada inițială de adaptare. Angajații străini sunt, de regulă, disciplinați și motivați să lucreze, ceea ce ajută la stabilitatea producției”, explică Vadim Ursu.

Directorul precizează că principalul avantaj al angajării muncitorilor străini este că „vin la noi cu o motivație ridicată de a munci și de a-și asigura un venit decent și stabil. Ei sunt dispuși să accepte diferite sarcini și să lucreze pe termen mai lung.” Totodată, menționează că singurul obstacol întâlnit a fost „perioada lor de adaptare la clima noastră, în special iarna, când temperaturile coboară sub zero grade”.

„Problema nu este costul. Problema este că nu mai avem oameni” 

Criza forței de muncă a devenit o realitate a activității de zi cu zi inclusiv în cadrul  întreprinderilor mari din R. Moldova. La „Salamer”, companie specializată în procesarea și comercializarea produselor din carne, cu aproximativ 640 de angajați și zeci de magazine în întreaga țară, „este o normă când în toată dimineața ne ciocnim cu careva probleme de genul lipsei angajatului la un post sau altul”, constată directorul companiei, Eugeniu Salcuțan. 

Din cauza acestei crize, compania a decis să aducă muncitori din străinătate, contractând șase persoane din Nepal pentru muncă necalificată în secțiile de tranșare și igienizare. Directorul menționează că procesul este unul de durată, compania aflându-se deja în a șasea lună de așteptare.

„Eu mai aud speculații pe la TV sau de unii așa-spuși oameni activi pe social media precum că o să se inunde țara de imigranți. Eu vreau să vă spun că nu este așa. M-am convins chiar semnând toate actele acestea. Este o birocrație și o rigurozitate. Eu cred că noi depășim standardele de securitate și birocrație în domeniul înregistrării forței de muncă străine față de foarte multe țări europene”, afirmă directorul.

Eugeniu Salcuțan spune că „acum 5–7 ani, aveam liste de așteptare pentru angajare. Astăzi, nu avem nicio persoană.” Acesta povestește că au „persoane care deja manifestă un comportament iresponsabil, deci poți să te aștepți la faptul că un salariat, fără să te anunțe, fără nimic, să nu mai vină la postul său de muncă și să afli peste o săptămâna că a plecat peste hotare sau s-a reangajat în altă parte.” El susține că acest aspect se manifestă în special la tinerele generații, care nu acceptă să facă muncă necalificată, fizică.

Salcuțan explică că gestionarea muncitorilor străini vine cu mai multe responsabilități. Angajatorul este obligat să asigure salariul, cazarea și hrana acestora. „Noi trebuie să ținem cont unde sunt ei, cu cine comunică, unde pleacă și să anunțăm organele de drept dacă nu se prezintă la muncă”, explică el.

În același timp, Eugeniu Salcuțan respinge ideea că muncitorii străini ar fi mai ieftini decât cei locali. „Este un mit. Un angajat străin costă compania aproximativ 700–800 de euro pe lună, dacă aduni salariul, cazarea și hrana. Problema nu este costul. Problema este că nu mai avem oameni”, declară el. Întrebat cum se pregătește pentru venirea muncitorilor străini, directorul companiei a afirmat că va închiria o casă „cu toate condițiile, absolut, pe care ne-o asumăm noi”.

„Lucrează în orice condiții meteo, este puternic și dorește să muncească”

Pe Aliona Butacova, fondatoarea complexului agroturistic „Hill & Valley” din satul Peresecina, r. Orhei, am găsit-o lucrând în vie singură, pentru că de trei zile muncitorii nu au venit la muncă, „ba din cauza ploii, care nu a mai fost, ba că este sărbătoare”, menționând că este gata să accepte lucrători străini. I se pare că „moldovenii nu au nevoie de bani sau venit stabil, nu vor să se angajeze oficial pe lucru permanent, vor să vină doar ca zilieri atunci când le vine factura mai mare.”

Compania pe care o administrează se ocupă cu creșterea viței de vie, lavandei și oferirea cazărilor. Aceasta are zece angajați, printre care ea, mama și tatăl ei, dar spune că în viitorul apropiat vrea să angajeze și doi cetățeni străini – pe cineva la spălat vasele și pe cineva la lucru în câmp. Deși anul trecut era sceptică față de această propunere, crezând că având „patru sate împrejur, va angaja pe cineva local”. Realitatea însă este diferită. 

