SONDAJ Care sunt cele mai des încălcate drepturi în R. Moldova?
Vineri, 10 decembrie, în lume este marcată Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. În 1948, pe 10 decembrie, Adunarea Generală ONU adopta Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care proclama aceleași drepturi pentru toţi oamenii planetei, indiferent de continent, rasă, culoare, religie, sex, limbă, opinie politică, origine națională, socială, proprietate sau alt statut. Statele au obligația să respecte și să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăți şi să asigure recunoaşterea şi aplicarea lor.
Care sunt cele mai des încălcate drepturi în R. Moldova?
Poate fi și altfel?
Stella Jantuan, expertă în drepturile omului
În R. Moldova, e greu de spus care drepturi nu sunt lezate. Deși instituții și mecanisme de protejare și asigurare a drepturilor omului avem, ele nu funcționează. În 2009, pe când eram în Parlament, am votat o lege nouă, a Avocatului Poporului, cu mai multă independență și prerogative față de cele care existau. Tot atunci a fost creat și Consiliul pentru nediscriminare, ca parte componentă a acestui mecanism. A fost adoptat și un plan național de apărare a drepturilor omului, despre care nu mai vorbește nimeni. Acest mecanism a fost creat ca oamenii să poată apela și merge, după caz, în judecată pentru a-și apăra drepturile. Dar el nu funcționează. La noi, partidele vorbesc de Constituție și drepturile omului cât sunt în opoziție. Cum ajung la guvernare, se schimbă, pentru că aceste drepturi impun anumite obligații, care nu plac guvernărilor… La noi, guvernările nu au respect pentru Constituție. De aici pornesc toate. Nicio guvernare nu vrea să înțeleagă că, dacă Constituția nu se respectă, nimic nu se respectă în acest stat. Despre drepturile omului la noi se vorbește la general, nimeni nu pătrunde în esență, poate doar societatea civilă. În mod normal, însă, toate politicile statului trebuie să reiasă din drepturile omului.
Nicolae Osmochescu, profesor universitar, doctor
Noi avem ratificate toate tratatele, pactele și convențiile internaționale, avem o Constituție conformă acestor tratate și avem create și instituțiile în materie de protecție a drepturilor omului. Din punct de vedere al normei legale, totul este OK. Mai prost e cu implementarea. Marea noastră problemă este inechitatea socială, lipsa de egalitate în drepturi social-economice a cetățenilor. Exemplu: pensia minimă de 2000 de lei și cea maximă de 32 de mii de lei, ceea ce e inadmisibil într-un stat social de drept. Sau salariile: salariul minim al profesorului sau a oricărui alt bugetar e în jur de 5-6 mii pe lună, iar salariul maxim pentru un funcționar de stat – până la 50-60 de mii. Și de la aceste inegalități pornesc toate celelalte nedreptăți. Din păcate, maxima că „legea-i lege de la opincă până la vlădică” se oprește ceva mai sus de opincă și mai departe gata… Aici e buba. Noi avem un sistem putred de corupt care s-a creat în 30 de ani și de la el pornesc toate relele. Într-un sistem nedrept este foarte greu să faci dreptate.
Galina Bostan, directoare CAPC
În R. Moldova, cele mai des încălcate sunt, după mine, drepturile social-economice. Și de aici pornesc toate. În general, atitudinea statului față de cetățeni nu poți s-o numești satisfăcătoare. Guvernanții nu se satură, cel puțin așa a fost până acum, să se îmbogățească. Problema nu e de azi și nici de ieri. Dacă vă uitați atent, la noi cei mai bogați nu sunt oamenii de afaceri, dar cei care lucrează pentru stat, care, ca și cum, ar trebui să ne servească. Ei sunt cei care își permit orice, ei profită de tot, ei rânduiesc bugetul așa ca să le convină lor. Pe ei îi interesează ștampila statului, pentru că ștampila statului e o afacere foarte bună. De aceea nu trebuie să facem compromisuri. În capul mesei trebuie pusă legea și trebuie să cerem guvernării s-o respecte, oricine ar guverna. Comparabil, noi avem judecători, per populație, ca și în țările europene, procurori – de două ori mai mulți, avem o armată întreagă de funcționari publici și ea a crescut și crește, dar nimeni nu lucrează sau lucrează pentru ei. Guvernările trebuie ținute sub presiune. Acesta este instrumentul nostru: să nu facem compromisuri, să le cerem să respecte legea și să le spunem așa cum sunt. Adevărul acesta pe care îl spui guvernării este ca o pastilă: amară la gust, dar care restabilește sănătatea.
