Președinta CC a explicat de ce Înalta Curte a declarat constituțional decretul privind desemnarea lui Igor Grosu în calitate de candidat la funcția de premier

Curtea Constituțională (CC) a pronunțat luni, 22 martie, Hotărârea prin care a declarat constituțional Decretul Președintei R. Moldova, Maia Sandu, nr. 47-IX din 16 martie 2021, privind desemnarea lui Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcția de prim-ministru.

Într-un briefing de presă, președinta CC, Domnica Manole, a declarat că Înalta Curte a reținut că „garanțiile în discuție echilibrează marja discreționară a Președintelui Republicii privind menținerea sau anularea decretului de desemnare a unui candidat pentru funcția de Prim-ministru, în cazul în care anularea este solicitată de o majoritate parlamentară absolută a cărei formalizare a fost anunțată după emiterea decretului”.

Tot în Decizia Înaltei Curți se menționează că „CC consideră că Decretul contestat a fost emis cu respectarea prevederilor articolului 98 alin. (1) din Constituție, așa cum acesta a fost interpretat în jurisprudența Curții”.

Decizia integrală a Curții Constituționale:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională pe 17 februarie 2021, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, de dnii Vasile Bolea, Grigore Novac, Alexandr Suhodolski și Vlad Batrîncea, deputați în Parlament.

2. Autorii sesizării solicită exercitarea controlului constituționalității Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru.

3. Prin decizia Curţii Constituționale din 19 martie 2021, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Președintelui Republicii.

5. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenți dnii Vasile Bolea și Vlad Batrîncea, autori ai sesizării, și dna Olesea Stamate, reprezentantă a Președintelui Republicii.

ÎN FAPT

6. Pe 23 decembrie 2020, dl Ion Chicu a demisionat din funcția de Prim-ministru al Republicii Moldova.

7. Pe 28 decembrie 2020, între Președintele Republicii și fracțiunile parlamentare s-au desfășurat consultări în vederea desemnării unui candidat pentru funcția de Prim-ministru.

8. Pe 27 ianuarie 2021, dna Maia Sandu, Președintele Republicii Moldova, a emis Decretul nr. 25-IX prin care a desemnat-o pe dna Natalia Gavrilița în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru.

9. Pe 8 februarie 2021, dna Natalia Gavrilița a înaintat un demers Președintelui Parlamentului prin care a solicitat votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi întregii liste a Guvernului.

10. Pe 11 februarie 2021, la aproximativ ora 10:00, a început ședința plenară a Parlamentului, în cadrul căreia dna Natalia Gavrilița a prezentat programul de activitate și întreaga listă a Guvernului[1].

11. În aceeași zi, la aproximativ ora 12:00, dl Igor Dodon, președintele Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, asistat de deputați din partea Partidului Socialiștilor, a desfășurat în clădirea Parlamentului un briefing de presă[2]. În cadrul acestui briefing, dl Igor Dodon a anunțat Decizia Executivului Politic al Partidului Socialiștilor de a o înainta pe dna Mariana Durleșteanu în calitate de candidat la funcția de Prim-ministru.

12. În aceeași zi, la aproximativ ora 15:50, în cadrul ședinței plenare a Parlamentului, în perioada în care se examina programul de activitate și întreaga listă a Guvernului propusă de dna Natalia Gavrilița, președintele fracțiunii Partidului Socialiștilor, dl Corneliu Furculiță, a dat citire unei Declarații privind constituirea majorității parlamentare în vederea susținerii candidaturii dnei Mariana Durleșteanu pentru funcția de Prim-ministru, Declarație semnată de 54 de deputați. De asemenea, a comunicat că va expedia respectiva Declarație Președintelui Republicii.

13. În aceeași zi, la aproximativ ora 16:00, în ședința plenară a Parlamentului pentru acordarea votului de încredere, programul de activitate și întreaga listă a Guvernului propuse de dna Natalia Gavriliță nu au întrunit niciun vot.

14. În aceeași zi, la aproximativ ora 17:00, Președintele Republicii Moldova a desfășurat consultări simultan cu toate fracțiunile parlamentare[3].

15. În cadrul consultării fracțiunilor parlamentare, președintele fracțiunii Partidului Socialiștilor, dl Corneliu Furculiță, a propus-o pe dna Mariana Durleșteanu în calitate de candidat la funcția de Prim-ministru.

16. În aceeași zi, Președintele Republicii a emis Decretul nr. 32-IX, prin care a desemnat-o în mod repetat pe dna Natalia Gavrilița în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru. În seara aceleiași zile, Președintele Republicii a susținut un briefing,[4] în cadrul căruia a menţionat următoarele:

„Astăzi, am avut o nouă rundă de consultări cu fracțiunile și grupurile parlamentare, așa cum cere Constituția. Această discuție a fost transmisă online, pentru ca cetățenii interesați să o poată urmări. Tot astăzi, spre seară, pe adresa Președinției a venit o scrisoare cu o propunere la funcția de Prim-ministru, semnată de 54 de deputați. În această listă am descoperit semnături ale persoanelor în raport cu care există dubii că și-ar fi exprimat voința în mod liber. Și aici vorbesc despre persoane care au fost supuse actului răpirii, care au fost ținute ostatice, persoane care au fost implicate în furtul miliardului și deputați care au schimbat mai multe partide politice și mai multe grupuri parlamentare. Și pe cazul unora dintre aceste acte de traseism politic există suspiciuni rezonabile de corupție și de presiune externă. În aceste condiții, am decis înaintarea la funcția de candidat pentru funcția de Prim-ministru a doamnei Natalia Gavrilița.”

