De ce se tem să vorbească și ce probleme au astăzi medicii? Răspunde președintele sindicatului care apără interesele cadrelor medicale din R. Moldova
La 25 martie, Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova și Federația Sindicală „Sănătatea” au adresat un apel Guvernului prin care cer dotarea cu echipamente și mijloace de protecție a personalului medical aflat în zone de risc sporit de infectare cu COVID-19, dar și a celui din celelalte instituții medicale, asigurarea cu spațiu de cazare a cadrelor medicale, majorarea salariilor și testarea prioritară a angajaților implicați direct în diagnosticarea și tratarea pacienților cu COVID-19.
Ziarul de Gardă l-a întrebat pe președintele Federației Sindicale „Sănătatea”, Aurel Popovici, care sunt, în contextul pandemiei, cele mai acute probleme din sistem, cât de pregătite sunt spitalele și de ce medicii se tem să vorbească despre condițiile în care activează și lipsa de echipamente și mijloace de protecție.
„Noi nu putem să spunem că instituțiile nu sunt asigurate. Este problema care instituții. Sunt instituții implicate direct în interacționarea cu pacienții suspecți sau cei infectați. La acest capitol, sunt sute de reportaje de la Spitalul „Toma Ciorbă”. Acolo toți colegii sunt dotați cu costume, dar problema constă în faptul că orice lucrător medical, nu doar din spitalele specializate,este în contact cu pacienții. Astăzi, problema este că virusul nu poate fi depistat momentan, pentru ca medicul să se protejeze. În acest sens facem apel ca toți angajații din sistem, care sunt în contact cu orice tip de pacient, să fie protejați măcar la un nivel minim: cu halate speciale, cu măști, ca să nu admitem răspândirea virusului în rândul lucrătorilor medicali”, susține președintele Federației Sindicale „Sănătatea”.
Întrebat în ce instituții medicale există problema asigurării cu echipamente și mijloace de protecție, din ce instituții există semnale despre aceste insuficiențe și condițiile în care este nevoit să activeze personalul medical, atât timp cât, oficial, atât autoritățile centrale, cât și șefii spitalelor spun că au totul necesar, Aurel Popovici, nu a enunțat vreo instituție exactă.
„Noi tot avem discuții cu colegii, evident. Dar ese și o chestie pe care trebuie să o înțelegeți: fiecare om, reieșind din situația atât de critică care este în lume, reacționează într-un anumit fel. Nu spun că nu sunt instituții în care colegii și-ar dori mai mult echipament, dar depinde de fiecare conducător de instituție, pentru că el este persoana în primul rând responsabilă de a asigura lucrătorul medical, este prevăzut și în lege. Acest lucru trebuie să-l spunem foarte franc, pentru ca ei să-și onoreze obligațiile. Dacă conducătorii instituțiilor medicale văd că nu au posibilitatea, este obligația lor de a apela la alte instanțe, ca să nu fie lăsați lucrătorii medicali față în față cu pacientul. Da, lucrătorul medical este obligat să acorde asistență, dar există și obligația ca acest lucrător să fie protejat”, a răspuns Aurel Popovici.
Întrebat de ce medicii nu vorbesc despre problemele care există, Aurel Popovici susține că ar fi o problemă privind înțelegerea situației de către cadrele medicale.
„Nimeni, și acest lucru este reiese și din experiența țărilor dezvoltate, și vedeți care este starea în sistemul de sănătate, nu și-a dat seama de proporția și viteza de răspândire a acestei pandemii, atunci oamenii nu au fost pregătiți totalmente pentru situația în cauză. Respectiv, a apărut această insuficiență de echipamente. Nu pot să vă răspund de ce medicii sunt atât de blocați. O să vedem cum vor evolua lucrurile. Pandemnia avansează. Vedeți ce se întâmplă peste Prut, la colegii din România. E și problema populației, a atitudinii față de răspândirea infecției”, a răspuns Aurel Popovici.
Președintele sindicatului care apără interesele angajaților din sistemul de sănătate din Republica Moldova spune că fiecare conducător de spital are obligația de a asigura angajații cu tot echipamentul necesar de protecție și de a cere ajutor dacă există o problemă, respectiv, nu trebuie de așteptat ca echipamentele să fie repartizate de cineva.
„Nu trebuie să fie de undeva repartizat. Aceasta este obligația conducătorului instituției, de a asigura cu tot echipamentul. Și acest lucru nu trebuia făcut doar în această perioadă de pandemie, pentru că noi contactăm nu doar virusul, lucrătorii medicali zilnic contactează cu diferite infecții în sistemul medical, pur și simplu virusul în cauză este mult mai agresiv, mult mai ușor transmisibil. Chestia asta nu trebuia așteptată de undeva, ea trebuia organizată de conducătorul instituției. Permanent trebuia să existe în dotare echipament, dar, până la urmă, cred că este mai puțin echipament decât este necesar astăzi. Și acum mai este problema nu că cineva nu vrea să procure, ci că nu este de unde să fie procurat echipament, deoarece o bună parte era importat de peste hotare. Acum s-au închis hotarele și este foarte greu să faci careva tranzacții, să aduci acest echipament. Dar nu o să vii în fața unui lucrător medical și o să-i spui că situația este grea, că nu ai de unde să procuri. Cum să-i spui: mergi în focar și acordă asistență? El își pune în pericol și viața sa, și viața familiei și a celor din jur”, afirmă Popovici.
