„Eu nici noaptea nu dorm. Stau și mă gândesc la factura asta” – VIDEO

Criza gazelor naturale este o temă dezbătută cu înflăcărare nu doar în Parlament și Guvern, dar și pe ulițele satelor din țară. De voie, de nevoie, sătenii revin la vremurile de altădată și se gândesc că vor trece la soba cu lemne. Descurajați, oamenii se întreabă câte economii trebuie să mai facă. O fi din cauza guvernării? O fi din cauza politicii? O fi din cauza vremurilor? Se întreabă, se revoltă și, într-un final, nu le rămâne nimic de făcut decât să achite facturile costisitoare la gaz.

Satul Slobozia Mare din Cahul este așezat în Lunca Prutului de Jos. Se află pe traseul Internațional R34, în apropiere de Ucraina și România. Satul care-și scaldă fața în apele lacului Beleu și ale râului Prut, se află la 206 km distanță de Chișinău. Parcurgem această distanță în trei ore și ceva. Ajunși în sat după ora 11, constatăm că piața din sat deja și-a încheiat programul de lucru. Totuși, nu putem să nu-i remarcăm stilul rustic și halele moderne. Conducând o trăsură cu cal, Constantin se îndreaptă spre casă. Tot el ne spune că de la piața modernizată locuitorii din regiune, dar și de dincolo de Prut, din România pot cumpăra lapte și brânzeturi, carne proaspătă, legume și fructe, cereale și nuci, produse din piele și blană, articole de artizanat. Constantin Brânză vine zilnic la piață, cu lapte și  brânzeturi. 

„Nu lucrez oficial undeva. Lucrez cu puterile mele. Am un cal și două vaci. Soția e pensionară. Ea pregătește lactatele, eu le aduc la vânzare”, spune bărbatul.

Nu se poate lăuda cu mare câștig de la piață, dar „nici nu moare de foame”. Imediat cum a primit factura la gaz, s-a și grăbit să o achite.

„Ce bine că nu am dărâmat sobele de gunoi”

„Mi-a venit factura cu 2 000 și ceva de lei. Noi am achitat o mie jumătate și Guvernul ne-a dat 500 de lei”, spune Constantin.  Bărbatul își amintește că în iernile trecute achita de două ori mai puțin.

„Atunci dădeam vreo 700 de lei pe încălzirea din toată casa, acum dăm 2 000 de lei. E mult”.

Totuși, are el o scăpare – sobele.

„Ce bine că nu am dărâmat sobele de gunoi”, se bucură acum.

„Am și gaz, am și sobe la gospodărie. În ogradă am lemne tăiate cubușoare. De cinci ani așteaptă ca să le băgăm în sobă. Am și hlujane (hlujeni, n.r.), am și crengi. O să mă descurc foarte bine”, subliniază Constantin și-și continuă drumul spre casă.

Soba cu lemne și cu ciocleji pare să fie salvatoare și pentru Ecaterina.

„Prima lună mi-a venit 1500 de lei în factură, dar acum trebuie să achit 2110 lei. Adică pensia mea de 2000 de lei s-a dus. Dacă și lumina se va scumpi, nu știu cum o să supraviețuim”, se plânge pensionara.

„Pe unde mai avem gaz, pe unde mai avem ciocleji, ne învârtim. De foame mai ocolești, dar de frig – nu”, spune femeia.

„Nu știu la ce se gândește fata asta a noastră care s-a pus la putere”

Ana își ține drumul spre farmacie. „Cu trei bolnavi în casă, trebuie leacuri la greu”, recunoaște femeia. Nu este conectată la rețeaua de gaz. Cu greu a reușit să se aprovizioneze cu lemne pentru această iarnă.

„Pentru 10 cuburi de lemne am dat 10 000 de lei. Cu mare greu i-am strâns din pensiile de dizabilitate. Mai fac borcane și le vând și tot adun câte o rublă și o țin”, povestește femeia.

„Iarna asta ieșim, dar pe viitor nu se știe dacă mai intrăm în iarnă. E tare greu”, spune Ana.

Greu le este și vecinilor ce-și au gospodăriile conectate la gaz, spune ea.

„E strigător la cer ce se întâmplă. Fiecare se plânge – care zice că o să oprească gazul, o să-l scoată. Cu așa scumpete unde să te duci? Tot ei zic că o să treacă înapoi la cotlon. Și la cotlon, tot lemne trebuiesc și iar nu-i putere”.

„Nu știu la ce se gândește fata asta a noastră ( Maia Sandu, n.r.) care s-a pus la putere. Nu-i deloc cu norodul”, punctează femeia. „Credeți că președintele pune prețurile la gaz?”, o întrebăm. „Nu, dar lumea a votat-o pe dânsa. A avut nădejde în ea”, răspunde femeia.

„Trebuia să-l lase mai bine pe domnul Igor ( Igor Dodon, n.r.). El era cu lumea, el era altfel. Mai venea, mai întreba, mai trecea din sat în sat”, consideră Ana. Femeia admite că se informează mai mult de la postul de televiziune NTV, care aparține unor membri ai PSRM. „Dacă era Igor Dodon, era mult mai bine. Era să fie ieftin și gazul, și legumele, și fructele. Pentru că el se străduia și la fiecare trei luni dădea darea de seamă pe televizor, dar pe dânsa niciodată nu o vezi la televizor”, punctează femeia.

*Potrivit ultimelor studii de monitorizare, în cadrul campaniei pentru alegerile anticipate din 11 iulie 2021, postul de televiziune NTV Moldova  a demonstrat un comportament tendențios și partizan în raport cu Blocul Electoral al Comuniștilor și Socialiștilor, care a beneficiat de cel mai mare spațiu al intervențiilor, tonalitatea reflectării fiind pozitivă și neutră. Concurentul electoral Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a fost preponderent defavorizat, acesta fiind mai mult menționat decât citat în știri, la fel ca președinta Maia Sandu.