În unul dintre CV-urile primite de firma Alionei Butacova, un muncitor străin scrie că în ultimii doi ani a lucrat la sere de roșii și castraveți în China și că ar fi capabil să colecteze 400 de kilograme de roșii pe zi.

„Spune că este foarte capabil și lucrează în orice condiții meteo, chiar sub ploaie, și este de acord să lucreze ore lungi, chiar și două schimburi pe zi, pentru că este puternic și dorește să muncească. Asta este motivația. Străinii sunt mai puțin selectivi. Noi avem volum de lucru care trebuie făcut și pentru mine, ca angajator, puțin mă interesează proveniența omului”, ne-a explicat fondatoarea complexului.

„Angajații pe care îi avem noi din străinătate reprezintă o stabilitate pentru compania noastră”

Pentru mulți cetățeni ai R. Moldova prezența muncitorilor străini, în special a celor din Asia, este asociată cu serviciile de livrare prestate prin aplicația „Glovo”, întrucât aceștia interacționează cel mai des cu locuitorii și pot fi observați frecvent pe străzi, în special în capitală. Totuși, pentru că „Glovo” este o companie internațională separată, care funcționează ca o platformă ce conectează restaurantele, clienții, partenerii și livratorii, serviciile de curierat sunt prestate de partenerii „Glovo” care se ocupă de recrutarea și gestionarea livratorilor.

Irina Cufliuc, administratoarea companiei „Door2door”, care prestează astfel de servicii și este activă de peste un an în R. Moldova, a precizat că decizia luată de ea, dar și de alte firme similare, de a recruta muncitori străini nu trebuie percepută ca o „înlocuire a angajaților locali, ea este, de fapt, o completare, exclusiv atât. Nu este nicidecum o comparație între cele două naționalități sau mai multe”.

Având experiență în același domeniu și în România, Cufliuc explică „că tot ceea ce vedem peste Prut și mai departe oferă o posibilitate de a vizualiza ceea ce se va întâmpla la noi în următorii 5–10 ani.” Ea consideră că R. Moldova ar trebui să implementeze practicile care au contribuit la dezvoltarea și modernizarea altor state. 

Totodată, ea subliniază că „angajații pe care îi avem noi din străinătate reprezintă o stabilitate pentru compania noastră, pentru că ei vin aici să muncească și să facă bani. Ei nu au familii aici, nu au alte interese decât de a-și face banii pentru strictul lor necesar și pentru a-și întreține familiile din India.” Muncitorii beneficiază de cazare, dar unii dintre ei ajung să câștige mai bine și aleg să închirieze apartamente pe cont propriu.

Statul facilitează angajarea cetățenilor străini, însă luptă cu „migrația abuzivă”

În luna iulie a anului 2025, autoritățile au luat mai multe decizii care facilitează angajarea cetățenilor străini. Potrivit prevederilor Legii nr. 200/2010 privind regimul străinilor în R. Moldova, până în iulie anul trecut, unul dintre criteriile esențiale pentru angajarea cetățenilor străini era obligația angajatorului de a le oferi un salariu cel puțin egal cu salariul mediu pe economie. Totuși, în urma modificărilor legislative, acest prag a fost redus astfel încât în prezent salariul cetățenilor străini „nu trebuie să fie mai mic decât 50 % din cuantumul salariului mediu lunar pe economie”.

Pentru anul curent, salariul mediu prognozat este de 17,4 mii de lei, ceea ce înseamnă că salariul minim pentru lucrătorii străini ajunge la 8,7 mii de lei. Prin comparație, salariul minim garantat pentru cetățenii R. Moldova în anul 2026 este de 6,3 mii de lei.

Totodată, Guvernul a legalizat o nouă formă de angajare: munca temporară prin intermediul unui agent, care scoate de pe umerii angajatorilor o mare parte din responsabilități. 

„Este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract individual de muncă cu un agent de muncă temporară și care este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia”, se arată în Codul Muncii al R. Moldova. 

Cu toate acestea, autoritățile încearcă să prevină „migrația abuzivă”. În ședința din 18 februarie 2026, Guvernul a aprobat un proiect de lege care prevede că cetățenii străini care solicită obținerea sau prelungirea dreptului de ședere în R. Moldova vor trebui să demonstreze că dispun de suficiente mijloace de întreținere și că au un loc de trai pe teritoriul țării.