17. Pe 12 februarie 2021, dnii Vasile Bolea, Grigore Novac şi Alexandr Suhodolski, deputaţi în Parlament, au depus o sesizare la Curtea Constituțională prin care i-au solicitat Curții să verifice constituționalitatea Decretului Președintelui Republicii nr. 32-IX din 11 februarie 2021 cu privire la desemnarea dnei Natalia Gavrilița în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru.

18. Pe 23 februarie 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 6 prin care a declarat neconstituțional Decretul contestat pe motiv că Președintele Republicii nu a desemnat candidatul propus de majoritatea parlamentară absolută formalizată. Totodată, Curtea a reținut că fracţiunile parlamentare şi Preşedintele Republicii trebuie să recurgă la noi consultări (a se vedea punctele 2 și 3 din dispozitivul Hotărârii).

19. Pe 16 martie 2021, între Președintele Republicii și fracțiunile parlamentare s-au desfășurat noi consultări în vederea desemnării unui candidat pentru funcția de Prim-ministru. Consultările s-au desfășurat între orele 09:00[5] și aproximativ 16:00[6].

20. În aceeași zi, la aproximativ ora 15:33[7] dna Mariana Durleșteanu a anunțat prin intermediul platformei de socializare Facebook că refuză să fie desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru.

21. În aceeași zi, la aproximativ ora 17:20[8], Președintele Republicii a emis Decretul nr. 47-IX, prin care l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru. În seara aceleiași zile, Președintele Republicii a susținut un briefing[9], în cadrul căruia a menţionat următoarele:

„Am luat act de decizia doamnei Mariana Durleșteanu de a-și retrage candidatura pentru funcția de Prim-ministru. Având în vedere că nu există la moment un candidat care să fie susținut de o majoritate parlamentară absolută formalizată, am decis să-l înaintez pe Igor Grosu la funcția de Prim-ministru al Republicii Moldova. I-am cerut domnului Grosu să pregătească programul și să formeze echipa de guvernare cu care să meargă în Parlament.”

22. Pe 17 martie 2021, dnii Vasile Bolea, Grigore Novac, Alexandr Suhodolski și Vlad Batrîncea, deputați în Parlament, au depus o sesizare prin care îi solicită Curții să verifice constituționalitatea Decretului Președintelui Republicii nr. 47-IX din 16 martie 2021, prin care dl Igor Grosu a fost desemnat în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru.

23. Pe 18 martie 2021, la aproximativ ora 10:38[10], în cadrul ședinței plenare a Parlamentului, președintele fracțiunii Partidului Socialiștilor din Moldova, dl Corneliu Furculiță, a dat citire unei noi Declarații privind constituirea majorității parlamentare și a invitat Președintele Republicii să se întrunească cu majoritatea parlamentară la ora 12:00 pentru consultări. Declaraţia în discuție a fost comunicată Președintelui Republicii. Ulterior, la aproximativ ora 13:09[11], dl Corneliu Furculiță a dat citire unei Declarații privind constituirea majorității parlamentare în vederea susținerii candidaturii dlui Vladimir Golovatiuc pentru funcția de Prim-ministru, Declarație semnată de 53 de deputați. De asemenea, a comunicat că va expedia respectiva Declarație Președintelui Republicii.

24. În aceeași zi, la aproximativ ora 13:52, Președintele Republicii a publicat un comunicat[12] pe pagina web a instituției, care prevede următoarele:

„Administrația prezidențială a recepționat un extras din stenograma ședinței Parlamentului de astăzi, 18 martie 2021. Noi consultări cu fracțiunile și grupurile parlamentare pot avea loc după consumarea efectelor Decretului nr. 47-IX din 16 martie 2021, emis după consultările organizate de Președintele țării în aceeași zi.

De asemenea, Președinția a luat act de declarația candidatului la funcția de Prim-ministru, domnul Igor Grosu, în care acesta a menționat că va discuta cu fracțiunile și grupurile parlamentare în vederea obținerii sprijinului pentru învestirea Guvernului.”

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

25. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 98

Învestitura

„(1) După consultarea fracțiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

[…]”

26. Prevederile relevante ale Decretului nr. 47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru sunt următoarele:

„Articolul 1. – Domnul Igor GROSU se desemnează în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru și se autorizează să întocmească programul de activitate și lista Guvernului și să le prezinte Parlamentului spre examinare.

Articolul 2. – Prezentul decret intră în vigoare la data semnării.”

ÎN DREPT 

A. ADMISIBILITATEA 

27. Prin decizia sa din 19 martie 2021, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condițiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudența sa constantă.

28. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității decretelor Președintelui Republicii Moldova, în prezenta cauză a Decretului Președintelui nr. 47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru, ține de competența Curții Constituționale.

29. Potrivit articolelor 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, deputații în Parlament au prerogativa sesizării Curții Constituționale.

