Principală  —  IMPORTANTE   —   Interviu cu un medic din…

Interviu cu un medic din R. Moldova, stabilit în Elveția:  „Vom afla la următoarele alegeri cât de eficient a fost gestionată această criză”

Violeta Horn-Rusnac este medic și a plecat din R. Moldova în anul 2001. În prezent, activează în Elveția, iar ZdG a discutat cu ea despre pandemie, soluțiile elvețiene pentru această criză și cum se vede din afară situația curentă în R. Moldova.  

— Ce faceți și cum vă simțiți în această perioadă? 

— Lucrez în serviciul de urgențe al spitalului nostru regional. La serviciu mă simt foarte bine, însă când ajung acasă și deschid televizorul, devin stresată și anxioasă, la câte aud acolo. 

— Cum au fost primele zile când s-a aflat despre virus în Elveția? Cât de repede au luat autoritățile măsuri pentru a lupta cu virusul ?

— Despre apariția virusului în China s-a aflat la început de ianuarie. Apropo, pe 18 ianuarie, eu am discutat și împărtășit un articol științific la aceasta temă cu o colegă medic de la o clinică privată din Chișinău. De atunci, suntem în contact zilnic și menținem un schimb de informație științifică la zi din primele surse – să știți că aveți medici foarte cărturari și proactivi în ce privește dezvoltarea lor personală. Autoritățile elvețiene au acționat repede și prompt, pentru a face față epidemiei. Din start, a fost pus accent pe ansamblul consecințelor acestei pandemii. Atât consecințele crizei sanitare, cât și consecințele crizei economice care va urma. Au fost ordonate o serie de acțiuni, accentul fiind pus mai ales pe informarea și instruirea populației.

— Cât de receptivi au fost cetățenii la măsurile anunțate de autorități?

— Rolul cel mai important în stoparea epidemiei îl au oamenii, deci e important ca ei să știe, să cunoască ce se întâmplă și ce trebuie să facă. Statul a mizat pe o populație disciplinată și pe răspunderea individuală. A fost recomandată izolarea parțială, însă nu atât de strictă precum în alte țări – oamenii pot ieși din casă, fără controale. Au fost și în Elveția oameni nedisciplinați, ceea ce a obligat autoritățile să intervină cu o serie de amenzi destul de piperate. Avem speranța că mesajul a fost înțeles.

— Ce s-a schimbat în activitatea lucrătorilor medicali odată cu această pandemie?

— Aici, sistemul de sănătate s-a reorganizat foarte repede pentru a face față.

— Beneficiază de testări medicii aflați în prima linie, pentru a le fi depistat virusul, chiar dacă ar putea fi asimptomatici?

— Nu. Testul pentru diagnostic este o armă decisivă în lupta cu COVID-19. O depistare la scară largă ar permite observarea evoluției acestei epidemii. Din păcate, suntem în fața unei penurii mondiale, fie că e vorba de tuburi de analiză, reactive de laborator, aparate de analiză pentru teste de precizie, alte echipamente. În aceste condiții trebuie să testăm în funcţie de priorități. Criteriile sunt următoarele: 1) pacienții spitalizați, 2) personalul medical care prezintă simptome, 3) cei cu simptome de maladie respiratorie, cu febră sau senzație de febră. Criteriul cum ar fi revenirea dintr-o zonă de risc sau contactul apropiat cu cineva care are boala confirmată a fost abandonat, întrucât azi zonă de risc e considerată practic întreaga planetă. Dacă sunt simptome, de obicei, un singur test este suficient pentru a confirma sau infirma prezența virusului. În afara simptomelor, însă, sunt necesare mai multe testări la un interval de câteva zile, dată fiind probabilitatea sporită (30%) de rezultate fals negative. Astfel, din cauza prevalenței rezultatelor fals negative nu sunt testați lucrătorii medicali asimptomatici. Prețul unui test este de 180 de franci elvețieni, plătit de asigurarea medicală. Țin să precizez că în Elveția asigurarea medicala e obligatorie. 

— Cat de deschise sunt autoritățile de acolo în comunicarea informațiilor legate de pandemie, cazuri, etc.?

— Ca de obicei, totul este public și transparent. Că e vorba de ședințele autorităților federale sau cantonale, toate pot fi urmărite în direct. Site-urile diferitor instituții pun la dispoziția populației informație diversă și bine documentată. 

— În Elveția, deși sunt închise școlile, există mai multă libertate privind plimbările. E riscant sau nu să te plimbi în locuri izolate?