De asemenea, ministra Afacerilor Interne, Daniella Misail-Nichitin, a declarat că urmează să fie introdus în legislație conceptul de „profil de risc” pentru identificarea persoanelor care ar putea reprezenta un pericol pentru securitatea națională și ordinea publică.

„Pentru fiecare lucrător migrant angajatorul achită peste 4000 de lei în bugetul de stat”

Petru Maleru, fondatorul unei companii care aduce forță de muncă din Asia și oferă muncitori temporari întreprinderilor din R. Moldova, afirmă că de la începutul anului 2026 a fost contactat de peste 650 de companii din țară interesate de muncitori străini.

În prezent, compania colaborează în principal cu Nepal, India și Bangladesh, dar și cu state precum Uzbekistan și Tadjikistan. Maleru precizează că recrutarea se face prin intermediul unor parteneri locali, furnizori de forță de muncă din Asia, care selectează candidații și transmit CV-urile. Ulterior, compania din R. Moldova preia întreaga responsabilitate pentru muncitori. „De noi țin vizele, permisele de ședere, cazarea, condițiile, achitarea salariilor și a contribuțiilor la stat”, explică el.

Potrivit lui, mai mult de jumătate din companiile interesate de muncitori străini activează în agricultură și industria agroalimentară, iar alte 20–25% – în sectorul construcțiilor.

Maleru constată că muncitorii migranți sunt apreciați mai ales pentru disciplină și pentru disponibilitatea de a lucra în condiții pe care mulți cetățeni moldoveni le refuză, precum munca în ture de noapte, în weekenduri și de sărbători. „Ei sunt mai responsabili”, spune acesta, explicând că mulți dintre ei nu consumă alcool și au o prezență constantă la muncă.

„Marea majoritate a populației nu vede pozitiv prezența lucrătorilor migranți pe străzi și în societate”, afirmă el, adăugând că „insultările fac parte din viața lor de zi cu zi”. Totuși, acesta susține că cei care vin cu asemenea acuzații nu se gândesc la impactul pozitiv pe care muncitorii străini îl au, subliniind că „pentru fiecare lucrător migrant angajatorul achită peste 4000 de lei în bugetul de stat”. 

Maleru a declarat că muncitorii străini beneficiază de trei tipuri de cazare. Prima categorie include apartamente în care suprafața alocată fiecărui muncitor nu este mai mică de 11–12 metri pătrați. A doua opțiune sunt căminele fostei Universități Agrare, iar a treia categorie include spații situate în afara municipiului Chișinău, precum este zona Vadul lui Vodă, „unde sunt fostele sau prezentele baze de odihnă”, fiind asigurat și transportul care „îi preia în fiecare zi și îi aduce seara înapoi”.

„Pentru străini R. Moldova devine atractivă”

În 2025, autoritățile au recepționat peste 10 mii de cereri pentru permise de ședere provizorie în R. Moldova, în creștere cu aproape 20 % față de 2024. Corneliu Triboi, șeful adjunct interimar al Inspectoratului General pentru Migrație (IGM), susține că la final de 2025 erau documentați în scop de muncă circa 6100 de străini, iar până la sfârșitul anului cifra s-ar putea mări cu încă 2000 de muncitori. 

„Avem o creștere de peste 30 % comparativ cu anul 2024–2025. Dacă vorbim despre primele patru luni a anului 2026, tendința arată că, la fel, suntem într-o creștere și după estimările efectuate în urma studiului, până la final de an putem avea până la 8000 de străini documentați la scop de muncă. Țările din care provin acești străini – de regulă, sunt din Asia, preponderent sunt din Bangladesh, Nepal, India, Turcia, Uzbekistan”, a declarat pentru ZdG  Corneliu Triboi.

„Trebuie să înțelegem un lucru: nu străinul depune documentele, dar agentul economic depune, luând în considerație că, în ultimul timp, pe teritoriul R. Moldova agenții economici se confruntă cu problema de lucrători autohtoni și ei sunt nevoiți să apeleze cât mai des la forța de muncă din exterior”, a explicat Triboi, precizând că cei mai mulți muncitori străini sunt angajați în domeniile unde agenții economici nu pot găsi muncitori pe piața de muncă autohtonă, mai exact în agricultură, construcții, horeca, transport sau industrie. El spune că țara noastră a devenit atractivă pentru muncitorii străini datorită salariului care „este mai mare decât în țările de origine și, totodată, având un deficit de forță locală, pentru străini R. Moldova devine atractivă”.