30. Curtea a reținut că obiectul sesizării îl constituie Decretul Președintelui Republicii nr. 47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru. Decretul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

31. Curtea a observat că în textul sesizării autorii au susținut că Decretul contestat contravine articolului 98 alin. (1) din Constituție, care prevede că, după consultarea fracțiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

32. Cu titlu preliminar, Curtea a observat că reprezentantul Președintelui Republicii a pus în discuție problema motivării sesizării, menționând că autorii sesizării nu au argumentat dacă Decretul contestat contravine articolului 98 alin. (1) din Constituție. Cu privire la acest aspect, Curtea a observat că în textul sesizării autorii au menționat că după refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a fi candidat pentru funcția de Prim-ministru Președintele Republicii trebuia să consulte repetat majoritatea parlamentară formalizată pentru a afla opțiunile curente ale acesteia. Având în vedere faptul că Președintele Republicii l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru fără a consulta repetat majoritatea parlamentară formalizată după refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a fi candidat pentru funcția de Prim-ministru, autorii sesizării consideră că Decretul contestat contravine articolului 98 alin. (1) din Constituție. De asemenea, în suplimentul la sesizare depus pe 18 martie 2021, autorii sesizării au adus argumente suplimentare prin care susțin că Decretul contestat contravine Constituției (a se vedea §§ 36-38 infra). Prin urmare, Curtea a respins ca nefondate argumentele reprezentantului Președintelui Republicii cu privire la pretinsa nemotivare a sesizării.

33. Cu privire la incidența articolului 98 alin. (1) din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că incidența acestui articol poate fi reținută atunci când Președintele Republicii desemnează un candidat pentru funcția de Prim-ministru (a se vedea HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 24). În această cauză, Curtea a observat că Președintele Republicii a emis Decretul nr. 47-IX din 16 martie 2021, prin care l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru. Prin urmare, articolul 98 alin. (1) din Constituție este incident în această cauză. Pentru a vedea dacă Decretul contestat corespunde exigențelor stabilite de articolul 98 alin. (1) din Constituție, Curtea trebuie să examineze cauza în fond.

B. FONDUL CAUZEI 

A. Argumentele autorilor sesizării 

34. Autorii sesizării menționează că pe 11 februarie 2021, în cadrul ședinței plenare a Parlamentului, președintele fracțiunii parlamentare a Partidului Socialiștilor din Moldova a dat citire Declarației cu privire la constituirea majorității parlamentare formate din 54 de deputați pentru propunerea dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în funcția de Prim-ministru. În aceeași zi, Președintele Republicii a emis Decretul nr. 32-IX, prin care a desemnat-o în mod repetat pe dna Natalia Gavrilița în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru. Pe 23 februarie 2021, prin Hotărârea nr. 6, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional Decretul în discuție pe motiv că Președintele Republicii nu a desemnat candidatul propus de majoritatea parlamentară formalizată. Pe 16 martie 2021, în cadrul consultărilor dintre Președintele Republicii și fracțiunile parlamentare, majoritatea parlamentară formalizată a reiterat candidatura dnei Mariana Durleșteanu pentru a fi desemnată în funcția de Prim-ministru, care a fost propusă anterior prin Declarația din 11 februarie 2021. Autorii sesizării susțin că după încheierea consultărilor dna Mariana Durleșteanu a anunțat public că refuză să candideze pentru funcția de Prim-ministru. În aceeași zi, Președintele Republicii a emis Decretul contestat prin care l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru.

35. Autorii sesizării consideră că după refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a candida pentru funcția de Prim-ministru Președintele Republicii trebuia să consulte repetat majoritatea parlamentară formalizată pentru a afla opțiunile curente ale acesteia. Având în vedere faptul că Președintele Republicii l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru fără a consulta repetat majoritatea parlamentară formalizată după refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a candida pentru funcția de Prim-ministru, autorii sesizării consideră că Decretul contestat contravine articolului 98 alin. (1) din Constituție.

36. De asemenea, potrivit autorilor sesizării, Decretul contestat a fost emis în contextul în care exista o majoritate parlamentară formalizată, deoarece refuzul oficial al dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru a fost comunicat Parlamentului după emiterea Decretului contestat. În acest context, Președintele Republicii era obligată să desemneze candidatul propus de acea majoritate.

37. Totodată, autorii sesizării menționează că după refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru președintele fracțiunii Partidului Socialiștilor a dat citire unei Declarații, în ședința plenară a Parlamentului, prin care a anunțat despre constituirea unei majorități parlamentare formalizate în vederea susținerii candidaturii dlui Vladimir Golovatiuc pentru funcția de Prim-ministru. Declarația în discuție a fost comunicată Președintelui Republicii.

38. Având în vedere faptul că Președintele Republicii nu a desemnat candidatul propus de majoritatea parlamentară formalizată, autorii sesizării consideră că Decretul contestat contravine articolului 98 alin. (1) din Constituție.

