Solidaritatea UE în domeniul gazelor naturale este îngreunată din lipsa unor acorduri de împărțire a combustibililor – analiză Reuters

Uniunea Europeană a încheiat săptămâna aceasta un acord pentru a face față unei crize de aprovizionare cu gaze naturale, dar pentru ca acesta să funcționeze, statele membre trebuie să încheie pacte bilaterale pentru a împărți gazele, iar în prezent, cele mai multe dintre ele nu au încheiat un astfel de acord, scrie Reuters.

Doar șase astfel de acorduri au fost încheiate, ceea ce înseamnă că majoritatea celor 27 de state membre ale UE nu dispun de termeni fermi privind modul și momentul în care vor împărți gazul în cazul unei crize a aprovizionării sau compensațiile financiare pe care le-ar oferi sau le-ar primi pentru acest lucru.

„Acordurile bilaterale sunt cu adevărat (…) singurul lucru care va rezista până la urmă dacă va exista o criză reală de aprovizionare”, a declarat Christian Egenhofer, cercetător senior asociat la Centrul pentru Studii Politice Europene.

„Ele organizează chestiunile juridice, compensațiile, constrângerile financiare, dar și cele legate de infrastructură”, a spus el.

De teamă că Rusia ar putea opri complet fluxurile de gaze, țările UE au convenit marți să își reducă consumul de gaze cu 15% în timpul iernii, pentru a umple depozitele și a elibera combustibil pentru a fi împărțit în cazul unei crize de aprovizionare. Dar depinde de fiecare țară în parte să stabilească cum se va realiza în practică această împărțire a combustibilului.

Legislația UE obligă statele membre să trimită gaz unui stat vecin ale cărui gospodării sau servicii esențiale, cum ar fi spitalele, se confruntă cu o penurie severă. Pentru ca acest lucru să se întâmple, guvernele încheie acorduri bilaterale. Cu toate acestea, doar opt țări sunt vizate de cele șase acorduri încheiate până în prezent, inclusiv între Germania și Austria, Estonia și Letonia și Italia și Slovenia.
„Acest lucru nu este suficient”, a declarat luna trecută Kadri Simson, șeful politicii energetice a UE, îndemnând țările să încheie mai multe acorduri.

Câteva țări negociază noi acorduri bilaterale, au declarat oficiali guvernamentali. Un acord germano-ceh urmează să fie semnat până la iarnă, iar Germania lucrează la alte acorduri cu Polonia și Italia, a declarat ministrul economiei.

Însă unele țări puternic dependente de gazul rusesc – cum ar fi Ungaria fără ieșire la mare, care s-a opus acordului din această săptămână – nu au niciunul. Italia și Franța sunt cei mai mari consumatori de gaze naturale din UE, după Germania, o putere economică. Italia are un singur acord bilateral privind schimbul de gaze în caz de urgență, iar Franța nu are niciunul.

Un oficial italian de rang înalt a declarat că țara sa negociază un acord cu Grecia privind stocarea gazelor. Ministerul francez al Energiei a declarat că, „în acest moment”, Franța nu are niciun acord bilateral în vigoare.

Acordurile de solidaritate au ca scop evitarea unei reacții de panică în cazul unei crize de aprovizionare și reducerea riscului ca țările să acumuleze combustibil și să refuze să își ajute vecinii.

Simone Tagliapietra, membru senior al grupului de reflecție Bruegel, a sugerat că UE ar trebui să implementeze un sistem de compensare mai larg, prin care țările să plătească alte state membre pentru a economisi și a împărți gazul.

„Fără un astfel de mecanism de compensare, va fi dificil să se asigure solidaritatea”, a spus el, adăugând că Germania, cea mai mare economie europeană, care depinde foarte mult de gazul rusesc, ar trebui să fie prima care să contribuie.

Fără termeni mai fermi privind împărțirea gazului, „s-ar putea să nu vedem toată solidaritatea pe care o vedem în prezent pe hârtie să se transforme în molecule care se deplasează în Europa”, a adăugat Tagliapietra.

Ideea compensației ar putea atrage state precum Grecia și Spania, care inițial s-au opus faptului că Bruxelles-ul le-a cerut să folosească mai puțin gaz pentru a ajuta țările care au cultivat ani de zile legături energetice mai strânse cu Moscova.

Spania nu se bazează pe gazul rusesc, iar diplomații UE au declarat că apelul la solidaritate al Bruxelles-ului a stârnit reacții în unele capitale care încă resimt criticile dure ale Germaniei la adresa politicilor economice ale statelor din sud în timpul crizelor financiare din trecut.

Cu toate acestea, după ce țările UE au aprobat marți restricțiile privind gazele naturale, ministrul spaniol al energiei, Teresa Ribera, a adoptat un ton mai conciliant, exprimându-și disponibilitatea de a consolida capacitatea de import de gaze naturale lichefiate a Spaniei „în beneficiul tuturor”.

Până în prezent, Germania a fost cea mai activă țară care a căutat să încheie acorduri de solidaritate cu vecinii săi. Pe lângă faptul că este cel mai mare consumator de gaz din Europa, conductele germane sunt și filierele prin care gazul ajunge în multe state din centrul și estul Europei.