Palanca, primul refugiu de război la intrarea în Moldova – VIDEO

De la începutul războiului în Ucraina, Palanca, aflată la mai puțin de 60 km distanță de portul Odesa, este primul punct de oprire și odihnă pentru zeci de mii de refugiați din Ucraina. Oamenii care ajung în vama din Palanca sunt întâmpinați de voluntari naționali și internaționali, dar și de localnicii din sat, cu pături, apă, ceai, mâncare caldă.

De mai mult de două luni, în Moldova au intrat peste 435.000 de oameni din țara vecină, majoritatea femei, copii și vârstnici. Palanca este cel mai aglomerat punct de intrare a refugiaților în Moldova. Până acum, circa 150.000 de cetățeni din Ucraina au intrat în țară prin acest punct de trecere a frontierei.

Palanca este un sat mic, cu aproximativ 1700 de locuitori, cunoscut ca destinație de weekend pentru locuitorii Odesei. În această perioadă dificilă, a devenit refugiu pentru mai mult de 1000 de persoane, care au rămas pentru mai multe zile sau chiar săptămâni. Jumătate din casele din sat s-au oferit să cazeze refugiații, care vin în mare parte din regiunile Odesa, Mikolaiv, Herson, Donețc etc.

„Vreau ca totul să ia sfârșit, pentru că oamenii mor…”

Yulia, o tânără din Odesa, a decis să plece de acasă împreună cu mama ei chiar în prima zi de război.

„A fost o decizie extrem de spontană. Situația se înrăutățea tot mai mult și era clar că trebuie să plecăm. Am decis să trecem hotarul pe la Palanca. Am ajuns în Moldova foarte târziu, după 22 de ore de drum cu mașina, fără popas sau odihnă”, povestește tânăra ucraineancă.

În plină noapte, Yulia și mama sa au găsit pensiunea „Casa Veche”, care este deținută de Tatiana și Zaharia Aramă, și au sunat ca să întrebe dacă sunt disponibile spații de cazare. Deși „Casa Veche”  și „Casa cu flori”, cea de-a doua pensiune deținută de soții Aramă, erau ocupate, cuplul nu a putut să le refuze pe cele două femei frânte de oboseală și le-a oferit o cameră în propria lor casă.

„Sunt recunoscătoare acestor oameni pentru că ne-au ajutat. Sunt oameni obișnuiți. Nu sunt nici voluntari, nici funcționari, sunt pur și simplu oameni care locuiesc în acest sat”, spune Yulia. După mai multe zile la casa soților Aramă, Yulia și mama sa au decis să plece mai departe, în Uniunea Europeană.

„Pe drum spre Moldova, mă gândeam că vin aici doar pentru câteva zile și apoi mă întorc acasă, dar nu se știe cât va mai dura războiul. Vreau ca totul să ia sfârșit, pentru că oamenii mor…”, încheie Yulia.

Tatiana Aramă, „mama refugiaților”

Când ajungi la „Casa Veche”, cu greu găsești un minut să stai de vorbă cu Tatiana. Mereu este în mișcare, ori la bucătărie, ori servind oaspeților mic dejunul, prânzul, cina, aducând ceva de prin rezervele beciului, trebăluind prin camerele de cazare. O mai ajută câteva femei din Palanca ori din satele vecine și, desigur, Zaharia, soțul său și partenerul de afaceri. În Moldova, de obicei, iarna nu este sezon turistic, iar pensiunile sunt solicitate mai mult de sărbători. Însă, în iarna lui 2022, cele două pensiuni ale soților Aramă și-au deschis porțile pentru refugiați.

„Joi [24 februarie 2022] nu înțelegeam ce se întâmplă, spuneam că ‘acuș se va liniști tot’, dar vineri deja veneau tot mai mulți și mai mulți, primeam apeluri și solicitări: ‘vă rugăm, primiți-ne, suntem cu copii‘”, povestește Tatiana.

De atunci, Tatiana și Zaharia au oferit cazare pentru peste 80 de refugiați din Ucraina.

„Eu țin minte fiecare istorie, a fiecăruia care a trecut pe la pensiuni și fiecare m-a marcat în felul său”, spune Tatiana. În aproape două luni, Tatiana și Zaharia nu au impus nici o taxă de ședere pentru refugiați. Cei care au avut de unde și au vrut, le-au lăsat bani pentru cazare. Însă de la majoritatea, nu au luat nimic pentru că „îi vezi cum au ajuns în Moldova, au fugit numai cu documentele și niște lucrușoare, fără nici un plan și fără destinație”, completează Tatiana.

Porumbeii lui nenea Victor, alinarea și curiozitatea copiilor refugiați

„Copiii se simt ca acasă, pentru că noi am plecat dintr-o casă care arăta la fel. Acasă noi aveam trandafiri, căsuță de joacă și leagăn. Era foarte frumos. De aceea și aici ne simțim foarte bine. Această atmosferă, inclusiv porumbeii, ne ajută să ne relaxăm”. Este mărturia Ekaterinei, care a ajuns la Palanca din primele zile de război, împreună cu mama sa și cei doi copii. S-au oprit la prima pensiune găsită pe internet  „Curtea Porumbeilor” din Palanca, vestită pentru colecția de peste 500 de hulubi crescuți cu grijă de Victor Covalenco, care împreună cu soția sa, deține pensiunea.

„Soțul meu mă sfătuiește să ne ținem mai aproape de România, situată la vestul Moldovei. Dar, subconștientul meu mă ține mai aproape de casă, aici, la Palanca, pentru ca să putem reveni mai ușor. Noi sperăm să ne întoarcem acasă”, spune Ekaterina, printre lacrimi.

Cu o capacitate de patru locuri, pensiunea „Curtea Porumbeilor” a fost deschisă acum mai mult de un an în ograda casei lor. Soții Covalenco au deschis și ușile casei lor pentru a oferi spații suplimentare de cazare. Ei nu au ezitat să apeleze la rudele și prietenii din Chișinău sau alte localități din Moldova, pentru a găsi și alte spații temporare de trai pentru refugiați. De la începutul războiului pensiunea și casa personală a familiei Covalenco au găzduit peste 50 de refugiați din Ucraina.

„Bravo tuturor moldovenilor că au acceptat să ajute. Toți s-au ridicat, mână de la mână și au făcut așa un pas frumos și am dat dovadă că suntem uniți, nu suntem indiferenți la ceea ce se petrece în jur”, spune Victor Covalenco.

În Moldova, în prezent, rămân peste 95.000 de refugiați din Ucraina, iar majoritatea sunt cazați de comunități și familii din Moldova.

Din 2019, PNUD și Guvernul Elveției au susținut proprietarii de pensiuni, precum familia Aramă și Covalenco, ca parte a programului său de dezvoltare a afacerilor și de promovare a turismului rural. De la începutul războiului, prin intermediul asociațiilor de băștinași, programul acoperă o parte din costurile de găzduire a refugiaților din Ucraina.

Elveția și PNUD au oferit 59.000 de dolari pentru a susține comunitățile care au depus cel mai mare efort în găzduirea refugiaților. În cadrul proiectului „Migrație și dezvoltare locală”, primele 13 localități au primit un suport financiar total de  20.000 de dolari.