B. Argumentele Președintelui Republicii Moldova 

39. În opinia prezentată de Președintele Republicii se menționează că deși Declarația din 11 februarie 2021 privind constituirea majorității parlamentare și propunerea dnei Mariana Durleșteanu în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru a fost comunicată Președintelui Republicii, pe 16 martie 2021, în cadrul consultării fracțiunilor parlamentare, Președintele a constatat că nu mai există o majoritate parlamentară constituită care să susțină candidatul propus. Spre finalul consultărilor cu reprezentanții Partidului Socialiștilor din Moldova, care s-au prezentat ca parte din majoritatea parlamentară, Președintele Republicii a constatat că majoritatea parlamentară nu are un candidat comun pentru funcția de Prim-ministru.

40. Președinte Republicii a menționat că odată cu refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, majoritatea parlamentară care a fost constituită pentru susținerea candidatului menționat a încetat. Potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr. 23 din 6 august 2020, § 25, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracţiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa. Președintele Republicii consideră că anunțul public al dnei Mariana Durleșteanu nu necesita îndeplinirea altor condiții de formă. Făcând analogie cu demisia Prim-ministrului, Președintele Republicii menționează că, potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr. 16 din 17 iunie 2015, § 37, demisia Prim-ministrului şi, respectiv, a întregului Guvern intră în vigoare în momentul comunicării acesteia: a) în cazul cererii scrise adresate Parlamentului – în momentul depunerii și b) în cazul anunţului public – în momentul emiterii.

41. Astfel, Decretul contestat a fost emis doar după ce s-a constatat că la momentul finalizării consultărilor nu exista un candidat susținut de o majoritate parlamentară absolută formalizată. Bazându-se pe obligația sa constituțională de a desemna un candidat la funcția de prim-ministru în cazul lipsei unui candidat susținut de o majoritate absolută formalizată, așa cum aceasta a fost stabilită în Hotărârile Curții Constituţionale nr. 32 din 29 decembrie 2015 și nr. 23 din 6 august 2020, Președintele Republicii a emis Decretul prin care l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru.

42. Cu privire la argumentele autorilor sesizării că Președintele Republicii trebuia să consulte din nou fracțiunile parlamentare după refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, Președintele Republicii a notat că procedura desemnării candidatului la funcția de Prim-ministru nu poate fi întreruptă ori de câte ori procesul de consultări publice devine viciat în mod substanțial prin lipsa candidatului. De asemenea, Constituția nu obligă Președintele Republicii să recurgă la noi consultări în cazul în care persoana propusă a refuzat să fie desemnată în calitate de candidat. Admiterea acestei interpretări a Constituției presupune tergiversarea procedurii desemnării unui candidat la funcția de prim-ministru în mod nejustificat.

43. Cu privire la faptul că Președintele Republicii trebuie să desemneze noul candidat propus de majoritatea parlamentară, Președintele Republicii a menționat că în cazul în care majoritatea parlamentară nu va fi de acord cu candidatul desemnat, ea va putea să nu-i acorde votul de încredere. De asemenea, la emiterea Decretului contestat Președintele Republicii nu a ignorat candidatura propusă de majoritatea parlamentară. De fapt, la momentul finalizării consultărilor candidatura în discuție nu exista și nici nu a fost identificată.

C. Aprecierea Curții 

Principii generale 

44. Curtea menționează că în Hotărârea nr. 32 din 29 decembrie 2015 a stabilit principii generale aplicabile în materie de desemnare a candidatului pentru funcția de Prim-ministru.

45. Astfel, în Hotărârea citată, Curtea a reţinut că articolul 98 alin. (1) din Constituţie prevede atribuţia exclusivă a Preşedintelui Republicii de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că, deşi exclusivă, atribuţia de desemnare nu poate fi discreționară, deoarece Preşedintele va desemna un candidat pentru funcţia de premier numai după consultarea fracţiunilor parlamentare. Curtea a menţionat că în procedura de formare şi de învestire a Guvernului este esenţial votul Parlamentului. Guvernul va răspunde politic doar în faţa Parlamentului, care îl poate demite. Principiul de la care se porneşte în statele democratice, indiferent de forma de guvernământ, este că Guvernul trebuie să exprime voinţa majorităţii politice din Parlament, iar pentru a guverna, el trebuie să beneficieze de sprijinul acestei majorități parlamentare. Analizând ponderea fiecăreia dintre cele două autorităţi publice în procedura de formare a Guvernului, Curtea a conchis că rolul Parlamentului este unul decisiv în raport cu rolul Preşedintelui Republicii. Această diferenţă de pondere se datorează formei de guvernământ parlamentare (a se vedea §§ 58, 84, 88 şi 89 din Hotărârea citată). Mai mult, Curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile articolului 60 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova (a se vedea HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 17; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 40).