Acesta spune că până în prezent nu deține informații despre intenția anumitor cadre medicale de a pleca din sistem din cauza lipsei de echipament.
„Până la urmă, este o decizie a fiecărei persoane în parte și nu poți să o obligi să-și riște viața dacă nu este asigurată”, precizat Aurel Popovici cu referire la declarația Avocatului Poporului precum că mai mulți medici ar avea intenția de a demisiona.
Întrebat ce probleme raportează medicii în perioada pandemiei, acesta spune că acestea nu vizează doar lipsa de echipamente.
„Mai multe probleme apar, evident, în spitale care deja sunt implicate în lupta cu coronavirusul de tip nou. Vedem cu evoluează procesul. Dacă crește numărul de cazuri, o să fie implicate tot mai multe și mai multe instituții, evident, problema o să fie mult mai serioasă și va trebui să facem față la provocări mult mai mari. Acum a fost sistat fluxul de pacienți (au fost suspendate internările programate și sunt preluate doar cazuri de urgență) și mulți colegi se întreabă ce fac mai departe. Stau în cabinete? Fluxul de pacienți este foarte mic ca să nu se răspândească infecția. Și aici tot conducătorii trebuie să se implice și să vadă cum activează mai departe instituțiile medicale”, menționează președintele Federației.
– Ce cunoașteți despre pregătirea spitalelor raionale?
Sunt create nivele, care spitale vor fi implicate. Lucrurile se discută, se iau măsurile necesare.
– Credeți că aceste spitale sunt suficient de dotate, pregătite pentru a putea prelua cazuri de infecție cu COVID-19?
– Nimeni nu poate să vă răspundă astăzi. Totul depinde de numărul de pacienți care vor fi infectați. Arma principală sunt măsuri cât mai dure pentru izolarea populației, nu trebuie să așteptăm cazurile grele și să așteptăm ca medicii să facă minuni și să salveze viețile persoanelor. Important este să omitem răspândirea virusului. Atunci vom face față lucrurilor.
– În apelul public către Guvern cereți asigurarea urgentă a personalului medical și nemedical cu echipamente și mijloace de protecție indiividuală și colectivă, conform cerințelor epidemiologice, pregătirea urgentă a tuturor IMSP pentru activitate în condițiile pandemiei COVID-19, intensificarea instruirii lucrătorilor din instituțiile medico-sanitare, farmaceutice și a studenților, asigurarea cu spațiu de cazare a personalului medical care a fost în contact și sunt antrenați în tratamentul bolnavilor cu COVID-19 pentru izolare și carantină, testarea prioritară a personalului medical aflat în zone de risc sporit de infectare, majorarea urgentă a salariului lucrătorilor din domeniul sănătății, conform valorii muncii lor pentru societate și monitorizarea respectării riguroase a procedurilor în toate spitalele din țară. Cât de urgent trebuie să se întâmple lucrurile pe care le cereți?
– Ele deja se fac. Sunt implicați specialiști epidemiologi, se discută cu toți conducătorii, cu colegii din spitale care vor fi implicați în tratarea acestor pacienți. Lucrurile se fac. Nimeni nu s-a așteptat la un asemenea virus. Este ceva ieșit din comun. Toți ne învățăm din mers. Multe lecții le luăm și din greșelile celor care au trecut înaintea noastră prin această situație.
– Analizând ceea ce se întâmplă, peste o zi, două, o săptămână, dvs o să veniți cu un alt apel, cu o prezentare a stării de lucru, dacă au fost sau nu luate măsuri?
– Nu putem să spunem aceste chestii. Până la urmă situația o să arăte, venim sau nu noi cu apel. Noi am venit cu apelul de protejare, de prevenire, cu o solicitare către organele de resort. Deja văd niște lucruri. Au fost alocate surse suplimentare din Fondul de rezervă al Guvernului. Asta vorbește despre faptul că toți înțelegem gravitatea situației.
– Medicii se tem vorbească. Apelează la presă, sub protecția anonimatului, pentru a semnala problemele pe care le au și care sunt ascunse de autorități. De ce se întâmplă asta?
– Depinde de societatea noastră. Așa cred că au fost educați. Cum poți să lămurești altfel acest caz? Problema este la nivelul instituției. Fiecare angajat trebuie să cunoască că el este protejat, iar fiecare conducător trebuie să cunoască că este responsabil de a-l asigura. Aici trebuie să lucreze mecanismul foarte bine.
– Poate medicii știu că în cazul în care vor vorbi despre probleme vor exista consecințe din partea conducătorilor instituțiilor.
– Poate exista și varianta asta, nu doar în sistemul de sănătate, dar și alte instituții. Este deja vorba despre raporturile dintre angajați și administrator. Dar în toată lumea există aceste chestii, care trebuie reglementate foarte clar: ești satisfăcut de ceea ce faci, bine, dacă nu ești satisfăcut, ai oportunitatea de a lua o decizie. Dacă nu au fost sesizări numeroase, în masă, înseamnă că până la acest moment oamenii nu conștientizează niște lucruri. Trebuie să ne cunoaștem obligațiile și responsabilitățile, dar să ne cerem și drepturile.
