Opt întrebări pentru sistem de la o persoană cu o experiență de 30 de ani în medicină după decesul unui copil de 4 luni

Un copil de 4 luni a decedat în drum spre spital, după ce ambulanța a sosit la două ore după ce a fost solicitată.  Decesul a fost înregistrat la Spitalul Clinic Municipal pentru Copii nr. 1, din strada Serghei Lazo, în seara zilei de 30 ianuarie 2019.

A doua zi, Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească  a emis un comunicat, prin care a încercat să explice circumstanțele cazului. 

„Motivul apelului la 112 a fost copil cu febră 38°C și alergie pe gât. La cazul dat a fost direcționată o echipă de asistență medicală urgentă specializată pediatrică, care a ajuns cu întârziere din cauza că în acest interval de ore erau 38 solicitări în așteptare, în majoritatea cazurilor copii. Mama copilului a relatat medicilor că pe data de 30 ianuarie, la ora 14:00, starea copilului s-a agravat brusc și a apărut febra de 38°C. Aceasta i-ar fi administrat de sine stătător medicamente pentru scăderea febrei, iar la scurt timp a constatat că copilului i-au apărut pe corp erupții cutanate, după asistență medicală nu s-a adresat. Peste șase ore și jumătate aceasta a apelat Serviciul 112. La momentul sosirii echipei de urgență, copilul a fost găsit în stare gravă, cu erupții cutanate pe față, gât și membre. După examinarea pacientului, echipa i-a acordat asistență medicală, fiind monitorizat permanent, cu administrare de oxigen, pe durata transportării la cea mai apropiată instituție medicală, în secția de reanimare. IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească regretă acest caz tragic și reiterează populației că ambulanța trebuie solicitată doar în cazul în care este pusă viața în pericol, întrucât apelurile non-urgente provoacă întârzieri în acordarea ajutorului medical persoanelor care se află în situații de urgență, uneori având consecințe fatale”, se menționează în comunicat.

Ala Nemerenco, expertă în domeniul medical,  în prezent consilieră municipală în Chișinău, vine cu mai multe întrebări pentru sistemul de sănătate, după acest caz.

„Nimic nu e mai scump ca viața unui copil. Am ani mulți lucrați în sistemul sănătății, dar nu am mai auzit să ajungă ambulanța în 2 ore! Nu am întrebări la medici – eu cunosc bine că ei își fac onest munca. Nedormiți, surmenați, unul în loc la doi, da poate la trei, adesea intimidați. Aș avea cîteva întrebări însă la cei de sus. De tare sus.
1) Care este protocolul de triere a solicitărilor la 112?
2) Care este protocolul de clasificare a solicitărilor medicale în critice (ce pun viața în pericol), urgente și non-urgente? 
3) Care sunt algoritmele aplicate în diferite situații în dependență de natura lor? 
4) De câte ori pe parcursul a celor două ore mămica a fost sunată pentru a se verifica starea copilului, din moment ce era clar că nu sunt echipaje libere pe linie? De câte ori au fost sunați părinții celor alți 38 copii care de asemenea ca și acest micuț au fost puși pe lista de așteptare de parcă era vorba de foaie la sanatoriu și nu urgențe?
5) Cine e personalul care primește apelurile? Ce studii are? Au beneficiat de careva instruiri în domeniul medical?
6) A fost realizat vre-un audit al trierii sunetelor?
7) Care e numărul funcțiilor vacante de medici în Chișinău și pe țară?
8 ) Care este timpul mediu de sosire pe Chișinău a ambulanței și pe țară?”

Aceasta a oferit mai multe exemple despre timpul în care sosește o ambulanță în mai multe țări, dar și date statistice, care arată că, doar în patru ani, numărul medicilor de urgență s-a diminutat cu peste 100 de persoane.

„Părinții neavând studii medicale ar putea să nu sesizeze gravitatea situației. Ei trebuie să răspundă la întrebări scurte și stricte bazate pe algoritme de diferențiere ale operatorului, dar nu să li se pună întrebări deschise de genul „Ce s-a întâmplat?” și să li se răspundă „Solicitarea e înregistrată. Așteptați salvarea”, așa cum cunoaștem că se întâmplă. Și acum câteva cifre.  Timpul de sosire al ambulanței în câteva țări:
Marea Britanie, iulie 2018: pentru solicitările de I categ (cu pericol pentru viață) – timpul de sosire 7 min. în mediu; a II categorie (urgente) – 18 min.; III categorie (non-urgente) – 120 min.; IV categorie (simplu transfer de pacienți) – 180 min. Danemarca, 2012: critice – 6,45 min; non-urgente – 25,23 min. Australia, statul South Wells, 2016-2017: critice – 11,10 min. SUA, media pe țară, 2015: critice 7 min urban, 14 min – rural, într-un caz din 10 ambulanța ajunge în 30 min.

Să nu-mi spuneți că exemplele nu sunt relevante. Că e UK, SUA, UE și noi suntem departe de ei. Pentru anul ăsta urgenței prespitalicești i-au fost alocate doar din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală 613 milioane 759 sute mii lei (cam peste 32 milioane de EURO) – și toți, apropo, grămăjoară, într-o singură instituție. Și pentru anii trecuți cam tot pe aici a fost. Asta-i 1/3 din tot bugetul asistenței medicale primare și oleacă mai puțin decât 1/4 din tot bugetul fondurilor de asigurări pentru toate spitalele din țară. Și cu toate acestea, cazurile de deces și ambulanțe întârziate se țin lanț, iar medicii pleacă pe un capăt – în 1.01.2014 sistemul avea 496 medici de urgență și în 2018 rămăsese 394. Minus 102 medici”, scrie Ala Nemerenco.

Ala Nemerenco are o experiență de peste 30 de ani în sistemul medical din Moldova, dar și în instituții internaționale, inclusiv OMS.