Iar referitor la faptul că prețul gazului explodează peste tot în Europa, Ana răspunde: „Da, e greutate peste tot, dar noi nu primim banii ceia din lumea lui Dumnezeu. La noi aici e strâmtorat. Nu avem unde lucra, în primul rând. Nu ai de unde primi o copeică. Nu ai. Și stai și te uiți – de unde să-mi vină azi o copeică? Este la ruși o vorbă – „Будет День, будет Пища”, (Vom ajunge la o nouă zi, vom avea și de mâncare, n.r.), dar câteodată nu-i nimica. Bei numai apă și faci nani”, se revoltă Ana.

„Va trebui să fim și economi”

Elena Gârneț, directoarea liceului din localitate, spune că după ce a recepționat factura la gaz – și acasă, și la liceu a declanșat un regim mai econom la căldură, dar și schimbări în planificarea bugetară.

„Comparativ cu anul trecut, se constată o majorare de 8000 de lei. Pentru anul 2022 ne-am planificat suma de 300 de mii de lei, dar după această factură, făcând niște calcule, am avea nevoie de 380 de mii pentru a acoperi aceste cheltuieli”, spune directoarea.

„Desigur că va trebui să fim și economi. Să ne facem analiză și evaluare periodică la consumul de gaze. Să fim foarte atenți la gestionarea resurselor financiare și astfel cred că vom face față cheltuielilor și tarifului majorat. Sperăm să avem și noi un suport din partea Guvernului. Poate ar fi cazul să fim susținuți și noi, persoanele juridice, în special instituțiile de învățământ, pentru a face față acestui tarif majorat”, punctează Elena Gârneț.

Lidia, vânzătoare la magazinul din sat, vede „facturi grase” și acasă, dar și la locul de muncă.

„Pentru două calorifere pe care le avem în magazin, la depărtare mare unul de celălalt, a venit factura cu 2780 de lei”.

„Ce a zis proprietara când a văzut factura?”, o întrebăm. „Ce poate să spună? Face față cu greu la toate și se gândește dacă mai merită să țină magazinul sau nu”, zice Lidia. 

 O factură mai mare de două ori i-a venit și acasă. „Anul trecut plăteam 1000 de lei, 1000 și ceva, dar acum – 3000 de lei, dar nu avem ce face, trebuie să plătim și așa”, oftează femeia.

Și nu crede că focul cu lemne ar fi o scăpare. „Ca să trecem la lemne, nu-i mai ieftin cu nimic. Cât o fi mașina de zece cubi de lemne? Vreo zece mii. Și trebuie pentru toată casa, nu ar fi mai ieftin nici la lemne. Și plus la asta, se face mizerie cu lemne. Și lemnele trebuie să le încingi cu ceva și, pe lângă lemne, trebuie să pui ceva ca să țină căldura toată noaptea”, face calcule acum femeia și nu dă vina pe guvernare pentru situația creată. „Gândesc că puterea nu-i de vină cu nimic, căci dacă era doar la noi în țară…, dar și în Europa sunt fix aceleași probleme, căci avem copii și ne spun ce se întâmplă și acolo”. „Nu știu. Asta e”, încheie Lidia. 

Ilie, cu factura lui de 3900 de lei, pare a fi cel mai optimist dintre sătenii din Slobozia Mare.

– 3900 de lei. E mult, e puțin?
– Normal.
– Normal?
– Să spunem că mult, că puțin, tot degeaba. Nu ridicăm noi prețurile, nu le scădem noi. E inadmisibil, dar asta e viața.
– Găsiți resurse ca să achitați?
– Dacă nu găsim, ne împrumutăm și oricum trebuie să achităm”.

„Ce-i de făcut? O să intrăm în pământ. Cum trăiau înainte în „землянка” (bordei, n.r.)”

Ilie lucrează paznic cu o leafă de 1400 de lei. Soția sa primește o pensie de 2000 de lei.

Mai fac un ban, tot la piață.

Ilie spune că tot aude că alți consumatori au de gând să treacă la soba cu lemne, dar nu crede că aceasta ar fi o soluție.

„De unde luăm lemne? Luăm în acest an, dar pe viitor? Păduri nu avem. Încotro mergem?”, se întreabă. Și mai în glumă, mai în serios, spune că singura soluție ar fi să „intrăm în pământ”.

– Și ce-i de făcut?
– Ce-i de făcut? O să intrăm în pământ. Cum trăiau înainte în „землянка” (bordei, n.r.). Făceau gaură și locuiau acolo. Noi avem beci, o să intrăm în beci să dormim.
– Chiar așa credeți?
– 100% că așa va fi. Așa salvare aveau oamenii înainte – intrau în beci și dormeau acolo. Acolo și murăturile, acolo și vinul, acolo și mâncarea. Doamne ajută la toată lumea.

„Știți zicala – vreau să vând scump, dar să cumpăr ieftin. Așa-i și acum”, mai adaugă Ilie.

Satul Slobozia Mare din raionul Cahul este conectat în proporție de 80% la rețelele de distribuție a gazelor naturale. 

În noiembrie 2021 prețul pentru un m³ de gaze a crescut de la 4,2 lei până la 11,08 lei.

În ianuarie 2022 gazul s-a scumpit din nou, ajungând la 15,18 lei.
Guvernul acordă compensații doar pentru primii 150 m³  de gaze pentru consumatorii casnici.

P.S. Slobozia Mare este satul cu cei mai mulți abonați la ZdG din acest an.