46. În aceeaşi Hotărâre nr. 32 din 29 decembrie 2015, Curtea a interpretat înţelesul sintagmei „consultarea fracţiunilor parlamentare” de la articolul 98 alin. (1) din Constituţie şi a reţinut că scopul consultărilor este de a identifica sprijinul politic al deputaţilor pentru o anumită persoană, capabilă să formeze un Guvern care să se bucure de încrederea Parlamentului. Ceea ce contează în aceste consultări este obţinerea susţinerii politice pentru persoana care ar putea fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Curtea a mai notat că Preşedintele Republicii poate veni la consultări cu o propunere proprie, care ar putea fi acceptată. Este, însă, la fel posibil ca în cadrul acestor consultări politice candidatul propus de către Preşedinte pentru funcţia de Prim-ministru să nu fie agreat de partenerii de consultare. În acest sens, Curtea a menţionat că Preşedintele ţării nu-şi poate subordona partenerii de dialog politic pe care îi consultă. În acest rol, Preşedintele Republicii acţionează doar în calitate de reprezentant al statului, căruia îi revine dreptul şi responsabilitatea de a găsi o cale a dialogului şi a evaluării voinţei şi capacităţii deputaţilor consultați de a susţine în Parlament un candidat. Desemnând candidatul pentru funcţia de Prim-ministru, Preşedintele Republicii trebuie să facă dovada imparţialităţii şi a neutralităţii sale politice, a echidistanței sale faţă de toate fracțiunile parlamentare. Preşedintele nu are dreptul constituțional de a înlocui fracțiunile parlamentare (a se vedea §§ 91-94 din Hotărârea citată; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 18; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 41).

47. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că Preşedintelui Republicii nu i se poate nega dreptul de a evalua calitățile, competenţa, experienţa şi, în fond, capacitatea unei persoane, implicate politic sau nu, de a conduce Guvernul şi de a atrage sprijinul politic al majorităţii parlamentare, care îl va susţine pe întreaga durată a legislaturii. El nu-și poate impune însă propriul candidat. Astfel, Preşedintele intervine exclusiv ca reprezentant al statului, pentru a stabili şi formaliza prin însemnătatea şi solemnitatea funcţiei sale şi pentru a menţine cu autoritatea puterii sale echilibrul între Parlament şi un posibil viitor Guvern. Curtea a subliniat că interpretarea Constituţiei, în sensul existenţei unui drept discreţionar al Preşedintelui ţării de desemnare a candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, poate conduce la apariţia unor conflicte instituţionale (a se vedea HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, §§ 95 şi 117; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 19; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 42).

48. Curtea a reţinut că nu există niciun motiv constituţional şi democratic ca Preşedintele Republicii să nu desemneze în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru persoana care dispune de sprijinul majorităţii parlamentare formalizate, fie ea adversă Preşedintelui. Atunci când niciun partid nu deține o majoritate absolută în Parlament, Preşedintele ţării trebuie să consulte deputaţii nu doar pro forma, ci să desemneze candidatul susţinut de majoritate, chiar dacă partidul agreat de Preşedinte nu face parte din majoritate. Preşedintele Republicii desemnează pentru funcţia de Prim-ministru candidatul care îndeplineşte condiţiile de desemnare şi de numire şi care se bucură de sprijinul majorităţii parlamentare (a se vedea HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, §§ 118-120; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 20; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 43).

49. Preşedintele ţării ar trebui să se comporte ca o autoritate care constată, dar care nu interpretează sau modifică rezultatul alegerilor, fiind constrâns, prin articolul 98 alin. (1) din Constituție, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru după voinţa exprimată de alegători la alegerile parlamentare, să desemneze persoana propusă de partidul sau coaliția care a câștigat majoritatea absolută a mandatelor parlamentare. O interpretare contrară a prevederilor Constituţiei le-ar induce cetăţenilor ideea că ei nu-și exercită în realitate suveranitatea naţională, că votul lor nu contează, că rezultatul alegerilor poate fi negat de către Preşedintele ţării. Atunci când schimbarea Guvernului se face după o perioadă de timp de la alegeri, iar raportul forțelor politice s-a schimbat, Preşedintele Republicii trebuie să reia exerciţiul consultărilor cu fracţiunile parlamentare în vederea identificării unei majorităţi capabile să sprijine învestirea Guvernului (a se vedea HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, §§ 122-124; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 21; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 44).

50. Curtea a reţinut că această soluţie este singura de natură să elimine, cel puţin sub acest aspect, riscul conflictului instituţional, fiind un act firesc de clarificare a atribuţiilor Preşedintelui Republicii în privinţa desemnării Prim-ministrului, în condiţiile în care se asigură supremaţia Parlamentului, ca instituție fundamentală a democraţiei. În cazul constituirii unei majorităţi parlamentare absolute formalizate, Preşedintele Republicii urmează să desemneze candidatul susţinut de această majoritate. Urmând aceste raționamente, trebuie desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru doar persoana propusă de partidul sau coaliția care deține majoritatea parlamentară, chiar dacă persoana este: un independent, liderul unui partid mai mic, liderul unui partid mai mare etc., indiferent dacă persoana provine din partidul cu cel mai mare număr de parlamentari (dacă partidul cu cel mai mare număr de parlamentari nu deține majoritatea absolută în Parlament). Doar în cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele ţării are obligaţia, după consultarea fracţiunilor parlamentare, de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea Preşedintelui (a se vedea HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, §§ 116, 125, 130 şi 131; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 22; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 45).

51. Curtea a conchis că exercitarea în acest mod a atribuţiei Preşedintelui Republicii privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, reglementată de articolul 98 alin. (1) din Constituţie, este de natură să menţină raporturile dintre Parlament şi Preşedinte în echilibrul impus de Constituţie pentru republica parlamentară. Curtea a considerat că aceasta este raţiunea interacţiunii Parlamentului cu Preşedintele Republicii, care se deduce din articolul 98 din Constituţie, ambele autorităţi contribuind, printr-o angrenare de acţiuni politice, la formarea viitoarei echipe de guvernare. Parlamentul acţionează după criterii autentic politice, în care se exprimă indirect consimţământul cetăţenilor pentru formarea unui Guvern condus de un viitor Prim-ministru care se bucură de încrederea şi de susţinerea unei majorităţi parlamentare (a se vedea HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 132; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 23; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 46).