Dacă un agent economic dorește „să importe” forță de muncă din exterior, el urmează să depună un dosar în scop de muncă la IGM.

„Acesta reprezintă un demers tipizat, în care se indică datele străinului, precum și datele agentului economic, și niște obligații pe care urmează să le respecte. În continuare, dosarul urmează să cuprindă documentele străinului, precum și contractul individual de muncă, cazierul judiciar, actul ce atestă locul de trai pe teritoriul R. Moldova sau de folosință.”

„Nimeni nu încurcă unui muncitor din R. Moldova să lucreze”

Deși muncitorii migranți reprezintă o realitate pe piața muncii, Eugeniu Osmochescu, ministrul Dezvoltării Economice și Digitalizării, precizează că prioritatea autorităților este încadrarea în câmpul muncii a cetățenilor R. Moldova care nu sunt activi, iar aducerea muncitorilor străini este strict reglementată și nu aduce riscuri pentru securitatea R. Moldova.

Potrivit ministrului, chiar și în condițiile unui deficit major de personal, capacitatea instituțională a R. Moldova de a procesa și integra muncitori străini rămâne limitată. „Pentru moment, ne putem permite, din punct de vedere al tehnicilor pe care le avem și al procedurilor, o cifră de circa 16 mii pe an”, susține oficialul. 

Ministrul a mai menționat că majoritatea domeniilor în care sunt solicitați străinii vizează munca necalificată, pentru că localnicii refuză salariile acordate, considerându-le mici. „Nimeni nu încurcă unui muncitor din R. Moldova să lucreze. Este vorba despre o piață care este deschisă, este competitivă”, remarcă acesta. În același timp, Osmochescu a declarat că modifcările legislative au avut loc „pentru a se acomoda conform regulilor Uniunii Europene”.

Totodată, ministrul a făcut apel la toleranță și respect față de cetățenii străini care muncesc în R. Moldova.

„Noi toți suntem oameni, toți avem drepturi, noi toți avem obligațiuni, dar să ținem minte ceva: dreptul unei persoane se termină acolo unde începe dreptul altei persoane. Deci, noi trebuie să respectăm și, cum spuneam eu, să respectăm persoana așa cum am dori noi să fim respectați”, a transmis acesta.

Se estimează că peste un milion de cetățeni ai R. Moldova au plecat în ultimele decenii la muncă în străinătate, mulți stabilindu-se cu traiul în țările Uniunii Europene. 

„Cetățenii străini care vin la lucru aici ei plătesc toate impozitele care există la noi”

Potrivit expertei și directoarei de program „Politici economice” din cadrul Expert-Grup, Marina Soloviova, legea privind salariul minim pentru un lucrător migrant trebuie să fie de cel puțin 50% din salariul mediu pe economie a fost modificată „pentru a combate dumping-ul social, adică să nu vină prea mulți lucrători ieftini”.

„Deci această regulă există pentru a proteja salariile băștinașilor, deși am auzit de la mai mulți, de la sindicate, care s-au revoltat că de ce noi plătim lucrătorilor străini 8 mii de lei, pe când la noi salariul minim e de 6 mii de lei, păi anume pentru a proteja, pentru ca să nu scadă toate salariile în general”, a explicat experta.

Experta a mai menționat că muncitorii străini nu primesc niciun fel de ajutoare sau plăți de la stat, dimpotrivă – angajatorii lor achită impozite și contribuie astfel la bugetul de stat.

„Cetățenii străini care vin la lucru aici ei plătesc toate impozitele care există la noi și cercetările arată că impactul fiscal net asupra bugetului de stat de la migranți este pozitiv, fiindcă, cumva, există percepția asta că vin migranți și primesc ajutor social, sunt asistați”, a adăugat Marina Soloviova.

Ce trebuie să facă statul însă, e să protejeze muncitorii străini de abuzuri sau discriminare, spune experta.

„Lucrătorii străini rareori sunt membri de sindicate de exemplu, nu prea cunosc limba, nu se pot apăra și sunt vulnerabili la abuzuri, adică ca neplata salariilor sau ore excesive lucrate sau condiții de muncă periculoase. Deci, statul trebuie să asigure că drepturile lor sunt protejate. Și nu în ultimul rând la noi există atitudini rasiste, xenofobe și statul la acest subiect tot trebuie să lucreze cu populația, cumva să crească toleranța în societate”, a precizat experta economică.