— Impunerea restricțiilor stricte de circulație se face pentru a încetini răspândirea rapidă a virusului și a evita o explozie a numărului de infectați, ceea ce ar însemna o supraaglomerare a sistemului medical, ar urma incapacitatea de a trata toți pacienții, respectiv creșterea ratei deceselor. Această metodă se numește „aplatizarea curbei” și permite atât sistemului medical, cât și furnizorilor să se mobilizeze. Principiul de bază rămâne distanța socială și igiena mâinilor. Masca o purtăm dacă nu putem respecta această distanță. Niciun model analitic nu confirmă că purtarea măștii ar avea un avantaj față de distanțarea socială. Deci, deocamdată, fiind izolați, nu avem nevoie de mască. Excepție fac, bineînțeles, oamenii cu anumite probleme de sănătate și cei care nu pot sta izolați. Lucrurile se pot schimba odată cu ieșirea din perioada de izolare. Se discută tot mai mult despre aceasta ieșire și chiar OMS își va revizui, probabil, recomandările. 

—O știre legată de situația din Elveția a bulversat zilele trecute lumea. Presa a scris ca bătrânilor li se recomandă insistent să-și scrie testamentele. Cum e în realitate?

Intuiesc ca ar fi vorba despre Directivele anticipate pe care telefonul arab le-a distorsionat în asemenea hal. Deci, Directivele anticipate sunt niște dispoziții referitor la îngrijirile medicale pe care ni le dorim în caz că ajungem la spital în stare gravă și ne pierdem capacitatea de discernământ. Asta permite fiecăruia sa fie sigur că atunci când vine vorba de măsuri terapeutice, în special în urma unui grav accident sau a unei boli grave, voința îi va fi respectată. Fiecare știe până unde dorește să lupte cu boala și, mai ales, cu sechelele ei. De obicei, oamenii aleg între a salva viața cu orice preț sau a salva calitatea vieții care va urma. Directivele anticipate le stabilește fiecare în parte, o persoana terță nu o poate face. Este o procedura bine stabilită, de obicei se face cu medicul de familie și este numit un reprezentant terapeutic care ar avea grijă ca aceste directive să fie respectate. Există platforme on-line unde pot fi depozitate. Întrebarea despre directivele anticipate și cine este reprezentantul terapeutic este una obișnuită și o găsim în toate chestionarele medicale. Mai trebuie să știti că Directive anticipate stabilesc nu doar vârstnicii, dar și tinerii, mai ales cei activi, care călătoresc mult, fac sport și au risc de accidente.

— Cu un sistem medical avansat și cu un nivel ridicat al bunăstării populației, Elveția înregistrează, totuși, un număr mare de infectați. De ce credeți că se întâmplă asta?

— Eu aș explica aceste cifre prin faptul că avem o populație longevivă, plus frontierele comune cu mari focare de epidemie  – Italia de nord și regiunea de est a Franței. Dacă reieşim din statisticile zilei din cantonul nostru, cazurile confirmate sunt prevalente printre cei tineri și activi, vârsta medie a celor spitalizați ajungând peste 60 ani. 98% dintre cei decedați sunt persoane cu vârsta de peste 65 de ani, dintre care 88% aveau peste 75 de ani. Țin să mai precizez că noi nu suntem puși în fața alegerilor etice  – pe cine reanimăm și pe cine nu. De altfel, cu cât mai înaintată este vârsta, cu atât riscul de mortalitate devine mai semnificativ: 0,2% – tinerii adulți, 1% – cei de 60 ani, 8% – cei de 70 de ani, 80 de ani și mai mult – 15-18% mortalitate. Din păcate, sunt cunoscute și cazuri de evoluție defavorabilă la adolescenți și tineri adulți.

— De acolo, cum vă pare situația din R. Moldova? Credeți că e gestionată corect?

— Sunt foarte îngrijorată, părinții mei sunt acolo… Cât de eficient a fost gestionată această criză vom afla la următoarele alegeri, când societatea va taxa clasa politică. Atunci vom ști dacă strategia guvernării a fost pe placul populației.

— Ce intenționați sa faceți în primul rând, după depășirea crizei legate de pandemie?

— Să-mi cumpăr un buchet de flori. Pentru mine, florile sunt de o necesitate vitală. Îmi lipseste mult un buchet de flori. Mama tot iubește florile. Aștept cu nerăbdare să-i duc un buchet mare si ei. Și s-o cuprind, pe ea și pe tata. Acum, că s-au facut mici, încap amândoi într-o singură cuprinsătură.

— Vă mulțumim!