52. Curtea a reținut că modul de alegere a Președintelui Republicii (prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat sau de către Parlament) nu influențează în niciun fel modul de exercitare de către șeful statului a atribuțiilor sale reglementate de articolul 98 alin. (1) din Constituție (HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 24; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 47).

53. De asemenea, în Hotărârea nr. 23 din 6 august 2020, Curtea a reținut că marja discreționară a Preşedintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru este limitată. În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracţiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa (a se vedea punctul 2 din Dispozitiv).

Aplicarea principiilor în prezenta cauză 

54. Cu titlu preliminar, Curtea reiterează că interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale comportă un caracter oficial şi obligatoriu pentru toate subiectele raporturilor juridice. Hotărârea prin care se interpretează un text constituţional are forță de Constituție şi este obligatorie, inclusiv considerentele sale, pentru toate autoritățile Republicii Moldova. Aceasta se aplică direct, fără nici o altă condiţie de formă (a se vedea HCC nr. 33 din 10 octombrie 2013, § 47; HCC nr. 2 din 20 ianuarie 2015, § 143; DCC nr. 4 din 26 februarie 2016, § 13; DCC nr. 51 din 6 iunie 2017, § 26; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 49). Respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna-funcţionare a autorităţilor publice şi pentru afirmarea statului de drept (a se vedea HCC nr. 33 din 10 octombrie 2013, § 52; HCC nr. 26 din 11 noiembrie 2014, § 72; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 49).

55. Pentru a vedea dacă Decretul contestat corespunde exigențelor stabilite de articolul 98 alin. (1) din Constituție, așa cum acesta a fost interpretat în jurisprudența constituțională, Curtea trebuie să verifice: a) dacă Președintele Republicii a consultat fracțiunile parlamentare până la emiterea Decretului contestat; b) dacă în urma consultării fracțiunilor parlamentare a fost identificată o majoritate parlamentară absolută formalizată care susține un candidat pentru funcția de Prim-ministru; c) dacă refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru a influențat existența majorității parlamentare absolute formalizate; d) dacă Președintele Republicii a desemnat un candidat pentru funcția de Prim-ministru în interiorul marjei sale discreționare permise de Constituție.

a) Dacă Președintele Republicii a consultat fracțiunile parlamentare până la emiterea Decretului contestat 

56. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolul 98 alin. (1) din Constituţie prevede atribuţia exclusivă a Preşedintelui Republicii de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În acelaşi timp, Curtea a menționat că, deşi este exclusivă, atribuţia de desemnare nu poate fi însă discreţionară, deoarece Preşedintele va desemna un candidat pentru funcţia de premier numai în urma consultării fracţiunilor parlamentare (a se vedea HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 84; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 17; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 40).

57. În acest caz, Curtea observă că, pe 16 martie 2021, Președintele Republicii a consultat fracțiunile parlamentare în vederea desemnării unui candidat pentru funcția de Prim-ministru (a se vedea § 19 supra). Mai mult, atât autorii sesizării, cât și Președintele Republicii au confirmat că fracțiunile parlamentare au fost consultate până la emiterea Decretului (a se vedea §§ 34 și 39 supra). Prin urmare, Curtea constată că condiția minimă referitoare la consultarea fracțiunilor parlamentare, stabilită de articolul 98 alin. (1) din Constituție, este îndeplinită. Referitor la rezultatul acestor consultări, Curtea se va pronunța mai jos.

b) Dacă în urma consultării fracțiunilor parlamentare a fost identificată o majoritate parlamentară absolută formalizată care susține un candidat pentru funcția de Prim-ministru 

58. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că scopul consultărilor este de a identifica sprijinul politic al deputaţilor pentru o anumită persoană, capabilă să formeze un Guvern care să se bucure de încrederea Parlamentului. Ceea ce contează în aceste consultări este obţinerea susţinerii politice pentru persoana ce ar putea fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 91; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 18; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 41).

59. Curtea observă că autorii sesizării menționează că, pe 16 martie 2021, în cadrul consultărilor dintre Președintele Republicii și fracțiunile parlamentare, majoritatea parlamentară absolută formalizată a reiterat candidatura dnei Mariana Durleșteanu pentru a fi desemnată în calitate de candidat la funcția de Prim-ministru, candidatură care a fost propusă anterior prin Declarația din 11 februarie 2021. Pe de altă parte, Președintele Republicii notează că, după consultarea fracțiunilor parlamentare din 16 martie 2021, Președintele a constatat că nu mai există o majoritate parlamentară absolută formalizată care să o susțină pe dna Mariana Durleșteanu (a se compara § 34 cu § 39).

60. Curtea constată că deputații care constituiau majoritatea parlamentară absolută formalizată prin Declarația din 11 februarie 2021 nu au retras sau nu au anulat în mod explicit această Declarație. Acești deputați nu au renunțat la candidatura dnei Mariana Durleșteanu, care a fost înaintată la funcția de Prim-ministru nici până la consultări, nici în timpul acestora, nici după finalizarea consultărilor.

61. Prin urmare, Curtea reține că după consultarea fracțiunilor parlamentare din 16 martie 2021 a fost identificată o majoritate parlamentară absolută formalizată care susținea candidatura dnei Mariana Durleșteanu pentru funcția de Prim-ministru.

c) Dacă refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru a influențat existența majorității parlamentare absolute formalizate 

62. În Hotărârea Curții Constituționale nr. 6 din 23 februarie 2021, § 53, Curtea a reținut că Declaraţia din 11 februarie 2021 de constituire a majorităţii parlamentare pepntru susţinerea dnei Mariana Durleşteanu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru îndeplinea condiția înaintării candidatului pentru funcţia de Prim-ministru de către o majoritate parlamentară absolută formalizată.

63. Cu privire la valabilitatea renunțării dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, Curtea admite argumentul Președintelui Republicii că refuzul în discuție, exprimat public prin intermediul unei platforme de socializare, este valabil și are efect din momentul anunțării, i.e. din data de 16 martie 2021. De altfel, dacă Hotărârea Curții Constituționale nr. 16 din 17 iunie 2015 (a se vedea §§ 36-37 și punctul 1 literele a) și b) din Dispozitiv) prevede că anunțul public al demisiei Prim-ministrului intră în vigoare din momentul emiterii și acesta atrage ope legis demisia Guvernului, fără îndeplinirea altei condiții de formă sau de procedură, același raționament se aplică și în cazul persoanei propuse de o majoritate parlamentară formalizată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru. Prin urmare, Curtea consideră nefondate argumentele autorilor sesizării care susțin că doar refuzul oficial al dnei Mariana Durleșteanu, comunicat Parlamentului, este valabil. 

64. Cu privire la efectele renunțării dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, Curtea consideră că acest fapt a invalidat Declarația majorității parlamentare din 11 februarie 2021, lipsind-o de obiect. Curtea reține că existența unei candidaturi precise pentru funcția de Prim-ministru reprezintă o condiție esențială pentru formalizarea majorității parlamentare absolute. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că condiția formalizării majorităţii parlamentare absolute este îndeplinită dacă: (i) actul care atestă formalizarea majorităţii parlamentare conţine date cu privire la numărul şi deputaţii concreţi care constituie majoritatea parlamentară absolută; (ii) actul reflectă disponibilitatea deputaţilor de a susţine o anumită candidatură pentru funcţia de Prim-ministru; (iii) actul este comunicat Preşedintelui Republicii Moldova în mod oficial (a se vedea HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 52 și jurisprudența citată acolo).

65. Așadar, Curtea notează că din momentul renunțării dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, majoritatea parlamentară absolută formalizată prin Declarația din 11 februarie 2021 a încetat să mai existe. 

d) Dacă Președintele Republicii a desemnat un candidat pentru funcția de Prim-ministru în interiorul marjei sale discreționare permise de Constituție 

66. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că marja discreţionară a Preşedintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru este limitată. În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracţiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa (a se vedea HCC nr. 23 din 6 august 2020, punctul 2 din dispozitiv; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 48).

67. Potrivit autorilor sesizării, după refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, Președintele Republicii trebuia să consulte repetat majoritatea formalizată pentru a afla opțiunea curentă a acesteia sau să-l desemneze pe dl Vladimir Golovatiuc care a fost propus de majoritatea parlamentară formalizată prin Declarația din 18 martie 2021. De cealaltă parte, Președintele Republicii consideră că din momentul refuzului dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru majoritatea parlamentară a încetat să mai existe, iar desemnarea dlui Igor Grosu s-a bazat pe obligația constituțională a Președintelui Republicii, stabilită prin jurisprudența Curții, de a desemna un candidat pentru funcția de Prim-ministru în cazul în care lipsește o majoritate parlamentară absolută formalizată.

68. Examinând aceste argumente, Curtea reține că din textul articolului 98 alin. (1) din Constituție și din jurisprudența Curții rezultă explicit că etapa consultării fracțiunilor parlamentare trebuie să aibă o finalitate, și anume desemnarea de către Președintele Republicii a unui candidat pentru funcția de Prim-ministru. Astfel, dacă după consultarea fracțiunilor parlamentare, Președintele Republicii constată că există o majoritate parlamentară absolută formalizată, Președintele trebuie să desemneze candidatul propus de această majoritate, fără a purcede la noi consultări. De asemenea, Președintele țării trebuie să desemneze un candidat, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa, dacă constată, după consultarea fracțiunilor parlamentare, că nu există o majoritate parlamentară absolută formalizată și un candidat desemnat de aceasta.

69. În această cauză, Curtea observă că Decretul contestat a fost emis după ce Președintele Republicii a constatat că majoritatea parlamentară absolută formalizată a încetat să mai existe, ca urmare a renunțării dnei Mariana Durleșteanu de a mai fi candidat la funcția de Prim-ministru.

70. Curtea notează că în articolul 98 alin. (1) din Constituție nu este fixat termenul în decursul căruia Președintele trebuie să desemneze, după consultarea fracțiunilor parlamentare, un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Termenul în care Președintele Republicii trebuie să emită decretul prin care desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru se încadrează în marja discreționară a acestuia. Marja este limitată de termenul constituţional pus la dispoziţia candidatului desemnat la funcţia de Prim-ministru pentru a cere votul de încredere al Parlamentului, i.e. 15 zile, conform articolului 98 alin. (2) din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 30 din 1 octombrie 2013, § 67; DCC nr. 13 din 16 decembrie 2015, § 18).

71. În același timp, Curtea reține că atât refuzul persoanei de a fi candidat la funcția de Prim-ministru din partea majorității parlamentare absolute formalizate, cât și faptul că majoritatea parlamentară nu s-a asigurat de convingerea candidatului propus privind menținerea acceptului da a candida nu-i pot fi imputate Președintelui Republicii.

72. În baza articolului 98 alin. (1) din Constituție, așa cum acesta a fost interpretat în jurisprudența Curții, Președintele Republicii avea obligația să desemneze, după finalizarea consultărilor cu fracțiunile parlamentare, un candidat la funcția de Prim-ministru. Astfel, în cazul în care a constatat că lipsește o majoritate absolută formalizată care susține un candidat, Președintele țării avea competența să desemneze un candidat pentru această funcție, chiar dacă majoritatea parlamentară nu este de acord cu propunerea sa (a se vedea jurisprudența citată la § 66 supra).

73. Referitor la anunțarea constituirii la 18 martie 2021 a unei noi majorități parlamentare formalizate care a înaintat candidatura dlui Vladimir Golovatiuc pentru funcția de Prim-ministru, Curtea reține următoarele.

74. În jurisprudența sa Curtea a statuat că principul de bază al democraţiei este cel al majorităţii. Decizia este luată de către aceasta şi de către cei care reprezintă o majoritate a alegătorilor, indiferent din câte partide este formată această majoritate sau dacă există un partid mai mare (însă minoritar) decât fiecare dintre partidele care alcătuiesc majoritatea în parte (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 110). În același timp, Curtea reiterează că majoritatea parlamentară trebuie să asigure un tratament corect și adecvat al minorităților parlamentare, fără să facă abuz de poziția sa dominantă (a se vedea HCC nr. 28 din 19 noiembrie 2020, § 20).

75. În prezenta cauză, Curtea va analiza dacă majoritatea parlamentară absolută, formalizarea căreia a fost anunțată după emiterea Decretului contestat, beneficiază de suficiente garanții constituționale în situația invocată de autorii sesizării, i.e. marja discreționară a Președintelui Republicii privind menținerea sau anularea decretului de desemnare a unui candidat pentru funcția de Prim-ministru, în cazul în care despre formalizarea unei majorități parlamentare absolute se anunță după emiterea acestui decret.

76. În primul rând, Curtea reține că majoritatea parlamentară poate să nu acorde vot de încredere programului de activitate şi întregii liste a Guvernului, vot care va fi solicitat de candidatul pentru funcţia de Prim-ministru. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că în procedura de formare şi învestire a Guvernului esenţial este votul Parlamentului (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 88; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 17; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 40), iar în conformitate cu prevederile articolului 98 alin. (3) din Constituție, Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. De asemenea, în această situație, în cazul unor noi consultări după eșuarea acordării votului de încredere, majoritatea parlamentară absolută formalizată poate să înainteze un candidat pentru funcția de Prim-ministru.

77. În al doilea rând, în ipoteza în care nu vor avea loc noi consultări în sensul articolului 98 alin. (1) din Constituție din cauza expirării termenului prevăzut la articolul 85 alin. (2) din Constituție, majoritatea parlamentară absolută va avea posibilitatea să abordeze problema învestirii Guvernului în cadrul consultărilor obligatorii cu Președintele Republicii, care trebuie să aibă loc, conform articolului 85 alin. (1) din Constituție, în cazul dizolvării Parlamentului.

78. Prin urmare, Curtea reține că garanțiile în discuție echilibrează marja discreționară a Președintelui Republicii privind menținerea sau anularea decretului de desemnare a unui candidat pentru funcția de Prim-ministru, în cazul în care anularea este solicitată de o majoritate parlamentară absolută a cărei formalizare a fost anunțată după emiterea decretului.

79. În baza celor menționate supra, Curtea consideră că Decretul contestat a fost emis cu respectarea prevederilor articolului 98 alin. (1) din Constituție, așa cum acesta a fost interpretat în jurisprudența Curții. 

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) litera a) şi 140 din Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 litera a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE: 

1. Se respinge sesizarea depusă de dnii Vasile Bolea, Grigore Novac, Alexandr Suhodolski și Vlad Batrîncea, deputați în Parlamentul Republicii Moldova. 

2. Se recunoaște constituțional Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru. 

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, se menționează în decizia CC.

Președinta R. Moldova Maia Sandu a semnat marți, 17 martie, decretul prin care l-a desemnat pe Igor Grosu, președintele interimar al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) în calitate de candidat la funcția de prim-ministru. Decizia a fost luată după ce Mariana Durleșteanu, pe care socialiștii au înaintat-o la funcția de prim-ministru, a anunțat, tot marți, că își retrage candidatura.